ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8934/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 143

din 27 ianuarie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamanta I.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii

a municipiului București, anularea hotărârii nr. 9786/8079 din 6 ianuarie 2004,

emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul pârâtei și

recunoașterea calității de beneficiar al acestei legi, cu acordarea drepturilor

cuvenite.

În motivare, reclamanta a susținut

că în declarațiile de martor s-au strecurat erori materiale, cu privire la luna

în care a avut loc strămutarea din Bulgaria, și anume, luna august, în loc de

septembrie, anul 1940. A susținut, de asemenea, că din actele de stare civilă

depuse, rezultă că numele său de familie a fost C., cum figurează în situația

de avere.

Din analiza actelor dosarului,

instanța de fond a reținut că cererea reclamantei a fost respinsă de comisie,

cu motivarea că aceasta ar fi plecat din Bulgaria, în luna august 1940 și că,

nu a făcut dovada legăturii dintre I.C.T. - titularul situației de avere și P.T.C.,

căsătorită I.

Prin sentința civilă nr. 545 din 22

martie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta,

să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască acesteia, drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1

aprilie 2003.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut din ansamblul probelor administrate în cauză, că reclamanta

s-a refugiat din Bulgaria, în luna septembrie, anul 1940, ca urmare a

Tratatului dintre România și Bulgaria, încheiat în 7 septembrie 1940, rezultând

calitatea sa de persoană strămutată, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, motivând că reclamanta

nu a făcut obiectul schimbului de populație prevăzut de Tratatul din 7

septembrie 1940 și că, nu s-a făcut dovada legăturii de rudenie dintre P.T.C.

și I.C.T. - titularul situației de avere.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele cauzei, se

constată că sentința atacată este legală, în sensul că, potrivit art. 4 pct. 2

din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, declarațiile martorilor  au atestat

faptul strămutării reclamantei, din comuna Cercovna, județul Durostor -

Bulgaria, în comuna Canlia, județul Constanța, această împrejurare rezultând și

din declarația de avere, transmisă la Tribunalul județului Durostor și datată 10 septembrie 1940, precum și din situația de avere imobilă rurală.

Și cel de-al doilea motiv de recurs

este neîntemeiat, întrucât s-a dovedit, cu actele de stare civilă, faptul că I.

este fratele reclamantei, iar C. este numele de familie avut înainte de căsătoria

cu P.Ș., ulterior numindu-se I., după numele celui de-al doilea soț. I.M.

În consecință, soluția pronunțată în

cauză fiind legală, prezentul recurs urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 545 din 22

martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 decembrie 2004.