ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4199/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4199/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

15 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 7326/2003,

în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76

lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 8 ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. și art.

76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă,

perioada executată de inculpat de la 02 octombrie 2003, la zi, conform art. 88

C. pen. și în baza art. 350 C. proc. pen., a fost prelungită arestarea inculpatului

pe o durată de 60 zile.

Potrivit art. 71 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 au fost confiscate de la inculpat sumele de 5.450.000 lei, 110

dolari S.U.A., 105 Euro (transformate în monedă națională), obținute din

vânzarea de heroină, precum și suma de 279.000.000 lei, ce include și suma de

1.600 dolari S.U.A., contravaloarea autoturismului Dacia 1310, contravaloarea a

1116 doze heroină, comercializate cu suma de 250.000 lei /doză în cursul anului

2003.

A fost menținut sechestrul

asigurator aplicat asupra autoturismului menționat mai sus, prin Ordonanța nr.

534/2003.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și

c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata D.M. la o

pedeapsă de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 71 C. pen., s-a

aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă, perioada executată de inculpată de la 28 octombrie 2003 la zi și

în baza art. 350 C. proc. pen., a fost prelungită arestarea inculpatei pe o

durată de 60 zile.

A fost obligată inculpata la plata

sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

G.T.O., după cum urmează:

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C.

pen. și art. 76 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

- în baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) și art.

76 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 5 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c), raportat la

art. 76 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă, perioada executată de inculpat de la 02 octombrie 2003 la zi și,

în baza art. 350 C. proc. pen., a fost prelungită arestarea inculpatului pe o

durată de 60 zile.

Potrivit art. 71 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) și art.

76 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen., la o

pedeapsă de un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa rezultantă, perioada executată de inculpat de la 16 octombrie 2003

la zi și, în baza art. 350 C. proc. pen., a fost prelungită arestarea

inculpatului pe o durată de 60 zile.

Potrivit art. 71 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 au fost confiscate 6 comprimate de metadonă (5 au fost folosite cu

ocazia analizei), depuse la Camera de Corpuri delicte.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 7 mai 2003, organele de

poliție s-au sesizat din oficiu că inculpatul C.V., procură, deține, consumă și

comercializează, fără drept, droguri. Pentru stabilirea activității sale

infracționale au fost solicitate și au fost obținute, în condițiile art. 91 și

urm. C. proc. pen., autorizații pentru interceptarea și înregistrarea pe bandă

magnetică a convorbirilor telefonice pe care le-a purtat inculpatul.

Întrucât cunoștea riscurile

acțiunilor sale, inculpatul și-a schimbat în mai multe rânduri cartela

telefonului mobil, ceea ce a necesitat o perioadă mai mare de interceptare, cu

solicitarea prealabilă a autorizațiilor.

În urma acestor interceptări s-a

stabilit că vinovați de săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr.

143/2000 se fac inculpații C.V., G.T.O., S.T. și D.M., care au comercializat

droguri de mare risc, au deținut asemenea droguri în vederea consumului și au

pus la dispoziție locuința pentru consumul ilicit de droguri ori au tolerat

consumul în locuința lor.

Inculpatul C.V., are domiciliul în

orașul Titu – Dâmbovița, dar de la începutul acestui an a locuit cea mai mare

parte a timpului în București, fie la V.A., fie în apartamentul inculpatului

G.T.O., situat în același cartier.

În cursul anului 2003, inculpatul a

vândut mii de doze de heroină, fiind probată comercializarea a 1.116 doze cu

suma de 250.000 lei fiecare, obținând venituri în sumă totală de 279.000.000

lei. O parte din această sumă a fost folosită pentru achiziționarea

autoturismului Dacia 1310, având anul de fabricație 1996, cumpărat în numele inculpatului

G.T.O., întrucât inculpatul C.V. a dorit ca autoturismul să fie înscris cu

numărul de înmatriculare în București. Așa cum au declarat cei doi inculpați,

autoturismul a fost achiziționat cu suma de 1600 dolari S.U.A. S-a mai reținut

că inculpatul a deținut, fără drept, 36 comprimate metadonă în vederea

consumului.

