ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4267/2005

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 164 din 14

octombrie 2003, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de SC E.P. SRL București, prin

lichidator și a obligat-o pe pârâta SC C. SA la plata sumei de 500.000 dolari,

reprezentând penalități de întârziere (în lei la data executării) precum și la

plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței nr. 164 din 14

octombrie 2003 a declarat recurs, pârâta SC C. SA, iar Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin decizia nr. 2216 din 22 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 3840/2003,

a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel, a admis recursul

pârâtei și a trimis cauza pentru rejudecare în fond la Tribunalul Neamț.

Reclamanta SC E.P. SRL prin

lichidator a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2216 din 22

iunie 2004, contestație care a fost admisă de Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 4199 din 28 octombrie 2004, pronunțată în dosarul

9058/2004, Înalta Curte, a analizat motivul de contestație și a stabilit că

litigiul, potrivit reglementărilor care erau aplicabile la data pronunțării

sentinței, era de competența Curții de Apel în primă instanță. Ca urmare,

decizia nr. 2216 din 22 iunie 2004 a fost anulată și s-a fixat termen pentru

judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 164 din 14 octombrie

2003.

După examinarea criticilor care

vizau fondul litigiului, Înalta Curte, prin decizia nr. 5216 din 2 decembrie

2004 a admis recursul pârâtei SC C. SA Piatra Neamț, și a modificat sentința

recurată în sensul respingerii acțiunii. Pentru a decide astfel, Curtea a

examinat raporturile juridice dintre părți și a stabilit că pârâta nu a

încălcat condițiile locațiunii și, ca atare, nu datorează penalități de

întârziere așa cum greșit a stabilit instanța de fond.

Împotriva deciziei nr. 5216 din

decembrie 2004 a formulat contestație în anulare reclamanta SC E.P. SRL

întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Contestatoarea a susținut că

soluția pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale câtă vreme

contractul în litigiu a fost denunțat unilateral de intimată, iar Curtea a

înlăturat aplicarea clauzei penalizatoare stabilită prin art. 6.6 din contract.

Contestatoarea, după expunerea istoricului situației de fapt, în sprijinul

susținerii că soluția este rezultatul unei greșeli materiale, a susținut că

lipsirea SC E.P. SRL de dreptul său de folosință prin concesionarea făcută

către SC C.P. SA este, în opinia sa, o denunțare unilaterală a contractului

care trebuia sancționată prin plata de penalități.

Contestația în anulare va fi

respinsă pentru următoarele considerente:

Hotărârea dată în recurs, potrivit art.

318 C. proc. civ., poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli

materiale. Textul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu

aspectele formale ale judecății în recurs. În speță, așa cum rezultă din

motivele expuse în cuprinsul cererii sale, contestatoarea reia problemele de

fond care au fost examinate de către instanța de recurs. Prin urmare,

contestatoarea urmărește o examinare a fondului întrucât este nemulțumită de

soluția instanței de recurs prin evocarea unor greșeli de judecată și nu a unor

neregularități evidente care să poată fi calificate drept greșeli de fapt.

Evocând fondul, contestatoarea

urmărește reexaminarea fondului sau o reapreciere a fondului, lucru nepermis de

textul art. 318 C. proc. civ., care nu urmărește să deschidă părților calea

recursului la recurs. Din expunerea motivelor de către contestatoare este

evident că aceasta a pus în discuție clauza penalizatoare prevăzută de art. 6.6

din contract cât și operațiunile care au avut loc și anume cesiunea

contractului și respectiv concesiunea acestuia, pe care instanța de recurs le-a

examinat și a făcut asupra lor o apreciere în contextul celorlalte probe, așa

încât nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii.

În consecință, contestația în

anulare va fi respinsă întrucât nu se încadrează în prevederile art. 318 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anularea

deciziei nr. 5216 din 2 decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, în dosarul 9058/2004, formulată de contestatoarea SC E.P. SRL,

prin lichidator Judiciar SC F.C. SRL București, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 23 septembrie 2005.