ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5216/2004

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1111/2003 al Curții de Apel Bacău, reclamanta SC F.C. SRL București, în calitate de lichidator al SC E.P. SRL București, a acționat în judecată pe pârâta SC C. SA Piatra Neamț, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 500.000 dolari S.U.A. reprezentând penalități contractuale pentru denunțarea unilaterală a contractului de închiriere și prestări de servicii perfectat de părți, cu cheltuielile de judecată aferente. În motivarea pretențiilor sale, reclamanta a susținut că prin contractul bilateral nr. 1964 din 28 octombrie 1996 modificat la 8 ianuarie 1997 și apoi la 1 martie 1999 prin actul adițional nr. 5, pârâta s-a obligat ca în cazul în care va rezilia unilateral contractul să plătească reclamantei o penalitate de 500.000 dolari S.U.A.

cash, fără nici un fel de preaviz. Instanța învestită cu soluționarea acestei acțiuni, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 164 din 14 octombrie 2003 prin care a admis acțiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 500.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de penalizare și 1.345.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractul pe care l-au încheiat părțile în proces, au avut în vedere când au inserat clauza de la art. 6.6 din actul adițional nr. 5 din 1 martie 1999, să sancționeze sever o denunțare unilaterală a contractului. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, pârâta a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ., solicitând să se soluționeze recursul și în considerarea prevederilor art. 304 1 C. proc. civ. Prin decizia nr. 2216 din 22 iunie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Bacău de a judeca în primă instanță, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare pe fond la Tribunalul Neamț Reclamanta a formulat contestație în anularea deciziei de mai sus. Prin decizia nr. 4199/2004 din 28 octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis contestația în anulare, a anulat decizia atacată și a fixat termen pentru judecarea recursului pârâtei la data de 2 decembrie 2004, reținând că a fost legal investită curtea de apel cu soluționarea acțiunii reclamantei în primă instanță.

Recursul pârâtei este întemeiat, urmând a fi admis în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. Instanța de fond nu a pronunțat o hotărâre corectă atâta vreme cât în considerentele hotărârii a reținut că ulterior încheierii contractului de închiriere dintre părți, locatara spațiului și-a concesionat drepturile și obligațiile din contract către SC E.P. SRL București și a notificat pe proprietarul spațiului asupra transferului tuturor drepturilor și obligațiilor sale către această nouă societate. Așadar nu s-a încheiat un nou contract de închiriere între SC C. SA Piatra Neamț și noua societate, deci nu se poate considera că pârâta a închiriat spațiul proprietatea sa altei societăți. Existența acestui demers nu a schimbat contractul de închiriere inițial, cum de altfel acest contract nu s-a schimbat nici prin cesionarea făcută de SC C. SA Piatra Neamț către SC C.P.

SA Piatra Neamț, situație, de asemenea, notificată celeilalte societăți contractante. Deci prin aceste operațiuni de cesionare contractul inițial de vânzare-cumpărare nu a încetat, pârâta nu a închiriat de două ori același obiectiv pentru a fi răspunzătoare de nerespectarea obligațiilor asumate prin art. 6.6 din anexa 5. Din această perspectivă, greșit instanța de fond a reținut că prevederile de la art. 6.6 din anexa menționată ar constitui o denunțare unilaterală a contractului. Clauza penală menționată mai sus, face parte din art. 6 intitulat „Rezilierea” și se impune interpretarea ei în contextul tuturor clauzelor prevăzute la art. 6, în special al celor cuprinse în art. 6.3 ce reglementează situația în care una dintre părțile contractante încalcă prevederile contractului și nu remediază acest lucru, la notificarea celeilalte părți în termen de 30 de zile.

Cum reclamanta nu a notificat atare încălcare, rezultă per a contrario că a acceptat cesionarea contractului către SC C.P. SA Piatra Neamț făcută de pârâta SC C. SA Piatra Neamț și deci această pârâtă nu a încălcat condițiile locațiunii. În contextul celor de mai sus urmează ca recursul pârâtei să fie admis. Se va modifica hotărârea recurată, în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei. Conform prevederilor art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei potrivit dovezilor din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Piatra Neamț, împotriva deciziei nr. 164 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC E.P. SRL prin lichidator SC F.C. SRL București pentru plata sumei de 500.000 dolari S.U.A. Obligă intimata la plata sumei de 101.762.525 lei cheltuieli de judecată către recurentă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 decembrie 2004.