În ziua de 10 octombrie 2003, după

efectuarea unui filaj și după interceptarea convorbirilor telefonice ale

inculpatului C.V. s-a aflat că acesta cumpărase autoturismul și că intenționa să-l

înmatriculeze, astfel că s-a organizat un flagrant. S-a mai stabilit că în ziua

respectivă inculpatul achiziționase mai multe doze de heroină pentru consum și

comercializare și vânduse câteva doze unor consumatori.

Astfel, în jurul orelor 19,00, după ce

inculpatul, însoțit de coinculpatul G.T.O., a parcat autoturismul menționat mai

sus, în parcarea de la intersecția Calea Călărașilor cu str. Mircea Vodă,

pentru a întocmi formele de înmatriculare la Brigada Rutieră din București, a

fost oprit de către echipa formată din procurori și polițiști și, la

percheziția efectuată, asupra sa s-au găsit sumele de 5.450.000 lei, 110 dolari

S.U.A. și 100 Euro.

În torpedoul autoturismului, printre

alte bunuri s-a găsit un pachet de Marlboro cu 8 țigări, iar între pereții de

carton ai pachetului și folia argintie s-a găsit un pliculeț de celofan cu 39

doze de heroină ambalate în „bile”, despre care inculpatul C.V. a susținut că

le-a procurat de la un cunoscut.

În aceste condiții s-a efectuat o

percheziție la domiciliul inculpatului G.T.O., unde locuia și inculpatul C.V.

Într-un dulap amplasat pe balcon s-a găsit un cântar tip „farmacie” folosit de

către distribuitorii și consumatorii de droguri, iar în interiorul unei lustre

cu spoturi din bibliotecă s-a găsit un flacon de plastic de culoare albă cu

inscripția Sicomed, în care se aflau 36 comprimate inscripționate cu literele S

și N, care s-au dovedit a fi metadonă, aparținând tot inculpatului C.V.

Atât dozele de heroină, cât și

comprimatele de metadonă au fost expertizate în cadrul Laboratorului de analize

fizico-chimice droguri, aparținând D.G.C.C.O.A. din cadrul I.G.P.R.

Potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 367 din 6 octombrie 2003, cele 39 doze găsite asupra

inculpatului C.V., conțineau 1,47 gr. heroină, care este un drog de mare risc

și este prevăzut în tabelul nr. 1 anexă la Legea nr. 143/2000. Analiza s-a

efectuat prin cromatografie în strat subțire, cât și prin spectrofotometrie în

infraroșu, iar cantitatea de heroină rămasă a fost predată la Camera de corpuri

delicte a Direcției de cazier judiciar și evidență operativă din cadrul

I.G.P.R.

Același laborator a analizat și cele

36 comprimate găsite în lustra din locuința inculpatului G.T.O. și care

aparțineau tot inculpatului C.V., stabilindu-se că ele conțin metadonă, drog de

mare risc, prevăzut în tabelul nr. 2 anexă la Legea nr. 143/2000. Cele 18

comprimate rămase după analiză au fost predate la Camera de corpuri delicte.

Faptele inculpatului C.V. de a vinde

în cursul anului 2003 mii de doze de heroină, reușindu-se probarea

comercializării a 1116 doze, cu suma de 250.000 lei fiecare, inculpatul

obținând venituri în valoare de 279.000.000 lei și de a deține, fără drept, 36

comprimate de metadonă în vederea consumului constituie infracțiunile de vânzare

și deținere de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 4

din Legea 143/2000.

Inculpatul G.T.O., l-a găzduit pe

inculpatul C.V., câteva luni în primăvara și vara anului 2003 și câteva zile în

toamna aceluiași an, luna septembrie și începutul lunii octombrie, și, fiind

vechi consumator de heroină, a beneficiat și el de o serie de doze pe care pe

procura de la prietenul său.

Așa cum a declarat personal în

cauză, inculpatul G.T.O., având un ascendent asupra unor furnizori de droguri,

a mers în mai multe rânduri, cu inculpatul C.V. la aceștia, pentru a nu fi

înșelat la măsurătoare sau cu privire la calitatea mărfurilor. Alteori a mers

cu prietenul său la unii furnizori și l-a prezentat acestora după care

inculpatul C.V., continua să ia marfă de la ei.

