ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 721/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 3250 din 25

septembrie 2003, reclamanta V.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

anularea deciziei nr. 208 din 28 august 2003, prin care pârâta a procedat la

revizuirea hotărârii sale inițiale, nr. 2999 din 8 februarie 2003, în sensul că

cererea reclamantei, privind recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, a

fost respinsă.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 2999 din 8 februarie 2003, pârâta i-a

admis cererea formulată la data de 7 august 2002, recunoscându-i calitatea de

beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, pentru perioada de strămutare cuprinsă între 15

septembrie 1940 și 6 martie 1945; ulterior, pârâta, prin decizia nr. 208 din 28

august 2003, a revizuit hotărârea inițială, pe motivul că, în mod eronat,

situația petentei a fost încadrată la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

aceasta nefăcând dovada legăturii sale de rudenie cu numitul E.S., titularul

înscrisului intitulat „Declarațiune” întocmit în anul 1940, înainte de

strămutare, titular care a făcut obiectul schimbului de populație realizat în

baza Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940; decizia de revizuire emisă de pârâtă, este netemeinică

și nelegală; aceasta nereținând că este vorba de o menționare greșită a numelui

de familie al tatălui său care, în declarația de avere întocmită la 9

septembrie 1940, a fost trecut S., în loc de P.; comparând datele de identitate

din declarația de avere, cu cele din actele de stare civilă, precum și cu cele

din declarația de notorietate și din tabelul privind refugiații din Cadrilater și

stabiliți provizoriu în comuna Uzunu, se poate observa că E.S., titularul

declarației de avere, este și aceeași persoană cu E.P.

Pârâta a depus întâmpinare

prin care a arătat că, în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 189/2001,

decizia de revizuire a hotărârii inițiale este legală, reclamanta nefăcând

dovada legăturii sale de rudenie cu numitul E.S., titularul declarației de

avere, care a făcut obiectul schimbului de populație realizat în baza

Tratatului de la Craiova, din data de 7 septembrie 1940.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2039 din 2 decembrie 2003,

a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia nr. 208 din 26 august 2003,

prin care pârâta și-a revizuit hotărârea nr. 2999 din 8 februarie 2003.

Pentru a pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că din certificatul de naștere al reclamantei, eliberat

de Sfatul Popular al Raionului Mihăilești, rezultă că reclamanta s-a născut la

data de 15 iunie 1935, în localitatea Stejarul - Caliacra din Bulgaria,

părinții acesteia fiind P.E. și P.D.; conform certificatului de deces eliberat

de Primăria comunei Călugăreni, județul Giurgiu, P.E., născut la data de 6

noiembrie 1902, în localitatea Uzunu, județul Giurgiu, a decedat la data de 12

mai 1945, în aceeași localitate; E.P. apare în Tabloul privind refugiații din

Cadrilater și stabiliți provizoriu în comuna Uzunu, Plasa Călugăreni, județul

Vlașca, a cărui copie certificată a fost eliberată de Direcția Județeană

Giurgiu a Arhivelor Naționale; în declarația de avere întocmită de Comisia de

evaluare din comuna Asfatchioi, județul Durostor, apare ca titular E.S., însă,

celelalte date referitoare la identitatea titularului concordă cu datele din

certificatele de stare civilă depuse la dosar, în ceea ce privește: data și

locul nașterii titularului (6 noiembrie 1902, comuna Uzunu, județul Giurgiu);

numele soției (D.), numele și vârsta reclamantei la acea dată (M., 6 ani); din

declarațiile de notorietate autentificate cu nr. 2220 din 17 iulie 2002, nr. 3600

din 17 octombrie 2003 și nr. 3610 din 20 octombrie 2003, rezultă că declaranții

l-au cunoscut pe E.P. care este una și aceeași persoană cu E.S. și că

reclamanta, împreună cu familia sa, a fost strămutată în anul 1940, din comuna

Asfatchioi, județul Durostor, în localitatea Uzunu, județul Giurgiu, unul din

declaranți aflându-se în aceeași situație cu reclamanta; apărarea pârâtei

privind obligația reclamantei de a utiliza procedura de schimbare a numelui pe

cale administrativă, nu poate fi acceptată, întrucât, eroarea privind numele

tatălui reclamantei nu a apărut într-un act de stare civilă, ci în declarația

de avere, datele din cuprinsul acestui înscris urmând a fi apreciate în

corelare cu celelalte probe administrate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o ca

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin motivele de recurs

formulate în scris, recurenta a arătat că instanța de fond a procedat la

admiterea acțiunii reclamantei și la anularea deciziei de revizuire emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, fără să țină seama de faptul că

dovada unor situații de fapt și de drept invocate de solicitantă prin cererea

adresată comisiei, cade în sarcina acesteia și se face odată cu depunerea

actelor pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege; instanța de fond nu a

