ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 872/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Tribunalul Arad, prin sentința penală nr. 306 din 1 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5670/2004, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003, în urma completării încadrării juridice a faptei, a condamnat pe inculpatul: Ș.A. , porecla P. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii din data de 30 august 2004 și a arestării preventive de la 31 august 2004 și s-a menținut starea de arest a inculpatului la 1 noiembrie 2004. Inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare, dispunându-se anticipat plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Arad, a sumei de 800.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 30 august 2004, inculpatul a fost prins în flagrant în momentul în care lua de la martorul V.A. suma de 250 Euro, pe care a pretins-o acestuia, asigurându-l că-i va facilita obținerea unei locuințe din fondul de stat, afirmând că are relații la SC R. SA Arad și la Primăria municipiului Arad.

Martorul V.A. fusese evacuat împreună cu soția V.V., prin hotărâre judecătorească definitivă, fiind înscris pe lista de priorități a primăriei pe poziția a treia de aproape 6 ani și locuia fără forme legale în Arad. Martorul a intrat în legătură cu inculpatul prin intermediul unor cunoștințe care l-au „recomandat” pentru rezolvarea problemei locative, avertizându-l și asupra faptului că a avut probleme cu anumite persoane de la care a luat bani și nu le-a rezolvat nimic. Inculpatul a făcut mai multe vizite familiei V. la locuința din str. G. Coșbuc, unde le-a cunoscut pe martorele R.M. și M.V. Cu ocazia fiecărei vizite, martorul V.A. îi dădea inculpatului anumite sume de bani ce îi păreau rezonabile între 100-200 mii lei, motiv pentru care când i-a fost pretinsă suma de 400 Euro pentru rezolvarea problemei, s-a adresat poliției, ajungând apoi la realizarea flagrantului.

Inculpatul „și-a luat anumite măsuri” pentru a justifica primirea banilor de la V.A., respectiv a scris „o declarație” de împrumut, iar pe martor l-a îndemnat să scrie o cerere către primărie prin care solicita atribuirea locuinței ocupate fără forme legale. Activitatea inculpatului nu s-a oprit la familia V., el exprimându-și intenția de a ajuta în probleme locative și alte persoane pe care le-a cunoscut în casa acestora, cărora le-a spus că în calitate de secretar la Asociația de luptă împotriva abuzurilor Arad o cunoaște pe P.I. de la R. S.A. Arad și alte persoane de la primărie ce au atribuții în repartizarea locuințelor din fondul de stat. Inculpatul nu a recunoscut faptele, arătând că martorul V.A.

i-a dat bani împrumut, susținere ce este infirmată de probele aduse în acuzare, anterior analizate. Față de cele arătate, considerând că fapta inculpatului, de a induce în eroare pe V.A. cu scopul de a-l determina să-i dea suma de 400 Euro, pretinzând că o va înmâna unor persoane din cadrul SC R. SA Arad și din cadrul Primăriei Arad, ce au atribuții în repartizarea locuințelor din fondul locativ de stat, lăsând să se înțeleagă că le poate influența să repartizeze acestuia locuința ocupată fără forme legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. Inculpatul a profitat de situația în care se afla martorul, i-a câștigat încrederea prin vizitele făcute la domiciliu și prin prezentarea unei legitimații eliberată de A.L.A., susținând că cei 400 Euro au fost pretinși de funcționarii indicați de el, cu scopul de a rezolva problema contractului pentru locuință.

În sensul art. 5 din Legea nr. 78/2000, modificat prin Legea nr. 161/2003, infracțiunea de trafic de influență intră în categoria infracțiunilor de corupție propriu zise, motiv pentru care au fost aplicate dispozițiile procedurale cu caracter special privind compunerea completului de judecată, iar raportat la dispozițiile art. 334 C. proc. pen., încadrarea juridică dată faptei urmează să fie completată cu acest text. Pentru infracțiunea comisă, în aplicarea dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen., având în vedere modul în care a acționat inculpatul, atitudinea acestuia în timpul anchetei și în faza de judecată, precum și faptul că este cunoscut cu antecedente penale, ce nu atrag starea de recidivă, fiind condamnat pentru infracțiuni de înșelăciune cu același mod de operare, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie. Dispozițiile speciale ale art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., privind confiscarea bunurilor primite de către inculpat, nu sunt incidente, suma de 250 Euro fiind pusă la dispoziția martorului V.A., de către organele de cercetare penală, inculpatul fiind obligat la plata către stat a sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, invocând nevinovăția lui în principal, iar în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; a atacat separat și menținerea stării de arest prin aceeași hotărâre judecătorească.

Prin decizia penală nr. 428 din 9 decembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș.A. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității. Verificând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat din următoarele considerente: Instanța de fond, în mod corect a stabilit situația de fapt, în baza probatoriului administrat în cauză, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei de care se face vinovat inculpatul și pe cale de consecință, la condamnarea acestuia. În ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv achitarea inculpatului, din probatoriul administrat în cauză reiese cu certitudine că acesta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Astfel, din declarația martorului V.A., transcrierea înregistrării dintre inculpat și V.A., procesul-verbal de constatare a infracțiunii, cererea martorului V.A. către Primăria municipiului Arad, declarație martor M.V. și declarația martorei R.M. reiese faptul că inculpatul a pretins și primit suma de 250 Euro pentru a interveni pe lângă autoritățile competente să soluționeze cererea martorului V.A.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpat și care vizează o nouă individualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia, Curtea apreciază, că în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale, atitudinea de nerecunoaștere a faptei), pedeapsa aplicată inculpatului, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Ca urmare în cauză nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei.

Față de aceste considerente, urmează, ca în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.A. împotriva deciziei penale nr. 428 din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 30 august 2004 la 7 februarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2005.