Declarațiile inculpatului G.T.O. în

care recunoaște personal acest lucru, se coroborează cu interceptarea

telefonică din 18 august 2003, ora 14,25, din care rezultă că inculpatul G.T.O.

l-a anunțat pe C.V. că a găsit heroină de calitate și, mai ales, fără lipsă la

numărătoare, trimițându-și prietenul să o procure.

În aceste condiții, prima instanță a

reținut că inculpatul G.T.O. se face vinovat și de trafic de droguri de mare

risc, faptă ce a fost probată cu interceptarea convorbirilor din 16 iunie 2003,

în care inculpatul a oferit unui consumator neidentificat 5 doze heroină și din

data de 14 iunie 2003, ora 14,44, în care o oferit droguri inculpatului S.T.

Astfel a fost înlăturată apărarea

inculpaților G.T. și S.T., în sensul că își ofereau reciproc sume de bani ca

prieteni pentru cumpărarea unor asemenea doze.

Textul art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 prevede explicit, printre modalitățile de săvârșire a infracțiunii

de trafic de droguri și oferirea, fără să condiționeze existența acestei

modalități, de numărul ocaziilor în care au fost efectuate asemenea oferiri.

Și celelalte interceptări de

convorbiri dovedesc implicarea inculpatului G.T.O. la comiterea acestor fapte.

În perioada în care inculpatul C.V.

a locuit în apartamentul inculpatului G.T.O., acesta i-a pus la dispoziție

locuința pentru a prepara dozele de heroină, a le proporționa, dar și pentru a

consuma astfel de droguri, aspect ce rezultă din declarațiile ambilor

inculpați.

Faptele inculpatului G.T.O. de a

înlesni și a-l ajuta pe inculpatul C.V. să obțină de la furnizorii cunoscuți de

el heroină de calitate și fără lipsă de măsurătoare ori de a-I prezenta în

același scop furnizori folosiți de el, de a oferi altor consumatori doze de

heroină și de a-și pune locuința la dispoziție pentru consum de droguri,

constituie infracțiunile de complicitate la trafic de droguri, trafic de

droguri și punerea locuinței la dispoziție pentru consum ilicit de droguri sau

tolerarea consumului, prevăzute de art. 26, raportat la art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, art. 2 alin. (2) și art. 5 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul S.T., a frecventat

anturajul inculpaților C.V. și G.T.O., fiind un consumator vechi de heroină, pe

care și-a administrat-o injectabil în venă.

Marea majoritate a drogurilor le

procura de la inculpatul C.V., căruia la telefon îi solicita cât mai codificat

dozele, de regulă două doze, iar pentru a-și masca cererea încheia cu formula

„2-3 e sacru” sau „2-3 ore”.

Ca și inculpatul G.T.O., inculpatul

S.T. a recunoscut faptul că au fost cazuri în care reciproc și-au oferit

droguri când au avut nevoie.

Oferirea de droguri reprezintă un

element de sine stătător al laturii obiective a infracțiunii, legea nefixând

vreun număr de asemenea acte pentru existența infracțiunii.

În timpul cercetărilor, există

indicii că inculpatul S.T. are la domiciliul său droguri de mare risc, s-a

efectuat o percheziție la locuința sa din București, în prezența inculpatului

s-a găsit pe noptiera din dormitor un flacon alb, pe care era scris Sicomed, cu

11 comprimate inscripționate S.N. și alte două comprimate neinscripționate.

S-a efectuat și în acest caz analiza

comprimatelor găsite, prin raportul de constatare științifică nr. 368080 din 17

octombrie 2003, stabilindu-se că cele 11 comprimate cu inscripția S.N. și

metadonă și două comprimate codeină (medicamente care sunt menționate în

tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000) sunt droguri de mare risc.

Tot la percheziție s-au mai găsit

într-un dulap, o linguriță cu urme de afumare, iar în scrumieră 3 bucăți de staniol

prezentând urme de heroină.

