ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6293/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

Tribunalul Prahova reclamanții O.N.D. și O.N.C. au formulat o contestație, în

contradictoriu cu Primăria Municipiului Câmpina, împotriva dispoziției nr. 291

din 28 februarie 2007.

Au solicitat retrocedarea a 316 mp

disponibili, nefolosiți din totalul de 997 mp și contravaloarea în bani pentru

diferența de 68 mp.

În subsidiar reclamanții au

solicitat, în ordine, fie acordarea unui teren în Câmpina de aceeași valoare ca

terenul de 997 mp, fie contravaloarea suprafeței de 997 mp la prețul pieței.

Tribunalul Prahova prin sentința

civilă nr. 913 din 6 septembrie 2006 a admis în parte contestația, a anulat

dispoziția nr. 291 din 28 februarie 2006 și a obligat pe primarul municipiului

Câmpina să restituie în natură suprafața de 362 mp din suprafața totală de 997

mp, teren situat în Câmpina, individualizată conform raportului de expertiză

A.F., delimitat de punctele 1 – 2 – 6 – 7 – 1.

În motivarea acestei sentințe, s-a

reținut că prin dispoziția nr. 291/2006 s-a respins cererea de restituire în

natură cu propunerea de acordare de despăgubiri pentru imobil, teren în

suprafață de 995 mp și construcție ce a fost demolată, în suprafață de 21 mp,

situat în Câmpina, după scăderea valorii actualizate a dezbaterilor primite.

Imobilul revendicat a fost

expropriat prin Decretul nr. 12/1975 de la defuncta P.L.(fostă Ș.) care a

încasat 2688 lei despăgubiri (procesul verbal din 4 februarie 1975) iar

contestatorii sunt succesorii L.P. (CM 537/1987).

S-a constatat pe baza concluziilor raportului

de expertiză topografică întocmit de A.F. că din suprafața de teren de 997 mp

expropriată, este liberă o suprafață de 362 mp identificată pe schița întocmită

de expert în punctele 1 – 2 – 6 – 7 – 1, și aflată la 6 m de clădirea Școlii

generale nr. 7 care ocupă restul de 632 mp.

Instanța a admis acțiunea în temeiul

art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

civilă nr. 437 din 13 decembrie 2006, a respins apelul Primăriei Câmpina ca

nefondat.

S-a apreciat că s-a aplicat corect

textul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 față de datele speței, un imobil

expropriat prin Decretul nr. 12/1995 revendicat de succesorii fostului

proprietar.

Împotriva acestei decizii pârâta a

declarat în termen legal recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului recurenta a

arătat că s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În acest sens s-a arătat că Școala

generală nr. 7 deține un teren de 3256 mp și are o capacitate de 607 elevi,

neexistând un spațiu excedentar care să permită restituirea în natură a vreunei

porțiuni din terenul deținut. O astfel de restituire ar face ca școala să aibă

un aspect inestetic și să devină nefuncțională.

Reclamanții intimați au formulat o

întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului față de împrejurarea

că s-a dovedit că 362 mp sunt liberi de orice utilitate și că din 1975 de la

expropriere, terenul nu a fost utilizat sau amenajat pentru vreo activitate

școlară.

Examinând actele dosarului prin

prisma criticilor formulate, se constată că recursul este întemeiat pentru

considerentele ce urmează:

Prin dispoziția nr. 291/2006 a fost

respinsă cererea de restituire în natură a terenului de 995 mp și construcție

de 21 mp, situate în Câmpina.

Pentru imobilul revendicat, prin

aceeași dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri și potrivit art. 3 al

dispoziției s-a dispus trimiterea dosarului aferent notificării la

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin contestația formulată împotriva

acestei dispoziții reclamanții au criticat împrejurarea că nu s-a menționat

concret în dispoziție în ce constau despăgubirile (bani, acțiuni sau altă formă

de echivalare valorică a terenului). Reclamanții au indicat în cuprinsul

contestației un subsidiar care coincide cu soluția dată de Primărie.

În mod nefondat și în contradictoriu

cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 așa cum a fost modificată de Legea nr.

247/2005, instanțele au anulat dispoziția nr. 291/06 obligând pârâta să

restituie în natură o porțiune din teren, considerată disponibilă potrivit

raportului de expertiză.

