ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101/

P din 2 iulie 2004, Tribunalul Neamț a dispus condamnarea inculpatului R.S. la

3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.

În temeiul prevederilor art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus

achitarea aceluiași inculpat pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174

C. pen.

S-a admis acțiunea civilă a

părților vătămate D.A. și P.I. în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2 milioane lei

cu titlu de despăgubiri civile, actualizate la data executării, respectiv câte

1 milion lei pentru fiecare parte.

S-a respins acțiunea civilă

formulată de partea civilă C.J.

În sfârșit, a fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre s-a reținut că inculpatul, pensionar, și-a organizat un adăpost pe un

teren proprietate în afara satului, unde obișnuia să doarmă.

Stâna părților vătămate P.I

și D.A. se află în apropierea adăpostului.

În ziua de 10 august 2003,

partea vătămată D.A. a dat drumul celor 6 porci pe care îi ținea la stână.

Văzând că porcii sunt pe

proprietatea sa, cu o furcă a înțepat un porc, iar în momentul în care partea

vătămată D.A. i-a cerut să-i înapoieze porcii, inculpatul a amenințat-o cu

moartea, afirmând că o va bate și viola.

Seara, această parte

vătămată i-a povestit concubinului incidentul. Acesta s-a deplasat la inculpat,

cerându-i restituirea porcului care fusese sacrificat și eviscerat, dar și

acesta a fost amenințat cu moartea. Cum inculpatul era sub influența băuturilor

alcoolice s-a retras.

Împotriva acestei hotărâri

au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul.

Parchetul, prin apelul

formulat, a susținut greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea de

tâlhărie și greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de omor.

Inculpatul, prin apel a

solicitat achitarea pentru infracțiunea de omor, iar pentru infracțiunea de

tâlhărie, schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt, prevăzută de

art. 208 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar, achitarea pentru această

infracțiune.

Prin decizia penală nr. 327

din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, ambele apeluri.

S-a dedus în continuare

durata arestării preventive a inculpatului și s-a dispus obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri

pronunțate de instanța de control judiciar a formulat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău.

Parchetul, prin motivele de

recurs a cerut casarea hotărârilor și în rejudecarea cauzei, condamnarea

inculpatului pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru

infracțiunea de tâlhărie și greșita achitare pentru infracțiunea de omor.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a

actelor și lucrărilor dosarului se constată că prima instanță a reținut corect

situația de fapt, dând o încadrare juridică faptelor, stabilind vinovăția

inculpatului numai pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(1) C. pen.

Sub aspectul

individualizării pedepsei aplicate (infracțiunea de tâlhărie), instanțele au

avut în vedere pe de o parte, pericolul social ridicat al faptei cât și

împrejurările concrete de săvârșire a faptei, prejudiciul cauzat părților

vătămate (recuperat parțial), cât și datele ce caracterizează persoana

inculpatului, în vârstă de 50 ani, căsătorit, are patru copii majori, cât și

faptul că acesta a mai suferit condamnări pentru infracțiuni de furt și

tâlhărie, fiind respectate prevederile art. 72 C. pen., încât nu se justifică

majorarea acesteia.

Referitor la infracțiunea de

omor, corect s-a reținut că nu există dovezi în acest sens.

Din declarațiile martorilor

audiați, C., B.G. rezultă că nu au văzut, nici auzit ceva suspect la locuința

victimei în noaptea dispariției.

Mai mult, nu sunt martori

oculari care să ateste că inculpatul a ucis victima. De asemenea, nu există

date care să confirme modalitatea în care victima a fost omorâtă și

transportată de la domiciliul ei până la locul unde a fost descoperită.

Nici probele științifice

efecte în cauză nu atestă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de

omor, chiar dacă s-a relatat pe marginea conflictului dintre părți, când

inculpatul ar fi făcut amenințări cu moartea.

Ca atare, instanțele corect

au apreciat probele administrate pe baza cărora s-a dispus achitarea

inculpatului pentru infracțiunea de omor.

Pentru toate considerentele

arătate, Curtea în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.

Va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 august 2003 la 24

ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva

deciziei penale nr. 327 din 22 octombrie 2004 a Curții de Apel Bacău, privind

pe inculpatul R.S.

Deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive a inculpatului de  la 29 august 2003 la 24 ianuarie 2005.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 ianuarie 2005.