ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2523/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 301 din 6 septembrie 2002, Tribunalul Dâmbovița l-a condamnat pe inculpatul P.V. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 39 C. pen. și s-a dispus ca în final inculpatul că execute 3 ani și 6 luni închisoare. S-a computat din pedeapsă durata detenției preventive. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în noaptea de 19 septembrie 2001, inculpatul P.V. a pătruns fără drept în curtea părții vătămate I.M. din com. Ciocănești, jud. Dâmbovița, escaladând gardul, cu intenția de a fura un porc.

Inculpatul a lovit porcul în cap cu un par. La intervenția câinelui din curtea părții vătămate, inculpatul l-a lovit în cap și pe acesta omorându-l. Zgomotele produse au alertat-o pe I.M., care s-a trezit din somn și a ieșit afară. În aceste condiții inculpatul a aruncat cu pietre în partea vătămată, iar pe martorul M.I., care a strigat „hoții” l-a lovit în frunte provocându-i o leziune care a necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale. Prin decizia penală nr. 508 din 18 noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul inculpatului, a schimbat încadrarea juridică dată faptei în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 13 C. pen. și l-a condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, menținând restul dispozițiilor. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică modul de individualizare a pedepsei, pe care o consideră prea severă. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauză inculpatul a comis o infracțiune de tentativă la tâlhărie în formă calificată și în stare de recidivă. A omorât un animal din gospodăria părții vătămate și s-a comportat extrem de violent pentru a-și asigura scăparea, rănind o persoană și amenințând-o pe alta.

Prin urmare, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, apropiată de limita minimă prevăzută de lege nu este severă. O reducere mai accentuată a acesteia ar conduce la încălcarea prevederilor art. 52 C. pen., referitor la scopul educativ și preventiv al pedepselor. Așa fiind, Curtea în temeiul art. 385 15 C. proc. pen., va respinge recursul, va computa din pedeapsă durata prevenției și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru apărarea din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 508 din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 4 octombrie 2001, la 28 mai 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2003.