În ceea ce privește proveniența

comprimatelor de heroină, inculpatul S.T. a susținut că acestea i-ar fi rămas

din urmă cu un an și jumătate, din perioada când a fost internat pentru o cură

de dezintoxicare.

Din actele de la dosar rezultă însă

că inculpatul a fost internat la secția XVI psihiatrie, Centrul pilot

toxicomanie din cadrul Spitalului clinic de psihiatrie Prof. Dr. Al. Obregia,

în perioada 12 septembrie – 15 septembrie 200, cu dependență la heroină, când

nu i s-a administrat metadonă și, în perioada 13.02 – 02 iulie 2001, cu

diagnosticul „toxicoman heroină”, urmând tratament cu metadonă în regimul impus

de regulamentul spitalului.

Potrivit adresei nr. 6063/2003 a

Spitalului clinic de psihiatrie, tratamentul cu metadonă i-a fost administrat

exclusiv în perioada internării și sub supraveghere medicală.

În această situație prima instanță a

reținut că deținerea de droguri a fost făcută fără drept de inculpat, așa cum

prevăd dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Mai mult, date fiind perioadele în

care inculpatul S.T. nu a avut heroină, este sigur că ar fi folosit metadona

dacă i-ar fi rămas, urmele de heroină existente în linguriță și pe staniolul

găsit la percheziție, dovedind că de fapt el se droga când a fost percheziționat

și că nu dorea să renunțe la acest drog prin metadonă, așa cum s-a apărat,

existând o evidentă asemănare între ambalajul cu metadonă găsit la el și cel

găsit la locuința inculpatului G.T.O., ambele în flacon alb cu inscripția

Sicomed, ceea ce demonstrează că inculpații aveau aceeași sursă.

Cu privire la cele două comprimate

de codeină inculpatul nu a oferit o apărare credibilă.

Faptele inculpatului S.T. de a oferi

în mai multe rânduri heroină altor furnizori și de a deține, fără drept,

metadonă la locuința sa constituie infracțiunile de trafic de droguri de mare

risc și deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzute de

art. 2 alin. (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Inculpata D.M. este de mai mulți ani

concubina inculpatului C.V., a locuit în orașul Titu, dar a stat împreună cu

concubinul ei în unele perioade la București. Așa cum a rezultat din

declarațiile inculpaților, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în

cauză, inculpatul C.V. a inițiat-o pe inculpata D.M. în ceea ce privește

distribuirea și vânzarea de droguri, a pus-o în legătură cu clienții săi, cu

modul de preparare și proporționare a dozelor, cu jargonul folosit și cu prețul

acestora, astfel că inculpata a început să vândă și ea heroină.

În perioadele în care se afla la

București, atunci când C.V. nu era disponibil sau pur și simplu nu era bine

dispus, inculpata îi servea personal pe clienții trimiși de concubinul ei, iar

banii încasați pentru dozele vândute, îi preda inculpatului C.V.

Cu ocazia audierii sale, inculpata a

negat orice implicare în această activitate infracțională, pentru ca, atunci

când i s-au arătat interceptările telefonice ale convorbirilor cu concubinul

său ori cu diferiți clienți, să recunoască faptul că a vândut heroină.

Această recunoaștere a inculpatei se

coroborează cu declarațiile inculpatului C.V. și ale martorilor B.Y. și T.C.

care au cumpărat de la aceasta, de mai multe ori, doze de heroină.

Faptele inculpatei D.M. de a vinde

în mai multe rânduri doze de heroină, constituie infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel toți cei patru inculpați.

Astfel, inculpatul C.V. a susținut

personal și prin apărătorul său, că sentința este netemeinică, sub aspectul

individualizării pedepsei, pe care a considerat-o mult prea aspră în raport de

gravitatea faptelor, de persoana sa și de împrejurarea că a dat dovadă de

sinceritate, recunoscând și regretând faptele.

Inculpata D.M. a criticat sentința

ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că, în mod greșit fapta sa a fost

încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

pentru că personal nu a comercializat droguri de mare risc, așa cum s-a

reținut, ci uneori i-a dat ajutor concubinului său, inculpatul C.V., astfel că

a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, în complicitate la această infracțiune, prevăzută de art.

