ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 721/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 3250 din 25 septembrie 2003, reclamanta V.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea deciziei nr. 208 din 28 august 2003, prin care pârâta a procedat la revizuirea hotărârii sale inițiale, nr. 2999 din 8 februarie 2003, în sensul că cererea reclamantei, privind recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, a fost respinsă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 2999 din 8 februarie 2003, pârâta i-a admis cererea formulată la data de 7 august 2002, recunoscându-i calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada de strămutare cuprinsă între 15 septembrie 1940 și 6 martie 1945; ulterior, pârâta, prin decizia nr. 208 din 28 august 2003, a revizuit hotărârea inițială, pe motivul că, în mod eronat, situația petentei a fost încadrată la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, aceasta nefăcând dovada legăturii sale de rudenie cu numitul E.S., titularul înscrisului intitulat „Declarațiune” întocmit în anul 1940, înainte de strămutare, titular care a făcut obiectul schimbului de populație realizat în baza Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940; decizia de revizuire emisă de pârâtă, este netemeinică și nelegală; aceasta nereținând că este vorba de o menționare greșită a numelui de familie al tatălui său care, în declarația de avere întocmită la 9 septembrie 1940, a fost trecut S., în loc de P.; comparând datele de identitate din declarația de avere, cu cele din actele de stare civilă, precum și cu cele din declarația de notorietate și din tabelul privind refugiații din Cadrilater și stabiliți provizoriu în comuna Uzunu, se poate observa că E.S.,

titularul declarației de avere, este și aceeași persoană cu E.P.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că, în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 189/2001, decizia de revizuire a hotărârii inițiale este legală, reclamanta nefăcând dovada legăturii sale de rudenie cu numitul E.S., titularul declarației de avere, care a făcut obiectul schimbului de populație realizat în baza Tratatului de la Craiova, din data de 7 septembrie 1940. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2039 din 2 decembrie 2003, a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia nr. 208 din 26 august 2003, prin care pârâta și-a revizuit hotărârea nr. 2999 din 8 februarie 2003. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din certificatul de naștere al reclamantei, eliberat de Sfatul Popular al Raionului Mihăilești, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 15 iunie 1935, în localitatea Stejarul - Caliacra din Bulgaria, părinții acesteia fiind P.E.

și P.D.; conform certificatului de deces eliberat de Primăria comunei Călugăreni, județul Giurgiu, P.E., născut la data de 6 noiembrie 1902, în localitatea Uzunu, județul Giurgiu, a decedat la data de 12 mai 1945, în aceeași localitate; E.P.

apare în Tabloul privind refugiații din Cadrilater și stabiliți provizoriu în comuna Uzunu, Plasa Călugăreni, județul Vlașca, a cărui copie certificată a fost eliberată de Direcția Județeană Giurgiu a Arhivelor Naționale; în declarația de avere întocmită de Comisia de evaluare din comuna Asfatchioi, județul Durostor, apare ca titular E.S., însă, celelalte date referitoare la identitatea titularului concordă cu datele din certificatele de stare civilă depuse la dosar, în ceea ce privește: data și locul nașterii titularului (6 noiembrie 1902, comuna Uzunu, județul Giurgiu); numele soției (D.), numele și vârsta reclamantei la acea dată (M., 6 ani); din declarațiile de notorietate autentificate cu nr. 2220 din 17 iulie 2002, nr. 3600 din 17 octombrie 2003 și nr. 3610 din 20 octombrie 2003, rezultă că declaranții l-au cunoscut pe E.P.

care este una și aceeași persoană cu E.S. și că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost strămutată în anul 1940, din comuna Asfatchioi, județul Durostor, în localitatea Uzunu, județul Giurgiu, unul din declaranți aflându-se în aceeași situație cu reclamanta; apărarea pârâtei privind obligația reclamantei de a utiliza procedura de schimbare a numelui pe cale administrativă, nu poate fi acceptată, întrucât, eroarea privind numele tatălui reclamantei nu a apărut într-un act de stare civilă, ci în declarația de avere, datele din cuprinsul acestui înscris urmând a fi apreciate în corelare cu celelalte probe administrate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a arătat că instanța de fond a procedat la admiterea acțiunii reclamantei și la anularea deciziei de revizuire emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, fără să țină seama de faptul că dovada unor situații de fapt și de drept invocate de solicitantă prin cererea adresată comisiei, cade în sarcina acesteia și se face odată cu depunerea actelor pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege; instanța de fond nu a ținut cont de faptul că la emiterea deciziei de revizuire a hotărârii inițiale, comisia a avut în vedere actele depuse de solicitantă, acte care nu fac dovada legăturii sale de rudenie cu titularul declarației de avere, numitul E.S., situație în care solicitanta trebuia să utilizeze procedura administrativă de schimbare a numelui, prevăzută de O.G.