În primul rând este de remarcat că

reclamanții în contestația lor, deși ca primă variantă de soluție au solicitat

restituirea în natură a unei părți din teren și în echivalent bănesc pentru

restul, nu au formulat critici decât cu privire la un singur aspect. S-a atacat

dispoziția pentru împrejurarea că aceasta nu menționează în ce constau

despăgubirile (sumă de bani, acțiuni sau altă formă de echivalent valoric al

terenului).

Cu alte cuvinte, în maniera în care

a fost formulată contestația, nu s-a criticat împrejurarea că nu s-a acordat o

parte din teren în natură.

În al doilea rând este de remarcat

că instanțele nu au coroborat probele administrate în cauză, împrejurare care a

condus la pronunțarea unei soluții nelegale, în mod greșit apreciindu-se că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin Decretul nr. 12/1975 (pag. 8

din dosar) a fost expropriată în orașul Câmpina o suprafață de teren de 4942 mp

(inclusiv construcții) în vederea construirii în oraș a unei școli cu 16 săli

de curs pentru învățământ.

Printre cei expropriați s-a aflat și

autoarea reclamanților, cu 995 mp teren și 27 mp construcții (conform tabelului

de la fila 9 din dosar).

Împrejurarea că expertul a constatat

că din terenul în discuție o porțiune de 362 mp nu este afectată de utilități

nu impune în mod automat soluția restituirii în natură.

Exproprierea și-a atins scopul, s-a

construit o școală pe terenul expropriat.

Din adresa nr. 27345 din 13 mai 2004

emisă de Ministerul Educației și Cercetării (aflată la fila 31 în dosarul

Tribunalului Prahova) rezultă că școala în discuție deține 3256 mp teren și are

o capacitate de 607 elevi. Potrivit Normativului privind proiectarea,

realizarea și exploatarea construcțiilor pentru școli și licee (indicativ NP

010 – 97 aprobat prin ordinul MLPAT nr. 5/N din 22 ianuarie 1997 publicat în

Buletinul Construcțiilor nr. 6 – 7/1998), se spune în adresa menționată,

suprafețele în metri pătrați pentru școli și licee sunt în mediul urban de 15

mp/loc.

Așadar, școala deține un teren

situat sub parametrii legali. Ca urmare, neavând teren excedentar din ce s-a

expropriat pentru construirea școlii, rezultă în mod obiectiv că terenul de 997

mp fost proprietatea L.P. și aflat parte sub școală, parte în curtea aferentă

școlii, este în întregime afectat școlii și nu poate fi restituit în natură.

În mod corect Primăria constatând că

terenul solicitat constituie curtea aferentă școlii a constatat că potrivit

art. 11 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 acesta nu poate fi

restituit în natură.

Soluția luată prin dispoziția

atacată, de a propune despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi restituit în

natură și de a înainta în acest sens dosarul și notificarea Secretariatului

Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor este conformă cu dispozițiile Legii

nr. 10/2001 art. 11 alin. (1) și (2) și art. 16 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

La acest nivel, instituția sesizată

cu notificarea, după instituirea Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă nu poate

decât formula propuneri de despăgubiri. Comisia special înființată este

abilitată prin lege să stabilească despăgubiri în concret, potrivit art. din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Instanța de apel potrivit art. 295

C. proc. civ. avea obligația să verifice, în limitele cererii de apel, dacă

instanța de fond a stabilit situația de fapt și a aplicat corespunzător legea.

Se constată că instanța de apel nu a

răspuns criticilor formulate de pârâtă referitoare la împrejurarea că terenul

reprezintă curtea aferentă școlii, critici justificate de probele administrate

în cauză (Adresa Ministerului Educației și Cercetării nr. 27345 din 13 mai

2004).

Se constată pe cale de consecință că

în cauză sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și ca urmare

pentru considerentele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art. 312 alin.

(2) C. proc. civ. Înalta Curte a admis recursul, a modificat decizia nr.

437/2006 a Curții de Apel Ploiești în sensul că a admis apelul pârâtei

împotriva sentinței civile nr. 913 din 6 septembrie 2006 a Tribunalului Prahova

pe care a schimbat-o în sensul că a respins contestația ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

municipiul Câmpina prin primar împotriva deciziei nr. 437 din 13 decembrie 2006

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Modifică decizia atacată.

Admite apelul declarat de pârât

împotriva sentinței civile nr. 913 din 6 septembrie 2006 a Tribunalului

Prahova, pe care o schimbă în sensul respingerii contestației.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie

2007.