26 C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000.

În subsidiar, inculpata a solicitat

să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute deja în

favoarea sa cu consecința reducerii pedepsei la minimul posibil.

Inculpații G.T.O. și S.T. au

criticat sentința ca fiind nelegală, susținând, în esență, că, în mod greșit

s-a reținut în sarcina lor infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, deoarece ei nu s-au ocupat cu traficul de droguri de mare risc,

așa cum a apreciat instanța de fond și nu poate fi considerată o astfel de

activitate faptul că, în anumite împrejurări, și-au oferit unul altuia câte o

doză de heroină.

Inculpații au susținut că ei sunt numai

deținători și consumatori de astfel de substanțe, astfel că nu pot răspunde

decât pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Ambii inculpați au solicitat

admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și achitarea pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul G.T.O. a mai susținut că

nu poate fi considerat complice la activitatea desfășurată de inculpatul C.V.,

pentru că el niciodată nu a mers împreună cu acesta să cumpere sau să vândă droguri,

și nici nu pus la dispoziție apartamentul său pentru astfel de activități,

inculpatul C.V. fiind doar locatar în apartament.

În subsidiar inculpatul G.T.O. a

cerut reducerea pedepselor la minimul posibil.

Prin decizia penală nr. 288 din 28

iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 2987/2004 au

fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.V.,G.T.O. și

D.M.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă la zi, începând cu data de 2

octombrie 2003 pentru inculpații C.V. și G.T.O. și de la 16 octombrie 2003

pentru inculpatul S.T.

Au fost obligați inculpații la câte

900.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel Ploiești a precizat că situația de fapt a fost bine reținută de

prima instanță, iar încadrarea juridică a faptelor este corectă.

Este cert că inculpatul C.V. a avut

o activitate îndelungată, comercializând o mare cantitate de droguri de mare

risc și, în mod deosebit heroină, făcându-și din această îndeletnicire o sursă

de câștig ilicit, activitate în care a angrenat-o și pe concubina sa inculpata

D.M., care în lipsa lui de acasă și la indicațiile date prin telefon de către

C.V., dădea dozele necesare consumatorilor și primea banii.

Pentru aceste considerente, Curtea a

respins cererea inculpatei D.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei, în

complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

S-a mai apreciat că inculpatul

G.T.O. se face vinovat de comiterea infracțiunii de complicitate la

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, deoarece, în mai multe rânduri,

l-a însoțit pe inculpatul C.V. la întâlnirile cu diverși traficanți de droguri,

de la care a primit, astfel de produse în vederea comercializării. Mai mult,

inculpatul C.V. și-a desfășurat o parte din activitate în apartamentul

inculpatului G.T.O., unde s-au găsit, printre altele, și un cântar de mare

precizie cu care erau cântărite dozele de heroină. Așadar, Curtea a apreciat că

în mod corect au fost reținute în sarcina inculpatului infracțiunile pentru

care a fost condamnat.

Nu a fost luată în considerare nici

apărarea inculpatului S.T., în sensul că nu s-a ocupat de traficul de substanțe

interzise, iar împrejurarea că i-a oferit prietenului său ori i-a cumpărat o

doză de heroină, deoarece acesta nu avea bani, nu poate fi considerată

infracțiune de trafic de substanțe interzise de mare risc, în conformitate cu

prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, printre modalitățile de comitere a infracțiunii de

trafic ilicit de droguri se află și activitatea de „oferire”, ceea ce a și

făcut inculpatul S.T., faptă recunoscută de acesta în declarațiile date atât în

faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.

Este adevărat că prin modul în care

a procedat, acțiunea sa prezintă un grad mai redus de pericol social, dar

această împrejurare a fost avută în vedere de instanța de fond la

individualizarea pedepsei, prin reținerea de circumstanțe atenuante reale și

persoane și aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de lege.

Totodată, Curtea de Apel Ploiești a

apreciat că pedepsele aplicate inculpaților C.V., G.T.O. și D.M. au fost bine

individualizate, în raport cu gravitatea deosebită a faptelor comise și

persoana făptuitorilor, primul fiind și recidivist post executoriu, astfel că

nu se impune redozarea pedepselor.

