ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4343/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din Camera de

consiliu nr. 695 din 18 februarie 2004 a Judecătoriei Bistrița a fost admisă

cererea executorului bancar B.C.R., sucursala Pucioasa, L.V., și s-a

încuviințat executarea silită a debitoarei SC S. SA Bistrița, în temeiul

contractului de credit din 22 februarie 2002, a actelor adiționale, precum și

al contractului de garanție imobiliară autentificat la 14 februarie 2002 de B.N.P.

S.D.I.M. și contractului de cauțiune din 22 februarie 2002.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel debitoarea, apel ce a fost admis prin decizia civilă nr. 300 din

11 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, încheierea atacată fiind schimbată în tot în sensul respingerii

cererii de încuviințare executare silită.

În esență, s-a reținut că în speță

creanța creditoarei nu era nici certă, nici lichidă și nici exigibilă, pe rolul

unor instanțe, Tribunalul București și Judecătoria Bistrița, fiind formulate

contestații la executare.

Nemulțumită de această decizie

creditoarea B.C.R., sucursala Pucioasa, a declarat recurs solicitând casarea ei

pentru netemeinicie și nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurenta apreciază că hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită a actului

dedus judecății, respectiv a contractului de credit, titlu din care rezulta

fără dubiu lichiditatea, certitudinea și exigibilitatea creanței,

prezentându-se detaliat condițiile de creditare și graficul de rambursare

convenite de părți.

În ceea ce privește modalitatea de

plată a dobânzii și majorarea ei, recurenta apreciază ca greșită interpretarea

instanței de apel, ea nefăcând altceva decât aplicarea celor convenite în Cap. III

din contract, art. 3.2, art. 3.4 și art. 3.7 alin. (3).

De asemenea, învederează că s-a

reținut greșit că pe rolul Tribunalului București există pe rol o contestație,

deoarece dovedise cu certificat de grefă că dosarul fusese soluționat prin

sentința civilă nr. 2874 din 27 februarie 2004, în sensul respingerii ca

inadmisibile a acțiunii reclamantei.

Prin cea de-a doua critică recurenta

apreciază că decizia recurată este dată cu aplicarea greșită a legii respectiv

a „Regulilor și uzanțelor uniforme referitoare la acreditivele documentare”

cunoscute sub denumirea de „Publicația 500”, subliniind că instructarea băncii

este realizată de ordonator, iar banca este prestator de servicii în cadrul

acreditivului, termenele de valabilitate a celor două acreditive, 21 septembrie

2002 și respectiv 30 octombrie 2002, exprimând momentele limită până la care

puteau fi depuse la bancă documentele în vederea obținerii plății și nu

momentul scadenței plății.

În drept s-au invocat dispozițiile art.

304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

La termenul de astăzi curtea a pus

în discuția părților și căile de atac prevăzute în lege în materia

încuviințării executării silite.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce se vor arăta și aspectele puse astăzi în discuția părților

din oficiu:

Potrivit dispozițiilor art. 373

1

alin. (2) C. proc. civ., așa cum erau în vigoare la data soluționării în fond a

cererii, încheierea prin care instanța încuviința cererea de executare silită

se pronunța fără citarea părților, în camera de consiliu, potrivit procedurii

necontencioase.

Această procedură se întregește,

potrivit art. 338 C. proc. civ., cu dispozițiile de procedură necontencioase în

măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.

În speță, prin apelul formulat de

debitoare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, sunt

invocate apărări de fond ce vizează derularea raporturilor contractuale dintre

părți, aspecte ce țin de domeniul contestației la executare și care transformă

procedura necontencioasă într-o procedură contencioasă.

Instanța de apel analizează toate

aceste aspecte cu încălcarea dispozițiilor art. 338 C. proc. civ., reținând

chiar ea în considerentele deciziei că pe rolul altor instanțe se află litigii

ce au ca obiect contestații la executare.

Procedând astfel instanța de apel a

pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii motiv pentru care recursul va fi admis

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar decizia din apel casată, apelul

urmând a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta B.C.R. SA, sucursala Pucioasa, împotriva deciziei nr. 300 din Camera

de Consiliu de la 11 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează decizia atacată și respinge

ca inadmisibil apelul declarat de pârâta SC S. SA Bistrița, împotriva

încheierii din 18 februarie 2004 a Judecătoriei Bistrița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 29 septembrie 2005.