ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 965/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 1 martie 2004, reclamanta L.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 9673 din 30

ianuarie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea acesteia să-i

recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că ea, împreună cu părinții au fost strămutați din motive etnice, din

localitatea Lugasul de Jos, în localitatea Budoi.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 222/CA din

22 martie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 9673 din 30 ianuarie

2004, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare, pentru perioada 25 august 1944 - 14 octombrie 1944.

Hotărând astfel, instanța a reținut

că strămutarea reclamantei, din localitatea de domiciliu, în altă localitate,

este o modalitate de persecuție etnică.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în esență că instanța de fond

a interpretat și aplicat greșit prevederile legale în materie, că din actele

depuse de reclamantă, la dosar, nu se face dovada unei persecuții etnice.

Recursul este întemeiat și urmează să

fie admis.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată

prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această

ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată a avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Potrivit art. 2 din Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul

în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și

persoanele refugiate.

Dar, acest refugiu trebuie să se fi

produs ca urmare a persecuțiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din

motive etnice.

Or, în cauză reclamanta s-a refugiat

împreună cu familia sa, în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944, din

localitatea Lugasul de Jos, în localitatea Budoi, ambele localități aflându-se

pe teritoriul Ungariei.

Este de necontestat că reclamanta a

suferit toate consecințele nefavorabile situației de refugiat, dar legiuitorul,

prin O.G. nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, și

acestei categorii de persoane.

Așa fiind, se va admite recursul, va

fi casată sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 222/CA - PI din 22

martie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 februarie 2005.