Împotriva ambelor hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs inculpata D.M., care a invocat cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.,

susținând că soluțiile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice,

întrucât faptei pe care a săvârșit-o i s-a dat o greșită încadrare juridică în

dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în realitate ea

desfășurând activități specifice complicității la această infracțiune.

Totodată, inculpata a solicitat

reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia în raport

de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și dându-se o mai mare

eficiență circumstanțelor personale recunoscute în favoarea sa.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin.

(1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Potrivit legii penale (art. 24 C.

pen.) autor este persoana care, prin acte de executare, realizează, în mod

nemijlocit elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.

Prin nemijlocit se înțelege

efectuarea unor acte de executare, fără interpunerea altor persoane.

Dispozițiile art. 26 C. pen.,

definesc activitatea complicității ca fiind sprijinul dat de o persoană, în

orice mod și prin orice mijloace unei alte persoane la săvârșirea unei fapte

prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, potrivit art. 2

alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, constituie infracțiunea de trafic de

droguri, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,

prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea

cu orice titlu, trimiterea, transportul, promovarea, cumpărarea, deținerea și

alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept, pedeapsa

fiind închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi [(alin. (1)],

iar dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc,

pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi (

alin. (2)).

Prin acest mod de redactare,

legiuitorul a înțeles să reglementeze noțiunea de „trafic” în cel mai larg sens

al său, conferind caracter penal tuturor acțiunilor legate de producerea și

manipularea drogurilor.

Deși textul de incriminare nu

prevede expres, este evident că aceste acțiuni trebuie să fie comise în scopul

remiterii de droguri, indiferent de modalitate, către alte persoane.

Deși, conduita inculpatei D.M. a

fost grefată pe relația de concubinaj pe care o avea de peste 9 ani cu

inculpatul C.V., probele administrate în cauză conturează și caracterizează, în

mod evident, activitatea desfășurată, aceasta ca fiind specifică autoratului și

nu complicității. Astfel, după ce a fost inițiată de concubinul său cu privire

la modul de preparare ori proporționare a dozelor, inculpata personal, a vândut

doze de heroină mai multor clienți (activitate care se circumscrie uneia din

cele 17 modalități normative prin care poate fi săvârșită această infracțiune),

situație care rezultă din interceptările convorbirilor telefonice cu concubinul

său, ori cu diferiți clienți, din declarațiile martorilor B.Y. și T.C., care au

cumpărat de la aceasta de mai multe ori doze de heroină, coroborate cu ultimele

declarații de recunoaștere a faptelor de către inculpată.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., nu

este fondat și îl va respinge ca atare.

Reexaminând cauza sub aspectul

criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei D.M., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, nu se constată

temeiuri pentru a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante

judiciare reținute în favoarea acesteia, o pedeapsă într-un cuantum mai redus

nefiind aptă a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul

în care infracțiunea a fost săvârșită, cât și a caracterului de fenomen

dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp.

Infracțiunile de trafic de droguri

de mare risc și deținere de droguri în vederea consumului propriu prezintă un

grad deosebit de ridicat de pericol social.

Aceste infracțiuni de a amploare

deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de

legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre

cele mai grave forme ale criminalității organizate.

Inculpata prezintă un grad ridicat

de periculozitate socială, având în vedere că a recurs la obținerea mijloacelor

materiale necesare, pe căi ilicite și anume prin vânzarea de droguri.

Inculpata a avut inițial a atitudine

nesinceră, încercând să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele

judiciare, revenirea sa ulterioară fiind determinată de probele administrate,

ce au atestat indubitabil activitatea sa infracțională.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatei nu ar fi

temeinică lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând

o disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata D.M.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C.

proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive

a acesteia de la 28 octombrie 2003 la 19 august 2004.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat în

recurs, în sumă de 1.200.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata D.M. împotriva deciziei penale nr. 288 din 28 iunie 2004

a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 19 august

2004.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 august 2004.