ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 837/2003

Deliberând asupra recursului de față

constată.

Prin sentința penală nr. 101 din 2

iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Teleorman a fost condamnat inculpatul P.I.,

în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., la 5 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de omor.

S-au interzis inculpatului, în

condițiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

interzis inculpatului pe timp de 5 ani, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsă detenția preventivă de la 9 februarie 2002, la zi.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat un ciocan corp delict.

Inculpatul a fost obligat la

10.000.000 lei despăgubiri materiale și la 7.000.000 lei daune morale către

partea civilă P.D. și la 3.574.840 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic

de Urgență Prof. Dr. Bagdasar.

Inculpatul a mai fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

Inculpatul și partea vătămată sunt

veri și de mai mult timp se află în dușmănie.

La data de 14 octombrie 2001,

inculpatul P.I., întorcându-se cu vaca de la islazul comunal, a trecut pe un

teren aparținând părții vătămate, lucru pe care aceasta i l-a reproșat

adresându-i expresii indecente.

În aceste împrejurări, inculpatul a

lovit partea vătămată în cap cu un ciocan pe care îl avea asupra lui și pe care

îl folosise pentru a scoate țărușul de care priponise vaca pe islaz.

Victima a fost transportată la

Spitalul Tr. Măgurele și de aici la spitalul Prof. dr. Bagdasar unde a fost

supusă unei intervenții chirurgicale cu diagnosticul, traumatism cranio cerebral

minor deschis, prin agresiune, fractură depresivă parietală stângă,

eschilectomie.

Din actele medico-legale aflate la

dosar s-a reținut că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corp

dur și au necesitat 50-55 de zile îngrijiri medicale. S-a mai reținut că

leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate, iar lipsa de substanță

osoasă craniană constituie infirmitate fizică permanentă.

Raportul de constatare medico-legală

a concluzionat că modificările traumatice constatate exclud posibilitatea ca

leziunile să se fi produs printr-o eventuală cădere, astfel încât, a fost

înlăturată susținerea inculpatului că doar a îmbrâncit victima, care a căzut și

s-a lovit cu capul de un obiect metalic.

Prin decizia penală nr. 600 din 3

octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au

fost admise apelurile declarate de procuror și de inculpat, s-a desființat

parțial sentința și urmare aplicării art. 74 și art. 76 C. pen., s-a redus

pedeapsa principală de la 5 ani, la 3 ani închisoare.

Inculpatul a fost obligat la 382.018

lei despăgubiri civile către Spitalul Tr. Măgurele.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și s-a dedus la zi arestarea preventivă.

Instanța de apel a reținut că

situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului au fost corect

stabilite.

S-a apreciat, însă că, având în

vedere conduita anterioară a inculpatului, care nu are antecedente penale,

faptul că acesta a recunoscut parțial fapta, vârsta inculpatului și relațiile

anterioare dintre părți, se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în

favoarea inculpatului.

S-a constatat că este întemeiată

critica procurorului referitoare la omisiunea primei instanțe de a-l obliga pe

inculpat la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Tr. Măgurele.

Decizia a fost atacată cu recurs de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București susținându-se că neîntemeiat

s-au reținut circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului.

Recursul își găsește temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și este

fondat.

Modalitatea și împrejurările în care

a fost comisă fapta relevă un grad ridicat de pericol social al faptei și

făptuitorului, iar lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului și

preexistența unei stări conflictuale între părți nu justifică reținerea unor

circumstanțe atenuante. De altfel, aceste împrejurări au fost avute în vedere

de prima instanță la individualizarea pedepsei ce a fost stabilită la limita

minimă prevăzută de lege.

Așa fiind, recursul va fi admis și

conform art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa

hotărârea instanței de apel care greșit a admis apelul inculpatului, se vor

înlătura dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și se va menține pedeapsa

aplicată de prima instanță.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 600

din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpatul P.I.

Casează decizia penală

sus-menționată numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Înlătură prevederile art. 74 și art.

76 C. pen. și menține pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 101 din 2 iulie 2002 a Tribunalului Teleorman.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 19 februarie 2002, la 19 februarie

2003.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 februarie 2003.