ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5216/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5216/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format

obiectul dosarului nr. 1111/2003 al Curții de Apel Bacău, reclamanta SC F.C.

SRL București, în calitate de lichidator al SC E.P. SRL București, a acționat

în judecată pe pârâta SC C. SA Piatra Neamț, solicitând obligarea acesteia la

plata sumei de 500.000 dolari S.U.A. reprezentând penalități contractuale

pentru denunțarea unilaterală a contractului de închiriere și prestări de

servicii perfectat de părți, cu cheltuielile de judecată aferente.

În motivarea pretențiilor

sale, reclamanta a susținut că prin contractul bilateral nr. 1964 din 28

octombrie 1996 modificat la 8 ianuarie 1997 și apoi la 1 martie 1999 prin actul

adițional nr. 5, pârâta s-a obligat ca în cazul în care va rezilia unilateral

contractul să plătească reclamantei o penalitate de 500.000 dolari S.U.A. cash,

fără nici un fel de preaviz.

Instanța învestită cu

soluționarea acestei acțiuni, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 164 din 14 octombrie 2003

prin care a admis acțiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 500.000

dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de penalizare și

1.345.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractul pe care l-au încheiat

părțile în proces, au avut în vedere când au inserat clauza de la art. 6.6 din

actul adițional nr. 5 din 1 martie 1999, să sancționeze sever o denunțare

unilaterală a contractului.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond, pârâta a declarat recurs motivat în drept pe

prevederile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând să se

soluționeze recursul și în considerarea prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ.

Prin decizia nr. 2216 din 22

iunie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

excepția de necompetență materială a Curții de Apel Bacău de a judeca în primă

instanță, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare pe fond

la Tribunalul Neamț

Reclamanta a formulat

contestație în anularea deciziei de mai sus.

Prin decizia nr. 4199/2004

din 28 octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

a admis contestația în anulare, a anulat decizia atacată și a fixat termen

pentru judecarea recursului pârâtei la data de 2 decembrie 2004, reținând că a

fost legal investită curtea de apel cu soluționarea acțiunii reclamantei în

primă instanță.

Recursul pârâtei este

întemeiat, urmând a fi admis în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ.

Instanța de fond nu a

pronunțat o hotărâre corectă atâta vreme cât în considerentele hotărârii a

reținut că ulterior încheierii contractului de închiriere dintre părți,

locatara spațiului și-a concesionat drepturile și obligațiile din contract

către SC E.P. SRL București și a notificat pe proprietarul spațiului asupra

transferului tuturor drepturilor și obligațiilor sale către această nouă

societate.

Așadar nu s-a încheiat un

nou contract de închiriere între SC C. SA Piatra Neamț și noua societate, deci

nu se poate considera că pârâta a închiriat spațiul proprietatea sa altei

societăți.

Existența acestui demers nu

a schimbat contractul de închiriere inițial, cum de altfel acest contract nu

s-a schimbat nici prin cesionarea făcută de SC C. SA Piatra Neamț către SC C.P.

SA Piatra Neamț, situație, de asemenea, notificată celeilalte societăți

contractante.

Deci prin aceste operațiuni

de cesionare contractul inițial de vânzare-cumpărare nu a încetat, pârâta nu a

închiriat de două ori același obiectiv pentru a fi răspunzătoare de

nerespectarea obligațiilor asumate prin art. 6.6 din anexa 5.

Din această perspectivă,

greșit instanța de fond a reținut că prevederile de la art. 6.6 din anexa

menționată ar constitui o denunțare unilaterală a contractului.

Clauza penală menționată mai

sus, face parte din art. 6 intitulat „Rezilierea” și se impune interpretarea ei

în contextul tuturor clauzelor prevăzute la art. 6, în special al celor

cuprinse în art. 6.3 ce reglementează situația în care una dintre părțile

contractante încalcă prevederile contractului și nu remediază acest lucru, la notificarea

celeilalte părți în termen de 30 de zile.

Cum reclamanta nu a

notificat atare încălcare, rezultă per a contrario că a acceptat cesionarea

contractului către SC C.P. SA Piatra Neamț făcută de pârâta SC C. SA Piatra

Neamț și deci această pârâtă nu a încălcat condițiile locațiunii.

În contextul celor de mai

sus urmează ca recursul pârâtei să fie admis. Se va modifica hotărârea

recurată, în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei.

Conform prevederilor art.

274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate pârâtei potrivit dovezilor din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC C. SA Piatra Neamț, împotriva deciziei nr. 164 din 14 octombrie 2003

a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, pe

care o modifică, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC E.P.

SRL prin lichidator SC F.C. SRL București pentru plata sumei de 500.000 dolari

S.U.A.

Obligă intimata la plata

sumei de 101.762.525 lei cheltuieli de judecată către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 2 decembrie 2004.