ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 335/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația adresată la data de

27 septembrie 2004 Tribunalul Prahova, reclamanta B.C. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul Câmpina prin Primar, ca instanța să

anuleze dispoziția acestuia nr. 1899 din 29 august 2004 ca fiind nelegală.

În motivarea cererii a arătat că în

mod greșit și cu o motivare sumară i s-a respins notificarea prin care, în

calitate de unică moștenitoare a tatălui ei, B.I., a solicitat să-i fie

restituit în natură sau prin echivalent un teren în suprafață de 2500 mp situat

în Câmpina, la pct. „Pe malul Doftanei”.

Examinând probatoriile cu înscrisuri

și expertiză tehnică administrate, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.

354 din 28 martie 2005, a admis contestația, anulând decizia și constatând că

reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru imobil.

Pronunțând această hotărâre,

instanța a reținut în esență că:

- reclamanta și-a dovedit calitatea

procesuală activă, ca și existența bunului în patrimoniul autorului său;

- terenul a fost identificat fizic

prin expertiză tehnică;

- bunul a trecut în proprietatea

statului în mod abuziv, potrivit prevederilor Decretului nr. 115/1959.

Curtea de Apel Prahova, prin decizia

civilă nr. 816 din 7 iunie 2005:

- a respins ca nefondat apelul declarat

de pârât împotriva acestei sentințe, prin care se susținea că în mod greșit a

fost admisă contestația;

- a admis apelul contestatoarei,

schimbând în parte sentința în sensul că a stabilit că valoarea despăgubirilor

cuvenite pentru teren este de 67.325.000 lei, conform expertizei D.I.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatoarea, criticând-o sub un singur aspect și anume refuzul

nejustificat al instanțelor de ai primi obiecțiunile la raportul de expertiză

tehnică topo. În acest mod s-a ajuns la stabilirea unor despăgubiri extrem de

reduse, inechitabile, situate mult sub valoarea reală a terenului.

Recursul este fondat.

Fără a-și motiva această măsură,

atât tribunalul (la 28 martie 2005), cât și Curtea de Apel (la 7 iunie 2005),

au respins solicitarea justificată a contestatoarei ca expertul să răspundă la

obiecțiunile formulate ori să se dispună refacerea raportului, în condițiile în

care există indicii la dosar (inclusiv alte evaluări ale unor terenuri din

municipiul Câmpina) că valoarea stabilită este sub cea reală a bunului. În

contextul acestor elemente, ținând seama de zonă și de poziționarea terenului,

nivelul de 1 dolari SUA/mp apare ca stabilit arbitrar, fără o fundamentare

convingătoare.

Cum scopul reparatoriu al Legii nr. 10/2001,

vizând despăgubirea integrală a celor păgubiți prin actele abuzive ale fostului

regim, nu este astfel realizat, Înalta Curte va admite recursul și în baza art.

312 alin. (3) C. proc. civ., va casa decizia atacată, trimițând cauza la aceeași

Curte de Apel.

Instanța de trimitere urmează să

suplimenteze probatoriile, inclusiv din punctul de vedere al evaluării tehnice,

pentru a stabili o valoare a despăgubirilor care să răspundă principiului

dezdaunării juste și echitabile a celor vătămați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta B.C. împotriva deciziei nr. 816 din 7 iunie 2005 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași

instanță, pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2006.