ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1860/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La

data de 18 iunie 2001 T.E., B.L., T.M.E. și E.T. au contestat legalitatea

deciziei nr. 26 din 8 iunie 2001 emisă de SC I.M.S.A. SA, solicitând anularea

acesteia, obligarea pârâtei să restituie în natură imobilul situat în

București, și constatarea nulității absolute a eventualelor este de transfer al

proprietății.

În

motivare reclamanții au arătat că, prin sentința civilă nr. 901 pronunțată la

12 decembrie 1996 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, rămasă

definitivă și irevocabilă, instanța le-a recunoscut dreptul de proprietate

asupra imobilului ce le-a fost expropriat și trecut abuziv în patrimoniul

statului, iar prin dispoziția nr. 451/1997, Primarul General al Municipiului

București a dispus restituirea acestuia.

Întrucât,

ulterior pârâta le-a contestat acest drept, reclamanții au notificat-o, iar

prin decizia nr. 26 din 8 iunie 2001, SC I.M.S.A. SA a respins cererea de

restituire în natură a imobilului, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, cu

motivarea că acesta a trecut în patrimoniul și administrarea fostei I.P.I.P.S. la

25 iulie 1984.

Începând

cu 1 decembrie 1990 această întreprindere a fost reorganizată în SC I.M.S.A. SA,

imobilul rămânând în patrimoniul acestei societăți.

Prin

sentința nr. 288 din 31 martie 2003, Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a admis în parte contestația.

A

anulat decizia nr. 26 din 8 iunie 2001 emisă de SC I.M.S.A. SA și a respins

cererea reconvențională, formulată de aceasta din urmă, prin care s-a solicitat

acordarea sumei de 150.000.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor

aduse imobilului.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că decizia este nelegală, întrucât

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă li s-a recunoscut reclamanților

dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, dobândit conform actului

de vânzare cumpărare încheiat la 10 ianuarie 1940 de autorii reclamanților H.T.

și V.T.

A

fost respinsă cererea reclamanților privind constatarea nulității absolute a

actelor de transfer a proprietății, cu motivarea că aceștia nu le-au

individualizat și nu au arătat cauza de nulitate.

A

fost respinsă cererea reconvențională formulată de SC I.M.S.A. SA, întrucât din

expertiza tehnică nu a rezultat că îmbunătățirile solicitate au fost efectuate.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin

decizia nr. 566 din 31 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a respins ca nefondat apelul, păstrând soluția și motivarea instanței de fond.

Această

decizie a fost recurată de pârâtă invocându-se motive de nelegalitate ce au

fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că

hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.

Astfel,

pârâta a susținut că în mod greșit, prin sentința civilă nr. 901 din 12

decembrie 1996 Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis acțiunea

reclamanților și a fost obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului

București să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în

litigiu, că această hotărâre nu-i este opozabilă și că imobilul a fost

transformat esențial, devenind un imobil nou, în raport cu cel preluat,

reclamanții îmbogățindu-se fără justă cauză.

Recursul

este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Imobilul

situat în București, compus din teren în suprafața de 262 mp și construcție,

este proprietatea reclamanților, conform hotărârii intrată în puterea lucrului

judecat.

Criticile

pârâtei sunt nefondate, întrucât imobilul în litigiu nu a intrat cu titlu

valabil în proprietatea statului, câtă vreme acesta a fost expropriat prin

Decretul nr. 92/1979, pentru un interes public care nu s-a realizat, în speță

preluarea fiind abuzivă.

Prin

preluarea imobilului de la un neproprietar acesta nu a ieșit din proprietatea

adevăratului titular al dreptului de proprietate.

Astfel,

în mod corect, în respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. instanțele de fond și apel au apreciat caracterul nelegal al deciziei nr. 26

din 8 iunie 2001 emisă de pârâta SC I.M.S.A. SA, întrucât din înscrisurile

depuse, contractul de vânzare cumpărare autentificat la 10 ianuarie 1940 a

rezultat că imobilul a fost dobândit de autorii reclamanților și trecut abuziv,

în proprietatea statului, ca efect al exproprierii în baza Decretului nr. 92/1979.

Conform

sentinței civile nr. 901 din 12 decembrie 1996 a Tribunalului București, rămasă

definitivă și irevocabilă reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate

asupra imobilului, iar în prezent au și posesia imobilului, care a fost

intabulat în C.F., prin încheierea nr. 7898 din 27 august 2001 (fila 85 dosar

Tribunal).

Critica

ce vizează împrejurarea că imobilul a devenit unul nou în raport cu cel preluat

nu este de primit întrucât, în mod corect a reținut instanța de apel că nu s-a

făcut dovada executării de îmbunătățiri, după preluarea în administrare a

imobilului, așa încât nu se poate invoca, cu temei o îmbogățire fără justă

cauză a reclamanților.

În

consecință, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

SC I.M.S.A. SA împotriva deciziei nr. 566 din 31 martie 2005 a Curții de Apel București,

secția a IV a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.