ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 101/ P din 2 iulie 2004, Tribunalul Neamț a dispus condamnarea inculpatului R.S. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. În temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. S-a admis acțiunea civilă a părților vătămate D.A. și P.I. în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizate la data executării, respectiv câte 1 milion lei pentru fiecare parte.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C.J. În sfârșit, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că inculpatul, pensionar, și-a organizat un adăpost pe un teren proprietate în afara satului, unde obișnuia să doarmă. Stâna părților vătămate P.I și D.A. se află în apropierea adăpostului. În ziua de 10 august 2003, partea vătămată D.A. a dat drumul celor 6 porci pe care îi ținea la stână. Văzând că porcii sunt pe proprietatea sa, cu o furcă a înțepat un porc, iar în momentul în care partea vătămată D.A. i-a cerut să-i înapoieze porcii, inculpatul a amenințat-o cu moartea, afirmând că o va bate și viola.

Seara, această parte vătămată i-a povestit concubinului incidentul. Acesta s-a deplasat la inculpat, cerându-i restituirea porcului care fusese sacrificat și eviscerat, dar și acesta a fost amenințat cu moartea. Cum inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice s-a retras. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul. Parchetul, prin apelul formulat, a susținut greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie și greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de omor. Inculpatul, prin apel a solicitat achitarea pentru infracțiunea de omor, iar pentru infracțiunea de tâlhărie, schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar, achitarea pentru această infracțiune.

Prin decizia penală nr. 327 din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, ambele apeluri. S-a dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatului și s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri pronunțate de instanța de control judiciar a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Parchetul, prin motivele de recurs a cerut casarea hotărârilor și în rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie și greșita achitare pentru infracțiunea de omor. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Din analiza coroborată a actelor și lucrărilor dosarului se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică faptelor, stabilind vinovăția inculpatului numai pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate (infracțiunea de tâlhărie), instanțele au avut în vedere pe de o parte, pericolul social ridicat al faptei cât și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, prejudiciul cauzat părților vătămate (recuperat parțial), cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, în vârstă de 50 ani, căsătorit, are patru copii majori, cât și faptul că acesta a mai suferit condamnări pentru infracțiuni de furt și tâlhărie, fiind respectate prevederile art. 72 C. pen., încât nu se justifică majorarea acesteia. Referitor la infracțiunea de omor, corect s-a reținut că nu există dovezi în acest sens. Din declarațiile martorilor audiați, C., B.G. rezultă că nu au văzut, nici auzit ceva suspect la locuința victimei în noaptea dispariției.

Mai mult, nu sunt martori oculari care să ateste că inculpatul a ucis victima. De asemenea, nu există date care să confirme modalitatea în care victima a fost omorâtă și transportată de la domiciliul ei până la locul unde a fost descoperită. Nici probele științifice efecte în cauză nu atestă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor, chiar dacă s-a relatat pe marginea conflictului dintre părți, când inculpatul ar fi făcut amenințări cu moartea. Ca atare, instanțele corect au apreciat probele administrate pe baza cărora s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de omor. Pentru toate considerentele arătate, Curtea în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 august 2003 la 24 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 327 din 22 octombrie 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul R.S. Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 29 august 2003 la 24 ianuarie 2005. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2005.