ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 septembrie 2004, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 9369 din 30 ianuarie

2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a arătat că în august 1944 a fost evacuată împreună cu familia, din

locuința de domiciliu, de autoritățile maghiare și au fost dirijați spre

localitatea Ip, unde cetățenii români erau uciși, considerent pentru care au

stat ascunși prin păduri, până la venirea trupelor româno - sovietice, care le-au

permis întoarcerea acasă.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 275/CA/2004 - P.I.

din 5 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, pentru perioada 24 august 1944 - 24 octombrie 1944.

Instanța a reținut în

motivarea soluției sale, că reclamanta a făcut dovada strămutării din

localitatea de domiciliu, în altă localitate, neavând relevanță că ambele

localități, cea de domiciliu și cea de refugiu, se aflau pe teritoriul

Ungariei.

Împotriva hotărârii a

formulat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând

că instanța a interpretat eronat starea de fapt și a aplicat greșit legea.

Recursul este fondat, în

sensul și pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 129

alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În cauză, dovada refugiului

reclamantei nu este certă, existând doar declarațiile martorilor C.T. și C.C.,

care arată că reclamanta împreună cu părinții au fost strămutați din localitatea

Lungașu de Jos, în localitatea Budoi, din cauza unor conflicte pe motive

etnice.

Din declarații rezultă că

cele susținute de martori nu au fost cunoscute direct de aceștia, ci din

relatările terțelor persoane, fără să se menționeze împrejurările în care

martorii au luat cunoștință de cele arătate.

De asemenea, nu se menționează

data nașterii martorilor.

Prin urmare, față de

probatoriul neconcludent și incomplet, se impune suplimentarea acestuia cu

înscrisuri și/sau martori care să confirme statutul de refugiat al reclamantei.

Ca urmare, pentru cele ce

preced, în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., recursul va fi

admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 275/CA/2004 - P.I.

din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.