ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1860/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 aprilie 2004, reclamantul Ț.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea deciziei nr. 3851 din 23 martie 2004,

emisă de pârâtă și menținerea hotărârii acesteia, nr. 3851 din 19 noiembrie

2002.

În motivare, reclamantul a arătat că

prin hotărârea nr. 3851 din 19 noiembrie 2002, pârâta i-a acordat drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 iunie 1944 - 15 octombrie

1944, cât a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, din

motive etnice.

Ulterior, în mod nelegal,

autoritatea pârâtă a revenit asupra acestei hotărâri, pe care a anulat-o prin

decizia contestată, apreciind eronat că persecuția etnică nu a fost dovedită, deoarece

ambele localități se aflau pe teritoriul Ungariei.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 319/CA/2004 - PI

din 26 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat decizia atacată și a păstrat

hotărârea nr. 3851/2002, emisă de pârâtă.

Instanța a reținut că soluția se

impune în raport cu dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și cu

faptul că reclamantul și-a dovedit susținerile privind strămutarea, ca

persecuție din motive etnice, neavând relevantă localitatea unde a fost

strămutat, atâta timp, cât legea nu face nici o distincție în acest sens.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, care a

susținut, în esență, că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică,

deoarece, în lipsa unui act oficial, din probele administrate nu rezultă că

reclamantul a fost persecutat, astfel încât să se poată justifica refugiul

acestuia dintr-o localitate situată pe teritoriul cedat Ungariei, într-o altă

localitate aflată tot în Ungaria, în perioada iunie 1944 - octombrie 1944, așa

cum prevede expres art. 2 din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c)

din OG nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile

acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în altă

localitate, „conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost

obligată să își schimbe domiciliul, în altă localitate, din motive etnice”.

În cauză, așa cum, în mod corect, a reținut

instanța de fond, prin înscrisurile de stare civilă depuse și declarația

autentică a martorilor M.A. și P.I., intimatul-reclamant a dovedit că se

încadrează în prevederile legale mai sus citate, strămutarea sa de către

autoritățile maghiare (jandarmi), din comuna Aștileu, sat Chiștag, județul

Bihor, în localitatea Budoi, județul Bihor, din iunie 1944, până în octombrie

1944, constituind o modalitate de persecuție etnică în accepțiunea actului

normativ în discuție.

Întrucât prima instanță a dat o

corectă dezlegare cauzei deduse judecății, a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 319/CA/2004 - PI

din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 martie 2005.