ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1860/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 iunie 2001 T.E., B.L., T.M.E. și E.T. au contestat legalitatea deciziei nr. 26 din 8 iunie 2001 emisă de SC I.M.S.A. SA, solicitând anularea acesteia, obligarea pârâtei să restituie în natură imobilul situat în București, și constatarea nulității absolute a eventualelor este de transfer al proprietății. În motivare reclamanții au arătat că, prin sentința civilă nr. 901 pronunțată la 12 decembrie 1996 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța le-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului ce le-a fost expropriat și trecut abuziv în patrimoniul statului, iar prin dispoziția nr. 451/1997, Primarul General al Municipiului București a dispus restituirea acestuia.

Întrucât, ulterior pârâta le-a contestat acest drept, reclamanții au notificat-o, iar prin decizia nr. 26 din 8 iunie 2001, SC I.M.S.A. SA a respins cererea de restituire în natură a imobilului, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, cu motivarea că acesta a trecut în patrimoniul și administrarea fostei I.P.I.P.S. la 25 iulie 1984. Începând cu 1 decembrie 1990 această întreprindere a fost reorganizată în SC I.M.S.A. SA, imobilul rămânând în patrimoniul acestei societăți. Prin sentința nr. 288 din 31 martie 2003, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte contestația. A anulat decizia nr. 26 din 8 iunie 2001 emisă de SC I.M.S.A. SA și a respins cererea reconvențională, formulată de aceasta din urmă, prin care s-a solicitat acordarea sumei de 150.000.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că decizia este nelegală, întrucât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă li s-a recunoscut reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, dobândit conform actului de vânzare cumpărare încheiat la 10 ianuarie 1940 de autorii reclamanților H.T. și V.T. A fost respinsă cererea reclamanților privind constatarea nulității absolute a actelor de transfer a proprietății, cu motivarea că aceștia nu le-au individualizat și nu au arătat cauza de nulitate. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de SC I.M.S.A. SA, întrucât din expertiza tehnică nu a rezultat că îmbunătățirile solicitate au fost efectuate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 566 din 31 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul, păstrând soluția și motivarea instanței de fond. Această decizie a fost recurată de pârâtă invocându-se motive de nelegalitate ce au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii. Astfel, pârâta a susținut că în mod greșit, prin sentința civilă nr. 901 din 12 decembrie 1996 Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis acțiunea reclamanților și a fost obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului București să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu, că această hotărâre nu-i este opozabilă și că imobilul a fost transformat esențial, devenind un imobil nou, în raport cu cel preluat, reclamanții îmbogățindu-se fără justă cauză.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: Imobilul situat în București, compus din teren în suprafața de 262 mp și construcție, este proprietatea reclamanților, conform hotărârii intrată în puterea lucrului judecat. Criticile pârâtei sunt nefondate, întrucât imobilul în litigiu nu a intrat cu titlu valabil în proprietatea statului, câtă vreme acesta a fost expropriat prin Decretul nr. 92/1979, pentru un interes public care nu s-a realizat, în speță preluarea fiind abuzivă. Prin preluarea imobilului de la un neproprietar acesta nu a ieșit din proprietatea adevăratului titular al dreptului de proprietate. Astfel, în mod corect, în respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. instanțele de fond și apel au apreciat caracterul nelegal al deciziei nr. 26 din 8 iunie 2001 emisă de pârâta SC I.M.S.A. SA, întrucât din înscrisurile depuse, contractul de vânzare cumpărare autentificat la 10 ianuarie 1940 a rezultat că imobilul a fost dobândit de autorii reclamanților și trecut abuziv, în proprietatea statului, ca efect al exproprierii în baza Decretului nr. 92/1979. Conform sentinței civile nr. 901 din 12 decembrie 1996 a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, iar în prezent au și posesia imobilului, care a fost intabulat în C.F., prin încheierea nr. 7898 din 27 august 2001 (fila 85 dosar Tribunal).

Critica ce vizează împrejurarea că imobilul a devenit unul nou în raport cu cel preluat nu este de primit întrucât, în mod corect a reținut instanța de apel că nu s-a făcut dovada executării de îmbunătățiri, după preluarea în administrare a imobilului, așa încât nu se poate invoca, cu temei o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta SC I.M.S.A. SA împotriva deciziei nr. 566 din 31 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.