ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 566/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin actul de sesizare nr. 9035/3D din 25 iunie 2003, al Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi București s-a solicitat:

I. Obligarea SC A.C. SA, la plata către bugetul statului, a următoarelor sume:

a. contravaloare T.V.A. în sumă de 23.389.856 lei;

b. contravaloare majorări de întârziere în sumă totală de 158.424.405 lei;

c. contravaloare penalități de întârziere în sumă totală de 18.052.948 lei.

II. Obligarea în solidar a lui D.C. și B.F., la dezdăunarea SC A.C. SA, cu contravaloarea majorărilor de întârziere în sumă totală de 158.424.405 lei și a penalităților de întârziere, în sumă totală de 18.052.948 lei.

Colegiul jurisdicțional al municipiului București, prin sentința nr. 84 din 8 aprilie 2003, în baza art. 71 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, a admis actul de sesizare de pe lângă Camera de Conturi București și în consecință:

A dispus virarea de către SC A.C. SA București, către bugetul statului, a sumelor de: 23.389.856 lei, cu titlu de T.V.A., 158.424.405 lei, cu titlu de majorări de întârziere pentru nevirarea T.V.A. la termen și 18.052.948 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru nevirarea T.V.A. la termen.

A obligat în solidar pe D.C. și B.F., la plata către SC A.C. SA, București a sumei de 176.477.353 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin generarea majorărilor și penalităților de întârziere la plata T.V.A., precum și a foloaselor nerealizate aferente acestei sume, calculate prin aplicare dobânzii de referință practicată de Banca Națională a României, de 18,45%, începând cu data virării sumelor de mai sus, de către SC A.C. SA, către bugetul de stat, până la achitarea integrală a debitului de către D.C. și B.F., până la concurența sumei de 180 milioane pentru fiecare.

Pentru a hotărî astfel, Colegiul jurisdicțional a reținut că în perioada 26 noiembrie - 20 decembrie 2002, Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi București a verificat modul de administrare a patrimoniului în anul 2001, la SC A.C. SA, ocazie cu care s-a constatat diminuarea obligației de plată a T.V.A. datorată bugetului de stat pe anul 2001, cu suma de 23.389.856 lei, reprezentând T.V.A. aferentă garanțiilor de bună execuție, facturată, dar necolectată.

În baza contractelor încheiate și în urma execuției lucrărilor, s-a reținut că societatea a emis factura finală cu T.V.A., clienților, care cuprindea și valoarea garanțiilor de bună execuție prevăzute în contract.

Cu toate acestea, în jurnalele de vânzări, valoarea facturată a fost diminuată cu valoarea garanțiilor de bună execuție reținute. Astfel, T.V.A. aferentă garanțiilor, deși a fost facturată clienților, nu a fost înregistrată ca T.V.A. colectată și nici achitarea bugetului de stat, fiind evidențiată până la data controlului ca T.V.A. neexigibilă.

Fiind încălcate dispozițiile art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A. și ale pct. 8.1 din Normele de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, s-a procedat la recalcularea T.V.A. de plată, stabilindu-se o diferență de plată în valoare de 23.389.856 lei, sumă achitată în timpul controlului, cu O.P. nr. 380 din 17 decembrie 2001. S-au calculat majorări de întârziere și penalități și s-a stabilit angajarea răspunderii civile a contabilulu-șef B.F. și a directorului D.C.

În urma controlului a mai rezultat și faptul că societatea a întocmit cu întârziere, facturi pentru livrările de bunuri pe bază de aviz de însoțire, depășind termenul legal de 3 zile lucrătoare de la data avizului, fapt ce a condus la constituirea și plata cu întârziere a T.V.A. datorată pe anul 2001, fiind calculate majorări de 29.591.149 lei și penalități de 3.558.798 lei, situație constatată în cazul a 21 de avize întocmite în perioada iunie, octombrie și decembrie 2001, pentru bunurile livrate în valoare de 3.219.339.461 lei.

În aceste cazuri, facturarea s-a efectuat cu întârziere de 4, până la 164 zile.

S-a mai reținut faptul că în cazul lucrărilor de construcții montaj, contractele cu R.A. T.B. și executate în anul 2001, ce au fost decontate pe bază de situații de lucrări, facturarea serviciilor prestate s-a efectuat după 2 - 3 luni de la data executării lucrărilor și întocmirii situațiilor de lucrări.

T.V.A. aferentă lucrărilor executate a fost evidențiată ca neexigibilă, în contul 4428, fiind colectată la data emiterii facturii. Cum facturarea s-a efectuat după 2 - 3 luni de la executarea lucrărilor, colectarea s-a realizat cu întârziere, denaturând cuantumul obligației de plată datorată lunar bugetului de stat, astfel s-au calculat majorări de întârziere, în sumă de 239.525.536 lei și penalități de întârziere, în sumă de 34.743.953 lei.

În lunile octombrie - decembrie 2001, societatea a achitat majorări de întârziere, în sumă totală de 121.897.616 lei și penalități de întârziere, în sumă de 21.958.070 lei, situație în raport cu care s-a reținut că societatea mai datorează majorări de întârziere în sumă de 117.627.920 lei (239.525.536 lei - 121.897.616 lei) și penalități de întârziere în sumă de 12.785.883 lei (34.743.953 - 21.958.070 lei).

Din înscrisurile dosarului s-a reținut că în mod nelegal unitatea nu a achitat T.V.A. aferentă garanțiilor de bună execuție, facturată, dar considerată de unitate, ca neexigibilă, din culpa din D.C. și B.F.

