ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2521/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din 25 iunie 2000, pronunțată de Tribunalul Iași a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

Conform art. 86

4

C. pen., cu referire la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2376 din 17 august 1995 a Judecătoriei Iași, pedeapsă adăugată la cea stabilită prin prezenta sentință, în final inculpatul având de executat 5 ani și 8 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării cuprinsă între 6 iulie 1995 – 18 august 1995.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.800.000 lei.

Prin aceeași hotărâre a fost condamnat și inculpatul D.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare în temeiul art. 257 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În vara anului 1998, inculpatul D.V., cunoscând împrejurarea că soții C. au nevoie de o locuință proprie, a luat legătura telefonică cu aceștia, spunându-le că printr-o cunoștință poate interveni la persoanele din administrația Căminului SC T. SA Iași pentru a li se repartiza o cameră.

În scopul rezolvării acestei probleme, inculpatul D.V. l-a contactat pe coinculpatul M.V. și împreună s-au deplasat la domiciliul soților C. cu care au discutat în legătură cu problema locuinței, fiind asigurați că se va interveni la unul din administratorii căminului, pretinzându-le suma de 2.000.000 lei.

Deoarece soții C. nu aveau integral această sumă au împrumutat de la niște rude suma de 1.800.000 lei pe care, în luna iulie 1998, C.M. a înmânat-o lui D.V. care la rându-i a remis-o lui M.V. Acesta a luat legătura cu martorul H.T. și i-a cerut să cumpere 15 kg pește pentru a o da administratorului de cămin, pe nume C.M. și șefului de birou administrativ M.A., iar după câteva zile cei doi inculpați au relatat soților C. despre acest lucru, asigurându-i că în cel mai scurt timp vor primi o cameră.

Aflând scopul pentru care a dat acea cantitate de pește, C.M. și M.A. au plătit-o după care au sesizat lucrătorii de poliție.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii și declarației M.C., depozițiilor martorilor C.L., C.M., M.A., H.T., procesele verbale de confruntare, probe coroborate cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 248 din 13 iulie 2000, a admis apelurile declarate de cei doi inculpați, a înlăturat pedeapsa accesorie aplicată inculpatului D.V. și mențiunea privind confiscarea sumei de 1.800.000 lei de la inculpatul M.V. Rejudecând cauza, instanța de control judiciar a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei la 2 ani închisoare aplicată inculpatului D.V. și în baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 1.800.000 lei de la cumpărătorii de influență C.L. și C.M.

De menționat că instanța de apel, în această cauză, a mai pronunțat deciziile penale nr. 289 din 10 octombrie 2002 și nr. 39 din 10 februarie 2004, prin care au fost respinse ca inadmisibile apelurile declarate de inculpatul M.V. împotriva sentinței penale nr. 35 din 25 ianuarie 2000 a Tribunalului Iași, cu motivarea, în ambele cazuri, că împotriva aceleiași sentințe au mai fost pronunțate cereri de apel și că potrivit art. 361 C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel o singură dată și nu cu apeluri repetative.

Împotriva deciziei penale nr. 246 din 13 iulie 2000 a Curții de Apel Iași, inculpatul a declarat recurs

[

(în condițiile art. 385

3

alin. (2), coroborat cu art. 365 C. proc. pen., care reglementează recursul peste termen)] prin care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate cu trimiterea cauzei la instanța de fond, întrucât nu a fost citat legal, precum și punerea sa în libertate.

Recursul este fondat însă pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul M.V. a fost audiat în faza de urmărire penală la data de 18 august 1998, ocazie cu care și-a indicat două adrese.

Ulterior, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și a fugit în Italia (așa cum este indicat în actul de trimitere în judecată) sau în Olanda (așa cum susține soția inculpatului în declarația dată la 16 decembrie 1998).

Instanța, sesizată cu judecarea cauzei, a procedat legal, citându-l pe inculpat la adresele indicate în singura declarație dată la parchet.

Potrivit art. 177 C. proc. pen., inculpatul se citează la ultima adresă cunoscută, declarată de el în faza de urmărire penală.

Împrejurarea că între timp inculpatul a plecat din țară, fără a indica vreo adresă, deci știa că este implicat într-un proces penal, și fără a se cunoaște unde se află, la data soluționării cauzei, nu justifică citarea lui prin afișare la ușa Consiliului local Iași (așa cum solicită recurentul prin motivele scrise depuse la dosar).

Numai în situația în care inculpatul ar fi fost cercetat în lipsă, iar în cursul judecății instanța a fost încunoștiințată că el nu mai locuiește la adresa indicată în rechizitoriu și nici locul de muncă nu i se cunoștea, conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul trebuia citat la sediul Consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.

În cauză, dispozițiile art. 177 C. proc. pen., au fost respectate, motiv pentru care, motivul de recurs invocat nu poate fi reținut.

Referitor la cererea formulată de inculpat de a fi anulat mandatul de arestare emis în baza deciziei Curții de Apel Iași, Curtea constată că o asemenea măsură se impunea, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

Dacă sub aceste aspecte hotărârile pronunțate sunt legale, recursul va fi admis în temeiul art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., cu referire la cazul de casare menționat la punctul 14 din art. 385

9

din același cod.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Din formularea dată de textul de lege mai sus-arătat acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate, de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.

Or, în speță, analizarea exclusivă a datelor ce caracterizează persoana făptuitorului, ignorându-se celelalte criterii de individualizare a determinat aplicarea unei sancțiuni excesive.

Astfel, pe lângă aspectele avute în vedere de instanța de apel, trebuie să se țină seama de condițiile concrete, iar fapta a fost comisă, de contribuția efectivă a inculpatului (banii au fost primiți de coinculpatul D.V.), iar după începerea cercetărilor, inculpatul M.V., realizând gravitatea faptei, a restituit cumpărătorilor de influență suma primită, motiv pentru care instanța de apel justificat a înlăturat mențiunea referitoare la confiscarea sumei de 1.800.000 lei de la acest inculpat.

În consecință, Curtea apreciază că o pedeapsă orientată spre limita inferioară a textului sancționator este de natură să asigure realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei și pe cale de consecință, recursul va fi admis numai sub aspectul individualizării sancțiunii.

Se va menține măsura redozării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2736 din 17 august 1995 a Judecătoriei Iași, pedeapsă ce se va adăuga la pedeapsa stabilită în cauză.

Totodată, se va constata că inculpatul a fost arestat cu începere de la 28 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 248 din 13 iulie 2000 a Curții de Apel Iași.

Casează decizia penală atacată referitor la inculpatul M.V., numai cu privire la individualizarea pedepsei, precum și deciziile penale nr. 289 din 10 octombrie 2002 și nr. 39 din 10 februarie 2004 ale Curții de Apel Iași.

Rejudecând cauza, reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare, la 2 ani închisoare.

Menține măsura revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2736 din 17 august 1995 a Judecătoriei Iași, în final, inculpatul urmând a executa 3 ani și 8 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Constată că inculpatul a fost arestat în cauză cu începere de la 28 octombrie 2003.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2004.