ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5621/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i recunoască drepturile ce i se cuvin potrivit Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944 a fost strămutată, împreună cu familia, din localitatea Lungașul, în localitatea Budoi, din motive etnice. Prin decizia nr. 970 din 16 februarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul Casei Județene de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 215 din 22 martie 2004, a Curții de Apel Oradea și a casat sentința, respingând pe fond acțiunea și reținând că în condițiile în care cele două localități se aflau pe teritoriul cedat Ungariei, reclamanta nu poate face dovada persecuției etnice.

Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 317 pct. 2 și art. 318 C. proc. civ., B.V. a formulat prezenta contestație în anulare. Contestatoarea a susținut, în esență, că a fost strămutată, și nu refugiată, lucru nereținut de către instanță care a omis din greșeală să facă diferențierea între calitatea de refugiat și aceea de strămutat și, de asemenea, să constate, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, că strămutarea s-a făcut din motive etnice, și nu personale. Contestația în anulare este nefondată. Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură și necompetența instanței) și art. 318 (omiterea din greșeală de a cerceta vreunul dintre motivele de casare).

Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale. Contestația în anulare poate fi promovată, deci, pentru anumite motive prevăzute de lege și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac. Rezultă, așadar, că legea nu a urmărit să deschidă părților, recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt. Cum în cauză contestatoarea critică tocmai acest aspect, respectiv faptul că instanța nu ar fi stabilit corect situația de fapt, în sensul că a ignorat să facă diferențiere între noțiunea de refugiat și aceea de strămutat, contestația apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de B.V. împotriva deciziei nr. 970 din 16 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.