ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.C. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea deciziei nr. 3856 din 23 martie

2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității sale de beneficiar al O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că potrivit actelor depuse se încadrează în prevederile

Legii nr. 189/2000, întrucât a fost persecutat pe motive etnice, de

autoritățile maghiare, fiind strămutat de către acestea, din localitatea de

domiciliu, într-o altă localitate, aparținând aceluiași stat.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 340/CA/2004 - PI

din 12 mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea

deciziei nr. 3852 din 23 martie 2004 și menținerea hotărârii nr. 3852 din 19

noiembrie 2002, prin care i s-a recunoscut reclamantului, calitatea de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că reclamantul, cetățean român, a dovedit că în

perioada iunie 1944 - octombrie 1944, a fost strămutat sub amenințarea armelor,

de către jandarmii maghiari, din localitatea sa de domiciliu, în altă localitate.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Bihor, susținând în esență că reclamantul nu a fost persecutat etnic,

astfel încât să se poată justifica refugiul acestuia dintr-o localitate situată

pe teritoriul cedat Ungariei, într-o altă localitate aflată tot în Ungaria, în

perioada iunie 1944 - octombrie 1944, așa cum prevede expres art. 2 din legea

mai sus arătată.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe,

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit din motive

etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Este evident că prin aceste

dispoziții s-a urmărit să se acorde persoanelor îndrituite, unele drepturi

compensatorii pentru prejudicii suferite în urma persecuțiilor din motive

etnice.

În cauză, din analiza

actelor și lucrărilor dosarului (cererea reclamantului și depozițiile

martorilor) rezultă că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost strămutat,

pe motive etnice, de autoritățile maghiare instaurate în teritoriul cedat

Ungariei, prin intermediul forțelor de ordine (jandarmi), din localitatea de

domiciliu, în alta stabilită tot de către autorități, din care s-a reîntors la

sfârșitul anului 1944.

În general, ceea ce i-a

forțat pe românii care domiciliau în teritoriul ocupat de regimul hortyst, să

se refugieze și să nu se mai reîntoarcă în localitățile de domiciliu, a fost

tocmai teroarea psihică și materială aplicată de acest regim.

În speță reclamantul, de

origine română fiind, a fost persecutat pe motive etnice, de vreme ce

strămutarea, deși făcută dintr-o localitate aparținând Ungariei, în alta aflată

pe același teritoriu, s-a făcut sub amenințarea armelor, de către jandarmii

maghiari.

Față de cele ce preced,

hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, astfel că recursul se

vădește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 340/CA/2004 -

PI din 12 mai 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2005.