ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4199/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Constată că prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1104/2005, contestatorii

A.V. și A.S. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Câmpina

anularea dispoziției nr. 3070/2004 emisă de acesta, prin care s-a stabilit

dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren și

construcție expropriat. S-a cerut, urmare a anulării dispoziției, retrocedarea

terenului într-un loc cu utilități.

Potrivit sentinței civile nr. 309

din 16 martie 2005 Tribunalul Prahova a admis contestația, a anulat dispoziția

atacată, obligând pe intimat la restituirea în natură a terenului în suprafață

de 499,70 mp situat în Câmpina, condiționată de rambursarea unei sume

reprezentând valoarea despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii,

actualizată cu indicele de inflație.

Pentru construcția demolată s-a

dispus obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent, valoarea acestora

urmând a fi stabilită prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite

pentru construcție din valoarea construcției expropriate (astfel cum a fost

stabilită prin raportul de expertiză efectuat).

Pentru pronunțarea acestei soluții

prima instanță a reținut că în mod greșit prin dispoziția atacată s-a respins

cererea de restituire în natură a imobilului, stabilindu-se măsuri reparatorii

prin echivalent.

În speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât, chiar dacă a

fost demolată construcția, având în vedere că nu s-au executat lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea, terenul poate fi restituit în natură, iar pentru

construcțiile demolate măsurile reparatorii trebuie stabilite prin echivalent.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Municipiul Câmpina prin Primar, care a arătat că în mod greșit a

fost admisă contestația întrucât construcția a fost demolată în totalitate, iar

terenul se află în prezent în patrimoniul SC E. SA Câmpina, care deține

certificat de atestare a dreptului de proprietate, iar terenul este inventariat

în patrimoniul acestei societăți comerciale privatizate.

S-a mai susținut că hotărârea primei

instanțe nu ar putea fi pusă în executare deoarece Primăria nu are calitate

nici de proprietar, nici de deținător al terenului, aceasta considerându-se

entitate investită cu soluționarea notificării în temeiul art. 33 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Apelul a fost admis prin decizia

civilă nr. 921 din 23 iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești, fiind schimbată în

tot sentința, în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției s-a reținut că

imobilul ce a făcut obiect al notificării a fost preluat de stat prin

expropriere, construcția fiind demolată în întregime iar terenul intrând în

patrimoniul SC E. SA Câmpina, societate privatizată care deține imobilul

conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

S-a apreciat că sunt incidente

dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora măsurile

reparatorii se stabilesc prin echivalent, ca și ale art. 33 din același act

normativ (în funcție de care, în situația imobilelor pentru care la art. 10 și

art. 11 a fost stabilită restituirea prin echivalent, persoana îndreptățită

adresează notificarea primăriei, iar măsurile reparatorii se determină prin

dispoziția motivată a primarului).

Totodată, instanța de apel a

constatat că, potrivit procesului-verbal de negociere încheiat de contestatori

cu Primăria Câmpina, aceștia au optat pentru măsuri reparatorii prin

echivalent, stabilite de altfel, potrivit dispoziției atacate.

În plus, contestatorii cunoșteau că

terenul expropriat se află în patrimoniul SC E. SA Câmpina, dar au înțeles să

notifice ca entitate deținătoare Primăria Câmpina.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatorii, care au susținut caracterul ei nelegal, prin

aceea că nu s-a dispus restituirea în natură a terenului, în condițiile în care

„au fost deblocate 5 ha teren în cartierul Muscel, ceea ce înseamnă că există

teren disponibil.

Criticile nu au fost încadrate în

drept, dar în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. urmează a se aprecia că,

invocându-se greșita nerestituire în natură a terenului, față de dispozițiile

Legii nr. 10/2001, a fost avut în vedere motivul de recurs reglementat de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul a formulat întâmpinarea prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât în conformitate

cu prevederile Legii nr. 10/2001, în situația în care construcția a fost

demolată, iar terenul se află în patrimoniul unei societăți comerciale,

restituirea nu se poate face decât prin echivalent.

Recursul este nefondat.

Față de situația imobilului

rezultată din probele administrate și stabilită de instanțele fondului, în

cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001

referitoare la măsurile reparatorii ce se cuvin contestatorilor.

Astfel, cu privire la construcție,

având în vedere că aceasta a fost demolată, restituirea nu se putea face decât

prin echivalent, în condițiile prevăzute de art. 10 alin. (1), (8) și (9), cu

referire la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În ce privește terenul, acesta se

află inclus în patrimoniul unei societăți comerciale (SC E. SA), care deține

asupra lui certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Cum titlul acestei societăți nu a

fost contestat, rezultă că persoana îndreptățită nu are dreptul la restituirea

în natură a terenului, ci la măsuri reparatorii prin echivalent, așa cum

rezultă din dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

De altfel, contestatorii au optat,

ca formă a măsurilor reparatorii, pentru titluri de valoare nominală, astfel

cum s-a menționat în referatul din 15 martie 2004 (fila 13, fond), pe baza

căruia a fost emisă apoi dispoziția Primarului.

Împrejurarea învederată prin

motivele de recurs, potrivit căreia ar exista teren disponibil, este lipsită de

relevanță sub aspectul legalității soluției, câtă vreme contestatorii nu au

vocația la restituirea terenului în natură.

În consecință, urmează să se

constate că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr.

10/2001, astfel încât criticile de nelegalitate formulate sunt nefondate,

recursul fiind respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții A.V. și A.S. împotriva deciziei civile nr. 921 din 23

iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 200.