ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 969/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 26 februarie 2004, reclamanta T.M. a solicitat anularea hotărârii

nr. 9768 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Bicaciu, în

localitatea Ianoșda și s-a reîntors în iunie 1944, în localitatea Bicaciu, unde

s-a căsătorit.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.

216/CA - PI a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 9768 din 30

ianuarie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, pentru perioada 18 mai 1942 - 1 iunie 1944.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamanta a fost strămutată din localitatea de

domiciliu, în Ianoșda, din mai 1942, până în iunie 1944, când s-a reîntors și

s-a căsătorit.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, considerând-o nelegală și

netemeinică.

În motivarea cererii de

recurs s-a arătat în esență că reclamanta nu îndeplinea condițiile pentru

acordarea drepturilor prevăzute de lege, pentru că a fost strămutată în altă

localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, de prevederile

acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurile

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Reclamanta a făcut dovada,

cu actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că a fost refugiată din

localitatea de domiciliu, în anul 1942 și s-a reîntors în iunie 1944,

căsătorindu-se în localitatea Bicaciu.

Situația de refugiat rezultă

din probele administrate, respectiv copie extras nr. 7905 din 22 decembrie

2003, eliberat de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, declarațiile

martorilor B.P. și B.V., copia certificatului de căsătorie.

Așa fiind, interpretarea

dată de instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 216/CA - PI

din 22 martie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2005.