ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 816/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 martie 2002, reclamanții SC T.P. SRL Bistrița, SC S. SA Bistrița și B.T. au chemat în judecată A.V.A.B. București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză - să se constate că dreptul de a cere executarea silită a creanței rezultate din contractul de credit nr. 306 din 3 noiembrie 1995, încheiat între SC T.P. SRL Bistrița și B.A., sucursala Constanța s-a prescris la data de 31 octombrie 1999; - să se constate că dreptul de a cere executarea silită a creanței rezultate din contractul de credit nr. 336 din 8 decembrie 1995, încheiat între SC T.P. SRL Bistrița și B.A., sucursala Constanța, creanță garantată prin contractul de cauțiune semnat de SC T.P.

SRL la 12 decembrie 1995 și contractul de cauțiune semnat de B.T. la 25 septembrie 1996 s-a prescris la data de 31 august 1999; - să se constate că dreptul de a cere executarea silită a creanței rezultate din contractul de credit nr. 241 din 12 aprilie 1996, încheiat între SC T.P. SRL Bistrița și B.A., sucursala Constanța s-a prescris la data de 30 noiembrie 1999; - să se constate nulitatea absolută a contractului de cauțiune încheiat la data de 22 martie 1994 între SC S. SA Bistrița Năsăud și B.A., sucursala Constanța. Acțiunea a fost ulterior precizată în sensul anulării titlului executor emis de pârâtă. În motivarea cererii a arătat că a încheiat contractele de credit menționate, restituirea împrumuturilor fiind garantată prin încheierea contractelor de cauțiune menționate și a unor contracte de gaj fără deposedare.

Pentru rambursarea creditului, împrumutatul nu a făcut plăți. Împrumutătorul nu a făcut nici un demers pentru executarea silită a creanțelor. Cu referire la contractul de cauțiune încheiat de SC S. SA și B.A., nulitatea acestuia constă în lipsa mențiunii privind creanța garantată. Totodată, data acestui contract este anterioară oricărui contract de credit, așa încât nu se poate identifica obligația garantată. Contractele de credit menționate au fost cesionate pârâtei. În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă. Prin sentința nr. 35 din 23 martie 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis acțiunea precizată, în sensul că - a anulat titlul executor emis de pârâtă sub nr. 2761 din 14 decembrie 2000 împotriva reclamantei SC S. SA și titlul executor nr. 2762 din 13 decembrie 2001 emis împotriva reclamantului B.T., - a anulat în parte titlul executor nr. 2759 din 13 decembrie 2001 emis de pârâtă împotriva reclamantei SC T.P.

SRL, în sensul că suma datorată este de 130.401,90 dolari S.U.A. Pentru a hotărî astfel, instanța și-a însușit concluziile expertizei, cu referire la suma datorată de prima pârâtă. Totodată, instanța de fond a constatat că titlurile executorii menționate de reclamante, cu referire la contractele de credit purtând această mențiunea, s-au prescris anterior cesionării acestora către pârâtă. Cu referire la contractul de cauțiune încheiat de SC S. SA, instanța a constatat că acesta este nul în raport de dispozițiile art. 1656 C. civ. și că acesta a fost anulat de banca creditoare, conform sentinței nr. 115/C/1997 a Tribunalului Bistrița. Împotriva hotărârii primei instanțe pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. S-a susținut că prima instanță a depășit limitele sesizării pronunțându-se în sensul anulării titlurilor executorii. S-a mai susținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la data nașterii dreptului de a cere executarea silită, respectiv momentul intrării în vigoare al O.U.G. nr. 43/1997. În acest sens, momentul nașterii dreptului de a cere executarea silită este iulie 1997, în raport de care la data preluării creditelor neperformante, la 3 decembrie 1999, acest drept nu era prescris. În fine, deși reține cererea pârâtei privind introducerea în cauză a B.A., instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia. În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: La termenul din 8 aprilie 2003 reclamanții au solicitat și anularea titlurilor executorii emise de pârâtă. În raport de dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., coroborate cu însușirea cererii de către pârâtă, care nu s-a opus, se constată că recursul este nefondat sub aspectul acestei critici. Examinând întâmpinarea depusă de pârâtă, se constată că pârâta nu a solicitat introducerea în cauză a cedentei în condițiile art. 60 C. proc. civ. Astfel, pârâta a solicitat introducerea în cauză a cedentei pentru a „justifica modul de acordare, derulare, garantare și executare a contractelor de credit încheiate cu reclamanții”.

Ori, datele pe care cedenta ar fi urmat a le lămuri rezultau din probele administrate, cu referire la contracte de credit și garanții, așa încât în mod judicios instanța a apreciat că nu se impune introducerea acesteia în cauză, în această calitate și nu s-a pronunțat asupra unei cereri de chemare în garanție a acesteia, neformulată. Drept urmare, recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei critici. În fine, din probele administrate a rezultat că scadențele contractelor erau stabilite la data de 31 august 1996, cu referire la contractul nr. 336/1995, la 30 noiembrie 1996 pentru contractul nr. 241/1996 și la 31 octombrie 1996 pentru contractul de credit nr. 306/1996. Drept urmare, dreptul la acțiune al creditoarei s-a născut la datele menționate.

Totodată, cesionara nu poate invoca drepturi proprii de la data actului normativ ci exclusiv de la data încheierii contractului de cesiune. La data cesionării contractelor de credit și a garanțiilor, 3 decembrie 1999, dreptul la acțiune era prescris. Drept urmare, în cauză instanța de fond a făcut o legală aplicare a dispozițiilor art. 9 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, cu referire la art. 5 din O.U.G. nr. 43/1997, în sensul neaplicării termenului special de prescripție, cu privire la creanțele pentru care dreptul la executarea silită a fost prescris, așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestor critici. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.) București, împotriva sentinței nr. 35 din 23 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 februarie 2005.