nr. 41/2003. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei; această instanță constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Recurenta-pârâtă susține că înscrisul intitulat „Declarațiune” întocmit la data de 9 septembrie 1940, de Comisia de evaluare din comuna Asfatchioi, județul Durostor, aparținând de ținutul românesc Cadrilater sau Dobrogea de Sud, nu face dovada legăturii de rudenie a intimatei-reclamante, cu titularul declarației de avere, numitul E.S. care, împreună cu familia sa, a făcut obiectul schimbului de populație realizat în baza Tratatului încheiat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940, între România și Bulgaria.

Recurenta-pârâtă își întemeiază această susținere, pe faptul că există neconcordanță între numele de familie al tatălui intimatei-reclamante, P.E., așa cum acesta este menționat în certificatul de naștere al acesteia și numele titularului declarației de avere, întocmită la data de 9 septembrie 1940, ca înscris premergător strămutării, respectiv E.S. În opinia recurentei-pârâte, neconcordanța de nume arătată mai sus, poate fi înlăturată doar pe calea procedurii administrative de schimbare a numelui, conform reglementării prevăzută de O.G. nr. 41/2003.

Într-adevăr, există neconcordanță între numele de familie al tatălui intimatei-reclamante, menționat în certificatul de naștere al acesteia, eliberat de Sfatul Popular al Raionului Mihăilești și numele titularului declarației de avere întocmită ca înscris premergător strămutării din anul 1940, însă, această neconcordanță este rezultatul înscrierii greșite, de către autoritățile Statului Bulgar, a numelui titularului în declarația de avere. Prin urmare, eroarea apare în înscrisul ce-l reprezintă declarația de avere, iar nu în actul de stare civilă ce-l reprezintă certificatul de naștere al intimatei-reclamante, astfel că înlăturarea acesteia nu intră sub incidența reglementării O.G. nr. 41/2002.

Înlăturarea erorii privind numele titularului declarației de avere urmează a fi lămurită prin corelarea datelor din cuprinsul acestui înscris, cu datele din celelalte probe administrate. Datele referitoare la identitatea titularului declarației de avere, cu excepția celei referitoare la numele de familie al acestuia, concordă cu datele din certificatele de stare civilă depuse la dosar, cu privire la: data și locul nașterii titularului, numele soției acestuia, numele și vârsta intimatei-reclamante la acea dată. În Tabloul privind refugiații din Cadrilater și stabiliți provizoriu în comuna Uzunu, plasa Călugăreni, județul Vlașca, este înscris E.S., plugar, evacuat din comuna Asfatchioi, județul Durostor, împreună cu soția și 5 copii, iar din declarația de notorietate autentificată cu nr. 2220 din 17 iulie 2002 și depusă de intimata-reclamantă, la dosarul comisiei, rezultă că E.P.

este una și aceeași persoană cu E.S. Declarațiile de martor autentificate cu nr. 3600 din 17 octombrie 2003 și nr. 6310 din 20 octombrie 2003, prezentate de intimata-reclamantă, în timpul soluționării cauzei la instanța de fond, fac dovada că, în anul 1940, intimata-reclamantă a fost strămutată, împreună cu familia sa, din comuna Asfatchioi, județul Durostor, în comuna Călugăreni, satul Uzunu, județul Giurgiu, unul din declaranți având situația de strămutat, în condiții identice cu cele ale intimatei-reclamante.

În consecință, intimata-reclamantă, prin actele și înscrisurile anexate la cererea adresată Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a făcut dovada legăturii sale de rudenie cu titularul declarației de avere care a fost strămutat împreună cu familia sa (din care face parte și intimata-reclamantă), ca urmare a schimbului de populație realizat în baza Tratatului încheiat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940, astfel că, în mod greșit, autoritatea publică pârâtă a procedat la revizuirea hotărârii inițiale prin care i-a fost recunoscută reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, iar sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2039 din 2 decembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.