ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 3586 din 5

noiembrie 2003, reclamantul B.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

anularea hotărârii nr. 7545/6708 din 4 septembrie 2003, prin care pârâta a

refuzat să-i recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, sub nr. 112 din 8 ianuarie 2003, a solicitat

să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, întrucât, în luna septembrie 1940, a fost strămutat împreună cu

întreaga familie, din localitatea de domiciliu, comuna Babuc, județul Durostor

din Bulgaria, în România, localitatea Ciamurlia de Sus, județul Tulcea;

strămutarea a avut loc ca urmare a schimbului de populație dintre Statul Român

și Statul Bulgar, conform Tratatului de la Craiova încheiat la data de 7 septembrie 1940; pârâta, prin hotărârea nr. 7545/6708 din 4 septembrie 2003, i-a

respins cererea, cu motivarea că actele și înscrisurile depuse la dosarul

cauzei nu fac dovada legăturii de rudenie a solicitantului, cu numita T.K.,

titulara situației de avere imobilă rurală încheiată la data de 15 noiembrie

1940, solicitantul fiind fiul lui B.I. și al B.M.; în situația de avere imobilă

rurală și declarația de avere, ambele emise de Arhivele Naționale, ca „titular”

este trecută T.B., respectiv B.T., iar la rubrica „numele și vârsta fiecărui

copil”, este trecut și D.; greșelile de scriere a numelui titularei în cele

două înscrisuri menționate provin din originea aromână a prenumelui acesteia, M.,

care, în dialectul aromân este T. sau To., iar în limba rusă este Ta.; în ceea

ce privește numele de familie B., menționat în acte sub forma Br., Ba. sau Bc.,

prin declarațiile de notorietate depuse la dosarul comisiei, s-a făcut dovada

că aceste nume se referă la una și aceeași persoană.

Curtea de Apel București, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2047 din 2

decembrie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 7545/6708

din 4 septembrie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 7 septembrie 1940 -

6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2003.

Pentru a pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că din certificatul de naștere Seria N.i. nr. 495255,

reconstituit de Sfatul Popular al Raionului Timișoara, rezultă că reclamantul

s-a născut la data de 20 noiembrie 1912, în localitatea Cândrova din Grecia,

părinții săi fiind B.I. și B.M.; titulara situației de avere imobilă rurală,

încheiată la data de 15 noiembrie 1940, este T.C., văduvă, membrii familiei

sale fiind copiii: D., N. și V.; declarația de avere întocmită la data de 9

septembrie 1940, în comuna Babuc, județul Durostor, este pe numele T.C.,

născută în anul 1884 în localitatea Cândrova din Macedonia, iar la rubrica

„numele și vârsta fiecărui copil al titularului”, este trecut „D., 28 ani”,

aceste date fiind în concordanță cu cele din certificatul de naștere menționat

mai sus; din declarațiile de notorietate aflate la dosarul cauzei, rezultă că B.D.

este aceeași persoană cu D.I.B., iar B.C.M., T.C.B. și T.C. este una și aceeași

persoană; menționarea greșită a numelui și prenumelui mamei reclamantului, în

declarația și situația de avere întocmite în anul 1940, nu poate fi obiect al

procedurii administrative de schimbare a numelui, reglementată de O.G. nr. 41/2003,

întrucât nu este vorba de erori în acte de stare civilă; reclamantul a făcut

obiectul schimbului de populație realizat ca urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940, astfel că situația acestuia se încadrează în prevederile art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o ca

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin motivele de recurs

formulate în scris, recurenta a arătat că instanța de fond a procedat la

admiterea acțiunii reclamantului și la anularea hotărârii emise de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, fără să țină seama de faptul că dovada

unor situații de fapt și de drept invocate de solicitant, prin cererea adresată

comisiei, cade în sarcina acestuia și se face odată cu depunerea actelor pentru

acordarea drepturilor prevăzute de lege; aprecierea instanței de fond cu

privire la încadrarea situației solicitantului, în dispozițiile legii, trebuia

făcută în raport cu data prezentării dovezilor și în funcție de acestea; instanța

de fond trebuia să țină cont de faptul că la emiterea hotărârii de respingere a

cererii solicitantului, comisia a avut în vedere actele depuse de solicitant la

acea dată, acte care nu fac dovada legăturii sale de rudenie cu titulara

declarației de avere, numita T.C.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și

cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul

este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Recurenta-pârâtă susține că

la data înregistrării cererii la comisie, solicitantul nu a prezentat dovezi

din care să rezulte relația sa de rudenie cu titulara situației și a

declarației de avere imobilă rurală, încheiate la data de 15 noiembrie 1940,

respectiv la data de 9 septembrie 1940.

În cuprinsul hotărârii nr. 7545/6708

din 4 septembrie 2003, prin care pârâta a respins cererea reclamantului,

privind recunoașterea situației sale de persoană strămutată din motive etnice,

ca urmare a schimbului de populație dintre România și Bulgaria, sunt menționate

actele și înscrisurile care au fost depuse de reclamant în susținerea cererii

sale, după cum urmează: actele de stare civilă; declarația de notorietate;

situația și declarația de avere imobilă rurală a titularei T.C., respectiv, T.C.B.,

înscrisuri întocmite în perioada strămutării (anul 1940) și în care, la rubrica

„numele și vârsta fiecărui copil”, primul copil menționat este D., de 28 ani.

Datele din certificatul de

naștere al intimatului-reclamant, precum și cele din certificatul de deces al

numitei B.M., se corelează cu cele din situația și declarația de avere a

titularei T.C., mai puțin prenumele acesteia care, din pricina originii sale

aromâne a fost trecut de autoritățile Statului Bulgar, T., în loc de M., fapt

confirmat și prin declarația de martor, autentificată de notarul public,

declarație din care rezultă că B.M., mama intimatului-reclamant, este una și

aceeași persoană cu B.T., titulara situației și a declarației de avere imobilă

rurală.

Prin urmare, la data

înregistrării cererii la comisie, intimatul-reclamant a făcut dovada legăturii

sale de rudenie cu titulara situației și a declarației de avere imobilă rurală,

cele două înscrisuri întocmite înainte de strămutare, conform Tratatului de la Craiova încheiat în luna septembrie 1940, între România și Bulgaria, privind schimbul de

populație dintre cele două state.

Cât privește susținerea

recurentei-pârâte, potrivit căreia, corectarea neconcordanțelor privind numele

persoanelor fizice se face pe cale administrativă, aceasta nu poate fi primită,

întrucât, așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, în cauza de față

este vorba de menționarea greșită a prenumelui mamei reclamantului, în

înscrisurile arătate mai sus, iar nu de erori în actele de stare civilă aflate

la dosarul cauzei.

Pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2047

din 2 decembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2005.