ținut cont de faptul că la emiterea deciziei de revizuire a hotărârii inițiale,

comisia a avut în vedere actele depuse de solicitantă, acte care nu fac dovada

legăturii sale de rudenie cu titularul declarației de avere, numitul E.S.,

situație în care solicitanta trebuia să utilizeze procedura administrativă de

schimbare a numelui, prevăzută de O.G. nr. 41/2003.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și

cu dispozițiile legale incidente cauzei; această instanță constată că recursul

este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Recurenta-pârâtă susține că

înscrisul intitulat „Declarațiune” întocmit la data de 9 septembrie 1940, de

Comisia de evaluare din comuna Asfatchioi, județul Durostor, aparținând de

ținutul românesc Cadrilater sau Dobrogea de Sud, nu face dovada legăturii de

rudenie a intimatei-reclamante, cu titularul declarației de avere, numitul E.S.

care, împreună cu familia sa, a făcut obiectul schimbului de populație realizat

în baza Tratatului încheiat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940, între

România și Bulgaria. Recurenta-pârâtă își întemeiază această susținere, pe

faptul că există neconcordanță între numele de familie al tatălui

intimatei-reclamante, P.E., așa cum acesta este menționat în certificatul de

naștere al acesteia și numele titularului declarației de avere, întocmită la

data de 9 septembrie 1940, ca înscris premergător strămutării, respectiv E.S.

În opinia recurentei-pârâte,

neconcordanța de nume arătată mai sus, poate fi înlăturată doar pe calea

procedurii administrative de schimbare a numelui, conform reglementării

prevăzută de O.G. nr. 41/2003.

Într-adevăr, există

neconcordanță între numele de familie al tatălui intimatei-reclamante,

menționat în certificatul de naștere al acesteia, eliberat de Sfatul Popular al

Raionului Mihăilești și numele titularului declarației de avere întocmită ca

înscris premergător strămutării din anul 1940, însă, această neconcordanță este

rezultatul înscrierii greșite, de către autoritățile Statului Bulgar, a numelui

titularului în declarația de avere.

Prin urmare, eroarea apare

în înscrisul ce-l reprezintă declarația de avere, iar nu în actul de stare

civilă ce-l reprezintă certificatul de naștere al intimatei-reclamante, astfel

că înlăturarea acesteia nu intră sub incidența reglementării O.G. nr. 41/2002.

Înlăturarea erorii privind

numele titularului declarației de avere urmează a fi lămurită prin corelarea

datelor din cuprinsul acestui înscris, cu datele din celelalte probe

administrate.

Datele referitoare la

identitatea titularului declarației de avere, cu excepția celei referitoare la

numele de familie al acestuia, concordă cu datele din certificatele de stare

civilă depuse la dosar, cu privire la: data și locul nașterii titularului,

numele soției acestuia, numele și vârsta intimatei-reclamante la acea dată.

În Tabloul privind

refugiații din Cadrilater și stabiliți provizoriu în comuna Uzunu, plasa

Călugăreni, județul Vlașca, este înscris E.S., plugar, evacuat din comuna

Asfatchioi, județul Durostor, împreună cu soția și 5 copii, iar din declarația

de notorietate autentificată cu nr. 2220 din 17 iulie 2002 și depusă de

intimata-reclamantă, la dosarul comisiei, rezultă că E.P. este una și aceeași

persoană cu E.S.

Declarațiile de martor

autentificate cu nr. 3600 din 17 octombrie 2003 și nr. 6310 din 20 octombrie

2003, prezentate de intimata-reclamantă, în timpul soluționării cauzei la

instanța de fond, fac dovada că, în anul 1940, intimata-reclamantă a fost

strămutată, împreună cu familia sa, din comuna Asfatchioi, județul Durostor, în

comuna Călugăreni, satul Uzunu, județul Giurgiu, unul din declaranți având

situația de strămutat, în condiții identice cu cele ale intimatei-reclamante.

În consecință,

intimata-reclamantă, prin actele și înscrisurile anexate la cererea adresată

Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a făcut dovada legăturii sale de

rudenie cu titularul declarației de avere care a fost strămutat împreună cu

familia sa (din care face parte și intimata-reclamantă), ca urmare a schimbului

de populație realizat în baza Tratatului încheiat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940, astfel că, în mod greșit, autoritatea publică pârâtă a

procedat la revizuirea hotărârii inițiale prin care i-a fost recunoscută reclamantei,

calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, iar sentința instanței de

fond va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2039

din 2 decembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2005.