ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2377/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința nr. 1749 din 18 aprilie 2005, a admis în parte acțiunea modificată,

formulată de reclamantul, C.G.M.B. – A.F.I.B. în contradictoriu cu pârâta SC A.

SA București și în consecință a dispus rezilierea contractelor de încheiere nr.

79733/1978 și nr. 79734/1978 și evacuarea pârâtei din spațiile ocupate în

București B-dul N. Golescu.

Au fost respinse pretențiile pentru

plata majorărilor de întârziere și TVA în perioada august 1998 – februarie

2002.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a

reținut că pârâta este culpabilă pentru plata cu întârziere a chiriei, în

valoare de 162.104.387 lei, pentru perioada august 1998 – 29 noiembrie 2004.

S-a mai reținut că, raporturile

contractuale fiind expirate, cererea de reziliere și de evacuare este

întemeiată.

În ce privesc majorările de 0,15 %,

calculate la suma de 1.341.604.355 lei, instanța a reținut că nu-și au temei,

întrucât în contract nu există clauză penală și nici o referire la majorări de

întârziere.

Împotriva sentinței primei instanțe,

ambele părți au declarat apel.

Curtea de Apel București, secția

VI-a comercială, prin decizia nr. 816 din 7 decembrie 2005, a respins apelurile

ca nefondate.

Criticile recurentei reclamante

privitoare la greșita neacordare a majorărilor de întârziere de 0,5 % pe zi, au

fost respinse față de lipsa unei clauze contractuale în acest sens.

Au fost respinse și susținerile

recurentei pârâte privind rezilierea și evacuarea, întrucât este necontestat că

plata chiriei s-a făcut cu întârziere, astfel că față de prevederile art. 1439

– art. 1453 C. civ., soluția de reziliere a contractelor este întemeiată.

Împotriva deciziei instanței de

apel, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., formulând următoarele critici:

Contractele de închiriere, încheiate

în 1978 erau guvernate de Legea nr. 5/1973 și H.C.M. nr. 860/1973. În art. 11

din normele de aplicare a legii se dispune că întârzierea în plata chiriei este

sancționată cu majorări de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi, care sunt

aplicabile chiar și în lipsa unei clauze penale.

- pârâta a achitat cu întârziere

chiria și TVA, astfel că, în temeiul Legii nr. 345/2002 și a actelor normative

privind majorări de întârziere pentru neachitarea lunară a TVA – H.G. nr. 564/2000,

H.G. nr. 1043/2001, H.G. nr. 874/2002, H.G. nr. 1513/2002, O.G. nr. 61/2002, O.G.

nr. 39/2003 și O.G. nr. 92/2003, datorează majorări de întârziere.

Recursul este nefondat.

Criticile recurentei privesc

neacordarea majorărilor de întârziere pentru întârzierea în plata chiriei de

către pârâta locatară.

Temeiul pretențiilor reclamantei

sunt contractele de închiriere intervenite între părți în 1978, contracte

expirate, a căror reînnoire nu a fost acceptată de proprietar, privitor la care

instanțele de fond și apel au reținut ca întemeiată cererea de reziliere și

evacuare.

În ce privește cererea pentru plata

majorărilor de întârziere, pretențiile nu-și au temei, dat fiind faptul că

părțile nu au prevăzut în contracte o clauză penală.

Nu sunt aplicabile majorările

invocate de recurentă, prevăzute prin H.G., menționate, întrucât pretențiile

reclamantei nu sunt creanțe bugetare, ci așa cum s-a arătat, își au temei în

raporturi contractuale, or, părțile nu au înțeles să prevadă în contractele

inițiale sau în acte adiționale ulterioare, sancțiuni pentru întârzierea în

plata chiriei.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind

legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.F.I.

București împotriva deciziei comerciale nr. 816 din 7 decembrie 2005 a Curții

de Apel București, secția a VI-a Comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 iunie 2006.