ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1163/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 22 aprilie 2004, Casa Județeană de Pensii Bihor a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 269/2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate. În motivarea cererii, recurenta a susținut că în cauză, intimatul-reclamant C.T. nu a făcut dovada unei persecuții etnice, așa cum cer dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 269 din 5 aprilie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea introdusă de reclamantul C.T., împotriva Casei Județene de Pensii Bihor și s-a anulat hotărârea nr. 9367 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 24 august 1944 - 24 octombrie 1944. În pronunțarea acestei sentințe s-au avut în vedere declarațiile notariale ale martorilor B.I. și C.C., care au relatat că petentul, împreună cu părinții s-au refugiat din localitatea Lugașul de Jos, în localitatea Budoi, comuna Popești, în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944. Verificându-se actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat este întemeiat și va fi admis. Așa cum rezultă din declarațiile notariale ale celor doi martori, aflate la dosarul cauzei, cele două localități menționate, respectiv Lugașul de Jos și Budoi, s-au aflat pe teritoriul Ungariei.

Așa fiind, se constată nu este îndeplinită cerința esențială instituită de Legea nr. 189/2000, O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice. Cele două localități fiind pe teritoriul Ungariei, nu se poate reține o persecuție etnică a regimului instaurat în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. De altfel, nici cei 2 martori nu contestă faptul că cele două localități erau pe teritoriul Ungariei, iar alte probe în cauză nu s-au administrat. Așa fiind, hotărârea instanței de fond fiind nelegală, va fi casată potrivit art. 312 C. proc.

civ., prin admiterea recursului declarat în cauză, acțiunea urmând a fi respinsă în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 269/CA-PI din 5 aprilie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2005.