Împotriva sentinței au declarat recurs jurisdicțional, atât societatea, cât și cele două persoane fizice obligate la plata daunelor.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 524 din 23 septembrie 2003, a admis recursurile declarate de societate și D.C. și a modificat sentința recurată, după cum urmează:

A. A constatat că suma de 23.389.856 lei (T.V.A.) a fost achitată.

B. a) A înlăturat obligarea solidară a lui D.C., de la plata sumei de 176.477.353 lei, despăgubiri civile față de SC A.C. SA București și a respins actul de sesizare în ceea ce-l privește.

b) A înlăturat obligarea recurentului, la plata sumei de 150.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

c) A anulat sechestrul asigurărilor instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale lui D.C.

C. A menținut celelalte dispozițiile ale sentinței.

A respins recursul jurisdicțional declarat de B.F., împotriva aceleiași sentințe și a obligat-o la 100.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că recursul societății este fondat, întrucât instanța, deși legal a obligat-o la plata sumei de 23.389.856 lei, cu titlu de T.V.A., a omis să constate că această sumă a fost virată în timpul controlului, cu O.P. nr. 380 din 17 decembrie 2002.

Recursul lui B.F. a fost respins, întrucât aceasta, contabil-șef, avea obligația de a organiza, conduce și coordona activitatea de emitere, urmărire, încasare și plată a facturilor la termenele și în condițiile prevăzute de lege, precum și a întocmirii deconturilor de T.V.A.

Recursul declarat de D.C. a fost admis, reținându-se că acesta nu ar avea o culpă proprie în producerea prejudiciului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, B.F., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greșită a normelor legale.

Se susține că printr-o interpretare eronată și trunchiată a dispozițiilor legale privind regimul fiscal al garanțiilor de bună executare, a fost obligată la plata unor sume care nu se datorează de unitate, creându-se premisele unei îmbogățiri fără justă cauză, că nu i se poate reține nici o culpă în exercitarea sancțiunilor de serviciu și că probatoriul existent este insuficient, impunându-se casarea cu trimitere, pentru a se administra proba cu interogatoriu, atât a persoanei juridice, cât și a lui D.C.

Recursul este nefondat.

B.F., în perioada supusă controlului, îndeplinea funcția de contabil-șef. Potrivit fișei postului, avea obligația de a organiza, conduce și coordona „activitatea de emitere, urmărire, încasare și plată a facturilor, la termenele și în condițiile prevăzute de lege și în fapt, a întocmit și evidențiat în contabilitate, facturile emise clienților și a întocmit deconturile de T.V.A., fără a o colecta și vira în condițiile și termenele cerute de lege.

Aceasta a nesocotit dispozițiile O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A., act aplicabil perioadei controlate.

Art. 18 parag. 2 din O.U.G. nr. 17/2000, prevede: „T.V.A. datorată bugetului de stat se stabilește ca diferență între valoarea taxei facturate pentru bunurile livrate și serviciile prestate și a taxei aferente intrărilor”.

Ținând seama de aceste prevederi, legal organul de control a procedat la recalcularea T.V.A. de plată pe anul 2001, luând în calcul și T.V.A. aferentă valorii garanțiilor de bună execuție și a stabilit o diferență de plată de 23.389.856 lei.

Plata majorărilor de întârziere, de 11.205.336 lei, este datorată potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 17/2000, iar a penalităților, în sumă de 1.708.267 lei, în baza art. 13 și 13

1

din O.G. nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare, așa cum au fost modificate prin O.G. nr. 26/2001.

Pentru facturarea cu întârzieri cuprinse între 4 și 164 zile, cu nerespectarea termenului de 3 zile de la data livrării, obligație prevăzută la pct. 11.7 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, se datorează majorări de întârziere, de 29.591.149 lei și penalități, de 3.558.789 lei.

În cazul lucrărilor de construcții montaj contractate cu R.A. T.B. și executare în anul 2001, decontate pe bază de situații de lucrări, facturarea serviciilor prestate s-a efectuat după 2 - 3 luni de la data executării lucrărilor și întocmirii situațiilor de lucrări.

Consecința neemiterii facturilor în termen legal pentru lucrările efectuate, a constat în denaturarea cuantumului obligației de plată lunară datorate bugetului de stat, T.V.A., aferentă lucrărilor executate fiind evidențiată pe baza situațiilor de lucrări ca neexigibilă și colectată la data emiterii facturilor, după 2 - 3 luni de la executarea lucrărilor, majorările datorate fiind de 117.627.920 lei și penalități de întârziere, de 12.785.883 lei.

Apărarea recurentei, că serviciile prestate au fost stabilite în momentul semnării de către beneficiar, a situațiilor de lucrări și că acesta din urmă având o structură greoaie, a dus la întârziere, în mod justificat nu a fost primită, întrucât pct. 11.7 din H.G. nr. 401/2000, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, prevede că facturarea se face în termen de 3 zile de la întocmirea documentelor prin care furnizorii, prestatorii și beneficiarii au stabilit cantitățile livrate și serviciile prestate.

Aceste documente se întocmesc în mod obligatoriu până la finele lunii următoare celei în care s-a efectuat livrarea de bunuri, sau, după caz, prestarea de servicii.

În cauză, pe situațiile de lucrări nu a fost menționată data la care au fost confirmate de reprezentanții R.A. T.B., astfel că facturarea conform legii trebuia efectuată cel târziu la finele lunii următoare celei în care s-a efectuat prestarea de serviciu.

Nici împrejurarea că recurenta are ca nivel de pregătire profesională, un nivel mediu (absolventă liceu economic), nu-i înlătură răspunderea, ea trebuind să respecte obligațiile legale ce-i reveneau în funcția de contabil-șef pe care o îndeplinea.

În cauză, materialul probator existent (acte) este suficient, iar proba solicitată a se administra interogatoriu, este nerelevantă.

În consecință, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.F., împotriva deciziei nr. 524 din 23 septembrie 2003, a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2005.