ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 173 din 25 mai 2005 a Tribunalului Suceava, inculpatul C.R. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 833 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 92 din 21 iunie 1999 a Tribunalului Suceava și contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu inculpatul M.N., și el condamnat prin aceeași hotărâre judecătorească pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.553.000 lei către partea civilă Ș.C. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.800.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 25 noiembrie 2004, în timp ce era în barul din zona gării Burdujerii, județul Suceava, partea vătămată Ș.C.

a atras atenția asupra sa inculpaților C.R. și M.N., întrucât a introdus în buzunarul hainei suma de 800.000 lei. Inculpatul M.N. a tras victima de mână și i-a sustras banii, după care a fugit. Inculpatul C.R. a rămas în local, amenințând-o pe partea vătămată, iar în momentul în care aceasta a urmărit-o, rugând să i se restituie banii, a lovit-o. Prejudiciul a fost recuperat parțial, prin restituirea sumei de 747.000 lei. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, dovezi de restituire a bunurilor, declarațiile martorilor A.D., M.V.N., I.D., declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 210 din 27 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului în sumă de 1.400.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Instanța de control judiciar a apreciat, ca neîntemeiată, critica formulată de inculpat privind greșita sa condamnare, constatând că probele administrate în cauză dovedesc participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul C.R., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 și 14 C. proc. pen. Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești pronunțate, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și au reținut în mod just vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Declarațiile părții vătămate cu privire la modul de săvârșire a infracțiunii și autorii acesteia sunt confirmate de martorii I.D.

și A.D., care l-au văzut pe S.C. certându-se cu cei doi inculpați și solicitându-le restituirea banilor. În după-amiaza aceleiași zile, cei doi inculpați s-au întors în bar și au fost recunoscuți de martorul A.D. (agent de pază), care a luat măsuri de sesizare a organelor de poliție. Inculpatul C.R. a recunoscut că partea vătămată i-a reproșat lui M.N. sustragerea banilor și voia să anunțe poliția, explicând propria-i intervenție prin dorința de a aplana conflictul. Inculpatul M.N. a negat însă existența oricărui incident cu partea vătămată și a susținut că banii găsiți asupra lui provin dintr-un ajutor social încasat de la Primăria Hârlău, apărare care a fost verificată de instanța de fond și s-a dovedit a fi pro-cauza.

Așa fiind, Curtea constată că inculpații au săvârșit fapta împreună, prin acțiuni concordante care au urmărit deposedarea victimei de bani și împiedicarea ei de a-i recupera. În consecință, critica formulată se dovedește a fi nefondată. Cum nefondat este și cel de-al doilea motiv invocat de recurent, referitor la individualizarea pedepsei. Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii comise, nesinceritatea de care a dat dovadă inculpatul pe parcursul procesului penal, faptul că acesta este recidivist, fiind condamnat de trei ori în perioada 1996 - 1999 pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, Curtea constată că în cauză nu se impune reducerea pedepsei aplicate.

Pentru aceste considerente, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul pentru apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 210 din 27 iunie 2005 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2006.