ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 872/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Arad, prin sentința

penală nr. 306 din 1 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5670/2004, în

baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000,

modificată prin Legea nr. 161/2003, în urma completării încadrării juridice a

faptei, a condamnat pe inculpatul:

Ș.A.

, porecla P. la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență.

Pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii din data de 30

august 2004 și a arestării preventive de la 31 august 2004 și s-a menținut

starea de arest a inculpatului la 1 noiembrie 2004.

Inculpatul a fost obligat la

plata către stat a sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare, dispunându-se

anticipat plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Arad, a sumei

de 800.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 30 august 2004,

inculpatul a fost prins în flagrant în momentul în care lua de la martorul V.A.

suma de 250 Euro, pe care a pretins-o acestuia, asigurându-l că-i va facilita

obținerea unei locuințe din fondul de stat, afirmând că are relații la SC R. SA

Arad și la Primăria municipiului Arad.

Martorul V.A. fusese evacuat

împreună cu soția V.V., prin hotărâre judecătorească definitivă, fiind înscris

pe lista de priorități a primăriei pe poziția a treia de aproape 6 ani și

locuia fără forme legale în Arad.

Martorul a intrat în

legătură cu inculpatul prin intermediul unor cunoștințe care l-au „recomandat”

pentru rezolvarea problemei locative, avertizându-l și asupra faptului că a

avut probleme cu anumite persoane de la care a luat bani și nu le-a rezolvat

nimic.

Inculpatul a făcut mai multe

vizite familiei V. la locuința din str. G. Coșbuc, unde le-a cunoscut pe

martorele R.M. și M.V. Cu ocazia fiecărei vizite, martorul V.A. îi dădea

inculpatului anumite sume de bani ce îi păreau rezonabile între 100-200 mii

lei, motiv pentru care când i-a fost pretinsă suma de 400 Euro pentru

rezolvarea problemei, s-a adresat poliției, ajungând apoi la realizarea

flagrantului.

Inculpatul „și-a luat

anumite măsuri” pentru a justifica primirea banilor de la V.A., respectiv a

scris „o declarație” de împrumut, iar pe martor l-a îndemnat să scrie o cerere

către primărie prin care solicita atribuirea locuinței ocupate fără forme

legale.

Activitatea inculpatului nu

s-a oprit la familia V., el exprimându-și intenția de a ajuta în probleme

locative și alte persoane pe care le-a cunoscut în casa acestora, cărora le-a

spus că în calitate de secretar la Asociația de luptă împotriva abuzurilor Arad

o cunoaște pe P.I. de la R. S.A. Arad și alte persoane de la primărie ce au

atribuții în repartizarea locuințelor din fondul de stat.

Inculpatul nu a recunoscut

faptele, arătând că martorul V.A. i-a dat bani împrumut, susținere ce este

infirmată de probele aduse în acuzare, anterior analizate.

Față de cele arătate,

considerând că fapta inculpatului, de a induce în eroare pe V.A. cu scopul de

a-l determina să-i dea suma de 400 Euro, pretinzând că o va înmâna unor

persoane din cadrul SC R. SA Arad și din cadrul Primăriei Arad, ce au atribuții

în repartizarea locuințelor din fondul locativ de stat, lăsând să se înțeleagă

că le poate influența să repartizeze acestuia locuința ocupată fără forme

legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență, prevăzută de art. 257 C. pen.

Inculpatul a profitat de

situația în care se afla martorul, i-a câștigat încrederea prin vizitele făcute

la domiciliu și prin prezentarea unei legitimații eliberată de A.L.A.,

susținând că cei 400 Euro au fost pretinși de funcționarii indicați de el, cu

scopul de a rezolva problema contractului pentru locuință.

În sensul art. 5 din Legea

nr. 78/2000, modificat prin Legea nr. 161/2003, infracțiunea de trafic de

influență intră în categoria infracțiunilor de corupție propriu zise, motiv

pentru care au fost aplicate dispozițiile procedurale cu caracter special

privind compunerea completului de judecată, iar raportat la dispozițiile art.

334 C. proc. pen., încadrarea juridică dată faptei urmează să fie completată cu

acest text.

Pentru infracțiunea comisă,

în aplicarea dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen., având în vedere modul în

care a acționat inculpatul, atitudinea acestuia în timpul anchetei și în faza

de judecată, precum și faptul că este cunoscut cu antecedente penale, ce nu

atrag starea de recidivă, fiind condamnat pentru infracțiuni de înșelăciune cu

același mod de operare, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

Dispozițiile speciale ale

art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., privind

confiscarea bunurilor primite de către inculpat, nu sunt incidente, suma de 250

Euro fiind pusă la dispoziția martorului V.A., de către organele de cercetare

penală, inculpatul fiind obligat la plata către stat a sumei de 7.000.000 lei

cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul, invocând nevinovăția lui în principal, iar în

subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; a atacat separat și

menținerea stării de arest prin aceeași hotărâre judecătorească.

Prin decizia penală nr. 428

din 9 decembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul

Ș.A.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o sub aspectul

netemeiniciei și nelegalității.

Verificând actele dosarului,

Curtea constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:

Instanța de fond, în mod

corect a stabilit situația de fapt, în baza probatoriului administrat în cauză,

procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei de care se face

vinovat inculpatul și pe cale de consecință, la condamnarea acestuia.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs, respectiv achitarea inculpatului, din probatoriul administrat

în cauză reiese cu certitudine că acesta a săvârșit fapta reținută în sarcina

sa.

Astfel, din declarația

martorului V.A., transcrierea înregistrării dintre inculpat și V.A., procesul-verbal

de constatare a infracțiunii, cererea martorului V.A. către Primăria

municipiului Arad, declarație martor M.V. și declarația martorei R.M. reiese

faptul că inculpatul a pretins și primit suma de 250 Euro pentru a interveni pe

lângă autoritățile competente să soluționeze cererea martorului V.A.

Cu privire la cel de-al

doilea motiv de recurs formulat de inculpat și care vizează o nouă

individualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia, Curtea apreciază, că

în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modul și

împrejurările în care a fost comisă fapta, limitele de pedeapsă prevăzute de

lege, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente

penale, atitudinea de nerecunoaștere a faptei), pedeapsa aplicată inculpatului,

atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, este în măsură să asigure

atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Ca urmare în cauză nu sunt

temeiuri care să justifice reducerea pedepsei.

Față de aceste considerente,

urmează, ca în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art.

192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ș.A. împotriva deciziei penale nr. 428 din 9 decembrie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 30 august 2004 la 7

februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 februarie 2005.