ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2613/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 76 din 3 februarie 2004 a Tribunalului Cluj s-a dispus condamnarea inculpatului S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv cu începere de la data de 5 noiembrie 2003 la zi. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de 6.500.000 lei către G.N.

din com. Coarnele Caprei, jud. Iași. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală și în faza de judecată ce se va achita din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că partea vătămată G.N. a lucrat ca cioban în perioada mai – octombrie la martorul B.A. care la plecare l-a plătit pentru serviciul făcut cu 5.300.000 lei, respectiv 100 Euro și diferența în lei până la suma respectivă. Din cei 100 Euro partea vătămată a schimbat 50 Euro la o casă de schimb valutar înainte de a urca în trenul accelerat unde avea bilet în vagonul nr. 8, loc 81, vagon în care s-a urcat și inculpatul urmat la scurt timp de martora F.M.

care a intrat în același compartiment cu cei doi. Înainte de plecarea trenului din gara Timișoara, în jurul orelor 14,50, inculpatul S.C. a rugat pe partea vătămată să aibă grijă de geanta lui până coboară în stație să cumpere cafea, Inculpatul s-a reîntors cu două pahare de plastic în care avea cafea și sub pretextul că i-a supravegheat geanta a oferit un pahar cu cafea părții vătămate, în cafeaua oferită punând câteva pastile de diazepam, pentru a o adormi pe partea vătămată și a-i putea sustrage banii. În paharele din care au băut cafea, inculpatul a pus dintr-o sticlă pe care o avea asupra sa Palincă de Bihor servind-o și pe partea vătămată care, la rândul ei, l-a servit pe inculpat cu cognac și cu mâncare.

După ce au consumat băuturi alcoolice și au mâncat, partea vătămată G.N. a adormit ca urmare a pastilelor de diazepam administrate de inculpat, partea vătămată trezindu-se în apropiere de stația Alba Iulia, moment în care sub pretextul că vrea să se întindă pe o banchetă să doarmă, inculpatul și-a luat scurta și geaca și a părăsit compartimentul. Imediat după ce inculpatul a ieșit din compartimentul în care a călătorit până la Alba Iulia cu martora F.M. și partea vătămată G.N., acesta din urmă și-a verificat banii pe care-i avea asupra sa, constatând că i-au fost sustrași toți banii în lei și cei 50 de Euro, în total suma de 6.500.000 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.

Imediat după ce a constatat că i-au fost sustrași banii, partea vătămată a pornit în căutarea inculpatului, anunțându-l și pe șeful de tren, martorul I.A. despre sustragerea banilor. Văzând că este căutat, inculpatul S.C. a ieșit pe scara vagonului, ținându-se de ușa vagonului, spre exterior și la o restricție de viteză a trenului a sărit din tren în apropiere de stația C.F.R. Câmpia Turzii. Partea vătămată și-a dat seama că inculpatul a sustras banii mai ales că martora F.M. i-a relatat că din Timișoara și până la Alba Iulia, când a constatat sustragerea, în compartimentul respectiv nu a intrat o altă persoană, că inculpatul a cerut martorei F.M. să nu aprindă lumina în compartiment și că această martoră a văzut că inculpatul și-a pus scurta peste scurta părții vătămate, că a căutat în buzunare, însă martora F.M.

a crezut că inculpatul caută în buzunarele de la scurta sa. Până la stația din Cluj Napoca, inculpatul nu a fost depistat, astfel că în această stație, partea vătămată a coborât anunțând organele de poliție despre faptă. Partea vătămată mai avea asupra sa o sticlă cu Cola și una cu apă minerală, sticle de pe care au fost luate amprentele stabilindu-se că amprentele aparțin inculpatului S.C., inculpat care a fost identificat cu ușurință de către partea vătămată G.N. Părții vătămate i-au fost prelevate probe de sânge și urină, iar în urma analizei toxicologiei s-a constatat prezența unor elemente specifice medicamentelor din clasa benzodiazepinei și fenotiazinei, ambele din categoria somniferelor, precum și a alcoolemiei de 1,05 gr %o.

S-a concluzionat că asocierea medicamentelor respective cu alcoolul au provocat somnul profund al părții vătămate, în condițiile în care acesta a declarat că nu a folosit medicamente nici în ziua respectivă și nici în urmă cu câteva zile sau luni. Sub aspectul încadrării juridice a faptei instanța de fond a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., infracțiune pentru care i-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel inculpatul care a solicitat casarea hotărârii și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, susținând că nu a exercitat violențe asupra părții vătămate și nu a pus medicamente în băutura acestuia pentru a-i provoca starea de somnolență.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante. Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. S-a motivat că în accepțiunea art. 211 alin. (1) teza II C. pen., acțiunea adiacentă ce intră în compunerea laturii obiective este realizată și atunci când furtul este săvârșit prin punerea persoanei vătămate în stare de inconștiență, astfel cum s-a întâmplat în cauză. În ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar pedeapsa de 7 ani închisoare orientată spre minimul special a fost just dozată astfel că nu s-a impus reducerea ei.

Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a reiterat motivele invocate în apel, respectiv greșita sa condamnare pentru infracțiunea de tâlhărie, în opinia sa făcându-se vinovat doar de infracțiunea de furt calificat și greșita individualizare a pedepsei, pe care o consideră exagerată. Recursul nu este întemeiat. În sensul art. 211 alin. (1) teza II C. pen., latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie este realizată și atunci când furtul este săvârșit prin punerea persoanei vătămate în stare de inconștiență, stare ce impune ca în activitatea infracțională inculpatul să folosească narcotice sau alte substanțe apte a provoca cvasiparalizarea energiei fizice și întunecarea facultăților psihice.

Ca urmare persoana vătămată nu mai este stăpână pe mișcările sale și își pierde total capacitatea de înțelegere și de a-și exprima voința fiind pusă într-o stare de inconștiență. În speță s-a constatat în urma analizei toxicologice a părții vătămate prezența medicamentelor din categoria somniferelor care în combinație cu alcool consumat i-au provocat o stare de somn profund. Așa fiind, atâta timp cât în cauză s-a dovedit că partea vătămată nu a cunoscut introducerea medicamentului respectiv în cafeaua care i-a fost oferită de inculpat și chiar dacă a acceptat ulterior consumarea voluntară a unor băuturi alcoolice este realizată latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, astfel încât încadrarea juridică stabilită de instanțe este corectă.

Ca urmare, critica recurentului privind încadrarea juridică a faptei nu poate fi primită ca dealtfel nici cea referitoare la individualizarea pedepsei care își are temeiul în dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., întrucât inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă situată spre minim, iar din actele dosarului nu rezultă împrejurări care să justifice reducerea acesteia. Cât privește cererea subsidiară a recurentului de a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanță pentru audierea martorei F.M. este de observat că deși instanța de fond a depus toate diligențele pentru a o audia nemijlocit, martora nu s-a putut prezenta în instanță datorită stării grave de sănătate, astfel că s-a procedat conform dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc.

pen. Dealtfel în scrisoarea trimisă instanței, martora a declarat că înțelege să-și mențină declarațiile date inițial. Așa fiind, o reluare a judecății nu se justifică atâta timp cât dispozițiile legale au fost respectate, și nu există aspecte esențiale care să nu fi fost lămurite, astfel încât cererea inculpatului nu este întemeiată. Examinând cauza și din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă conform art. 88 C. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 83 din 10 martie 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 noiembrie 2003 la 13 mai 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2004.