ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 240/2008

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamanta C.G.B. – A.F.I. a

solicitat rezilierea contractului de închiriere nr. 8040 din 31 mai 1974,

evacuarea pârâtei din spațiul situat în București, obligarea pârâtei la plata

sumei de 76.875.286 lei, din care – 32.466.660 lei chirie pentru perioada

ianuarie 2003-aprilie 2004, 6.147.570 lei TVA pentru perioada ianuarie 2003 –

aprilie 2004, 782.730 lei majorări de întârziere pentru perioada aprilie 2002 –

decembrie 2002, 37.478.326 lei penalități de întârziere pentru perioada

ianuarie 2003 – martie 2004.

Motivându-și acțiunea,

reclamantul a arătat că a încheiat contractul de închiriere nr. 8040/1974 pentru

spațiul situat în București. Neachitându-se chiria se cere rezilierea

contractului și plata sumelor majorate astfel cum rezultă din precizarea de

acțiune.

Tribunalul București, prin

sentința civilă nr. 6395 din 6 septembrie 2006, a respins, ca nefondată,

acțiunea reclamantului reținând că pârâta a achitat integral chiria astfel cum

rezultă și din expertiza efectuată.

În ceea ce privește plata

majorărilor și penalităților de întârziere s-a apreciat că dipozițiile art. 11

din H.C.M. nr. 860/1973 și-au încetat aplicabilitatea odată cu abrogarea Legii nr.

5/1973 prin Legea nr. 114/1996.

Nici celelalte acte

normative invocate, respectiv O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002, O.G. nr. 39/2003

nu au fost considerate ca fiind aplicabile în speță deoarece drepturile și

obligațiile părților nu izvorăsc dintr-un raport de drept fiscal, ci dintr-un

raport de drept comercial.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclmantul susținând că, în mod greșit s-a apreciat că Legea nr. 114/1996

ar fi abrogat reglementarea anterioară fiindcă abrogarea nu s-a referit și la

spațiile comerciale.

Și inaplicarea dispozițiilor

O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 39/2003 este coniderată ca greșită deoarece

veniturile obținute prin concesionarea sau închirierea unor bunuri din domeniul

public se varsă la bugetul de stat.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială nr. 83 din 14 februarie 2007, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei reținând că abrogarea actelor normative s-a produs pentru a

se pune în concordanță legislația românească cu constituția iar raporturile

dintre părți sunt de drept comercial și nu de drept fiscal.

Decizia a fost atacată cu

recurs de către reclamant invocându-se motive prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se arată că este o eroare

privind neaplicarea O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002, O.G. nr. 39/2003 și O.G.

nr. 92/2004 care privesc colectarea creanțelor bugetare.

În recurs s-a invocat

excepția tardivității declarării recursului.

Se constată că excepția este

nefondată având în vedere că recursul a fost declarat la 12 aprilie 2007 iar

comunicarea deciziei din apel s-a făcut la 28 martie 2007 deci cu respectarea

termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Pe fond recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect a reținut

instanța de apel că abrogarea art. 11 din H.C.M. nr. 860/1973 prin Legea nr. 111/1996,

odată cu abrogarea Legii nr. 5/1973 s-a făcut în vederea respectării

Constituției.

Pe de altă parte,

inaplicabilitatea O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 39/2003 este

justificată de faptul că raporturile dintre părți sunt de natură comercială și

drepturile și obligațiile nu izvorăsc din raporturi fiscale.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., urmează a fi obligat recurentul-reclamant la plata sumei de 700 lei

cheltuieli de judecată către pârâtă reprezentand onorariu de avocat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivități recursului invocată de intimata-pârâtă

.

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.G.M.B. – A.F.I. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 83

din 14 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Obligă recurentul-reclamant

la 700 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC C.A.T. BUCUREȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2008.