ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3909/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1.. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 2613 din 23 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC M.C.H. SA Timișoara împotriva sentinței civile nr. 789/PI din 29 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș. Pentru a decide astfel instanța a reținut că tribunalul a soluționat corect excepția autorității de lucru judecat deoarece prin acțiunea înregistrată la 28 iunie 1994 la Judecătoria Timișoara reclamanta SC M.C.H. SA Timișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâții K.M., M.K., K.N. și K.I. să se constate dreptul său de proprietate asupra terenurilor care formează obiectul prezentei acțiuni.

Prin repetate modificări ale acțiunii, obiectul acesteia a fost formulat în sensul de a se recunoaște reclamantei un drept de superficie cu privire la aceleași terenuri. Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1425 din 1 februarie 2002 a Judecătoriei Timișoara. Î n cadrul procesual al litigiului a intervenit pârâta D.M. care a arătat ca împreună cu S.E., L.A. și O.T. a dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra imobilelor la care face referire reclamanta. De asemenea, s-a făcut cerere reconvențională având ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin solicitarea ca reclamanta să lase în deplină proprietate și posesie acele terenuri moștenitorilor proprietarilor tabulari.

Prin hotărârile arătate, cererea reconvențională a fost admisă, reclamanta fiind obligată să lase în deplină proprietate și posesie terenurile înscrise în C.F. 589, 615 și 646 Freidorf. Susținerea reclamantei, potrivit căreia în acțiunea ce face obiectul dosarului nr. 876/2004, cauza este diferită de cea anterioară deoarece se pune în discuție valabilitatea titlului în baza căruia s-a înscris în C.F. dreptul de proprietate asupra terenurilor în favoarea pârâtelor persoane fizice nu poate fi primită, corect reținând prima instanță că o atare împrejurare nu poate schimba cauza acțiunii ci dimpotrivă, se analizează ca un petit distinct al acesteia, rezultând astfel că alăturat acțiunii în constatare s-a promovat și o acțiune în rectificare de carte funciară întemeiată pe nevalabilitatea titlului ce a stat la baza intabulării dreptului real în favoarea pârâtelor.

2. Recursul 2.1. Motive Reclamanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte: Instanța de apel a reținut în mod greșit că în cauză există autoritate de lucru judecat întrucât există doar identitate de părți și de obiect, nu și identitate de cauză. Î n dosarul nr. 13128/1999 al Judecătoriei Timișoara pârâților le-a fost admisă cererea reconvențională prin care au cerut să li se lase în deplină proprietate și posesie imobilul care formează și obiectul prezentului litigiu, întemeiat în drept pe faptul că sunt moștenitorii proprietarilor tabulari, fiind intabulați ca atare în cartea funciară, fără să se pună însă în discuție valabilitatea titlurilor tabulare.

In litigiul anterior s-a discutat doar problema dreptului de superficie asupra construcțiilor care se află pe aceste terenuri, construcții ridicate de Statul Român în anul 1984, și care nu sunt evidențiate în cartea funciară. In prezentul litigiu s-a pus în discuție valabilitatea titlurilor tabulare. 2.2. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Cauza cererii de chemare în judecată, în raport de care se apreciază existența autorității de lucru judecat, o constituie temeiul juridic al cererii, fundamentul raportului juridic litigios.

Atât în prezentul litigiu, cât și în cel care a format obiectul dosarului nr. 13128/1999 al Judecătoriei Timișoara, temeiul juridic l-a constituit preluarea de către stat a imobilului în legătură cu care s-a declanșat diferendul - naționalizarea în temeiul Legii nr. 119/1948 - respectiv, modul în care imobilul a intrat în patrimoniul actualei SC Z. SRL în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990. Î n aceste condiții, instanțele de fond au constatat în mod temeinic identitatea de cauză - singurul aspect dedus analizei în recurs - astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Î n temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC Z. SRL împotriva deciziei nr. 2613 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2010.