ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2689/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.C.U. SA Piatra Neamț, prin acțiunea introductivă a chemat în judecată pe pârâta SC M.M.T.I.S.S.S.M.P. SRL Cluj Napoca, solicitând rezoluțiunea contractului înregistrat sub nr. 2302 din 30 martie 2000 și repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 2000 dolari S.U.A., achitați cu titlu de avans și 122.984.692 lei, reactualizați la data executării, sumă încasată fără drept de pârâtă, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a susținut că părțile au încheiat contractul din 30 martie 2000, având ca obiect efectuarea de societatea pârâtă a unor acțiuni de cercetare, un studiu privind principalele canale media, pentru publicitate și promovarea imaginii firmei SC C.C.U.

SA. Că valoarea execuției a fost stabilită la 3000 dolari S.U.A., că termenul de predare a lucrării a fost stabilit la 17 aprilie 2000, urmând ca plata să se facă în tranșe egale până la data predării lucrării. Că reclamanta a plătit pârâtei la 11 aprilie și 12 aprilie 2000 sumele de 19.551.000 lei și 19.621.000 lei și că aceasta a emis factură pentru diferența de preț de 69.963.670 lei, fără să predea lucrarea. Că pârâta s-a adresat Tribunalului Cluj Napoca cu o somație de plată care a pronunțat sentința civilă nr. 2575 din 12 octombrie 2001, prin care a fost obligată la plata sumei de 115.576.692 lei, reprezentând diferență de preț reactualizată.

Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr. 2238 din 30 septembrie 2003, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, reținând că pârâta, în baza contractului de prestări servicii încheiat și-a executat în termen obligația contractuală, lucrarea fiind predată la cererea acesteia șoferului, la 12 aprilie 2000. Prin decizia civilă nr. 22 din 5 februarie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul reclamantei formulat împotriva hotărârii instanței de fond, pe care a schimbat-o în tot, a admis acțiunea reclamantei, a dispus rezoluțiunea contractului din 30 martie 2000 și repunerea părților în situația anterioară, obligând pârâta să plătească reclamantei 2000 dolari S.U.A.

și suma de 122.984.692 lei, reactualizată la data executării și 27.867.700 lei cheltuieli de judecată. Împotriva menționatei decizii, pârâta SC M.M.T.I.S.S.S.M.P. SRL, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței de la fond. În criticile formulate, recurenta pârâtă susține în esență că cercetarea ce a făcut obiectul contractului dintre părți nu se putea realiza în termenul stabilit, că predarea lucrării s-a făcut și este confirmată de A.C.P. a Județului Neamț, aflată la dosar și că instanța de apel a interpretat eronat prevederile contractului.

Recursul pârâtei este nefondat. Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, se constată că în mod corect instanța de apel a reținut situația de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părți a stat contractul din 30 martie 2000, că pârâta s-a obligat să efectueze în cursul lunii aprilie 2000 cercetarea menționată, că recurenta reclamantă urma să convoace comisia de recepție la cererea cercetătorului și să preia rezultatele cercetărilor pe bază de proces verbal la data stabilită de comun acord, că lucrarea depusă la dosar cuprinde datele culese de pârâtă în lunile septembrie-decembrie 2000. Predarea lucrării șoferului R.C.

nu este confirmată de probele administrate în cauză. Din delegația acestuia emisă de C.C.P. al Județului Neamț nu rezultă că acesta a fost împuternicit să ridice lucrarea ce a făcut obiectul litigiului de față. Inexistența unui proces verbal de predare-primire a lucrării comandate și contractate confirmă ipoteza neefectuării acesteia. Susținerea potrivit căreia reclamanta ar fi renunțat la beneficiul procesului verbal de recepție nu poate fi primită, fără probe. De altfel este evident că nu există identitate între studiul depus ca probă la fond și cel pe care pârâta s-a obligat să-l execute prin contract, fapt confirmat chiar de mențiunile făcute pe prima pagină a acestuia, unde se menționează că are la bază cercetări efectuate în lunile septembrie și decembrie 1999, cercetări care nu mai erau relevante pentru reclamanți.

Cum potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și cum decizia instanței de apel este temeinică și legală Curtea urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.M.T.I.S.S.S.M.P. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 22 din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.