ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.I. a chemat în
judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca în
contradictoriu cu pârâta, să dispună recunoașterea în favoarea lui, a calității
de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că împreună cu părinții lui, au fost strămutați din
localitatea de domiciliu, Lugașu de Jos, în satul Budoi.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 300/CA/2004 - PI
din 19 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând
anularea hotărârii nr. 9634 din 30 ianuarie 2004 și obligarea pârâtei să-i
recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.
189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța a reținut că pârâta a dat o interpretare greșită probelor
prezentate de reclamant, întrucât la 23 august 1944, armatele română și
maghiară nu au mai fost aliați în cel de-al doilea război mondial, devenind
adversari, dată de la care conflictele interetnice existente și până la această
dată, au luat o nouă amploare.
Împotriva acestei sentințe,
considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de
Pensii Bihor, susținând în esență că reclamantul nu a fost persecutat, astfel
încât să se poată justifica refugiul acestuia dintr-o localitate aflată pe
teritoriul Ungariei, într-o altă localitate aflată tot în Ungaria, în perioada
august 1944 - octombrie 1944.
Recursul este întemeiat,
urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Conform prevederilor art. 1 lit.
c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000,
cu modificările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe,
persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere
de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit din motive
etnice, după cum urmează (…) lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată
în altă localitate”.
Prin hotărârea nr. 9634 din
30 ianuarie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, s-a respins
cererea petentului D.I., prin care solicita să i se acorde drepturile prevăzute
de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuției din
motive etnice, în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944.
Într-adevăr, petentul D.I.
s-a născut la data de 26 august 1913, în Auseu, județul Bihor, din părinții D.N.
și Ș.R. și la 24 august 1944, împreună cu aceștia, a fost strămutat din
localitatea de domiciliu, Lugasu de Jos, în localitatea Budoi, ambele
localități aparținând Ungariei.
Așa fiind, în cauză nu poate
fi vorba de persecuție etnică, reclamantul nefiind constrâns să se refugieze
într-o localitate aparținând României, ci, dimpotrivă, el a ales să se mute
într-o localitate aflată tot sub ocupația autorităților maghiare.
Pe de altă parte, ceea ce
i-a forțat pe românii care domiciliau în teritoriul ocupat de regimul hortyst,
să se refugieze și să nu se mai reîntoarcă în localitatea de domiciliu, a fost
tocmai teroarea psihică și materială aplicată de acest regim, așa încât
reîntoarcerea reclamantului, după numai 3 luni, în localitatea de domiciliu, nu
conduce la concluzia că acest ar fi fost persecutat pe motive etnice și să
beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, lege cu un profund
caracter reparatoriu, pentru cei care au fost grav prejudiciați din puncte de
vedere etnic.
Față de cele ce preced,
recursul apare ca fondat, urmând a fi admis, a se casa sentința atacată și în
fond, a se respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 300/CA/2004 - PI
din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și
în fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 ianuarie 2005.