ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5059/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 mai

2006, reclamanta O.A. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., pentru a fi

obligată să emită dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii pentru

suprafața de 3032 mp teren, înscrisă în C.F. 19745, nr. top 22543, situată în

Cluj-Napoca, zona Rudari.

În motivare, a arătat că este

nepoata de fiu a proprietarului tabular, B.I. al lui I., bunicul său, ce a

deținut cota de 1/3 din terenul cu nr. top 22543 Cluj; că a formulat notificare

în termen către A.P.A.P.S., actuala A.V.A.S., în baza Legii nr. 10/2001 și că

aceasta a refuzat să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată.

Ulterior, reclamanta a lărgit cadrul

procesual, chemând în judecată, alături de pârâtă și pe Primarul municipiului

Cluj-Napoca, cât și pe SC U.T.H. SA Timișoara, în calitate de continuatoare în

drepturi a SC T.T. SA Cluj, în patrimoniul căreia s-a aflat terenul la data

intrării în vigoare a H.G. nr. 834/1991.

Pârâta A.V.A.S. a ridicat excepțiile

necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, a prematurității și inadmisibilității

acțiunii, cât și a lipsei calității procesuale pasive.

Ceilalți doi pârâți au invocat, în

principal, excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 713 din 30

octombrie 2007, Tribunalul Cluj a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâții

Primarul municipiului Cluj-Napoca și A.V.A.S.; a obligat pe primul pârât să

înainteze dosarul aferent notificării formulate de reclamantă către A.V.A.S.

București, iar aceasta a fost obligată să emită în favoarea reclamantei

dispoziție de soluționare a notificării. Acțiunea a fost respinsă în raport cu SC

U.T.H. SA Timișoara.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă

de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, a admis apelurile

declarate de pârâții A.V.A.S. și Primarul municipiului Cluj-Napoca; a anulat

sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare a secției civile a

Tribunalului București, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Considerându-se legal învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința

civilă nr.1492 din 20 octombrie 2008, a respins excepțiile invocate de pârâta A.V.A.S.,

privind prematuritatea cererii de chemare în judecată și lipsei calității

procesuale pasive, cea a tardivității cererii de chemare în judecată invocată

de pârâta SC U.T.H. SA Timișoara, cât și cea a lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâții Primarul municipiului Cluj Napoca și SC U.T.H. SA

Timișoara, ca neîntemeiate.

În consecință, a respins acțiunea

reclamantei în raport de Primarul municipiului Cluj Napoca, cât și de SC U.T.H.

SA Timișoara, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A admis acțiunea reclamantei în

raport de pârâta A.V.A.S., pe care a obligat-o să se pronunțe prin decizie sau

dispoziție motivată asupra notificării nr. 2190/2001, având ca obiect acordarea

de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 3032 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că terenul solicitat de reclamantă se află în patrimoniul SC U.T.H. SA

Timișoara, societate privatizată care a preluat prin fuziune patrimoniul ce a

aparținut SC T. SA, în privatizarea căreia a fost implicată A.V.A.S.

Așa fiind, întrucât reclamanta a

urmat procedura prealabilă instituită de Legea nr. 10/2001, în sensul că a

depus notificare, iar aceasta nu a fost soluționată după expirarea termenului

de 60 de zile prevăzut de aceeași lege, se impune obligarea pârâtei de a se

pronunța prin decizie sau dispoziție motivată.

Prin decizia civilă nr. 186 din 10

martie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca

nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă A.V.A.S., reținând, în esență, că

reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în

sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, întrucât prin actele dosarului, respectiv

actele de stare civilă și certificatul de moștenitor nr. 2258/1993 emis de

Notariatul de Stat Cluj, a făcut dovada că este unica moștenitoare, în calitate

de fiică, a tatălui său, B.I., moștenitor la rându-i al proprietarului tabular,

B.I. al lui I., coindivizar în cotă de 1/3 asupra Cărții Funciare nr. 19745,

parcela topografică nr. 22543, în suprafață de 1,928 ha, la locul numit „Fânaț la Rudari" (fila 6 dosar fond).

Prin art. 2 alin. (1) lit. i) din

Legea nr. 10/2001, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod

abuziv, se înțeleg orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără

respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate

fără temei legal, prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau

ale administrației de stat.

Or, reclamanta a pretins că

antecesoarea SC T.T. SA Cluj, a primit terenul în administrare de la C.A.P. și că acesta a făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate în

temeiul H.G. nr. 834/1991.

Din analiza prevederilor art. 21 din

Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă că obiectul acesteia îl constituie

terenurile preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute

la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate

sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate

a administrației publice centrale sau locale este acționat ori asociat

majoritar.

Pentru imobilele evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute

la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii

de piață a imobilelor solicitate, astfel cum se stipulează prin prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Dispozițiile alin. (1) sunt

aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.

Conform art. 29 alin. (3) din

aceeași lege, în situația imobilelor suscitate, măsurile reparatorii în

echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz,

a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod

corespunzător.

Or, conform art. 26 alin. (1) din

lege, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării este

obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul

de 60 de zile, prevăzut de art. 25 din lege, să soluționeze notificarea.

Neîndeplinirea obligației prevăzută

de lege, respectiv a aceleia de a face, îndrituiește pe titularul dreptului

subiectiv al cărui drept a fost încălcat, să intenteze acțiunea în justiție,

pentru a fi obligată persoana din raportul juridic dedus judecății, la

îndeplinirea obligației.

Înaintarea dosarului către Primăria

municipiului Cluj-Napoca în temeiul Titlului I art. V alin. (2) din Legea nr. 247/2005,

este nelegală, atâta vreme cât din adresa nr. 93470/304 din 18 ianuarie 2007 a

Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca se confirmă faptul că data de 1

ianuarie 1990 terenul înscris în C.F. nr. 19745, nr. top 22543 „La Rudari", se afla în incinta campingului Făget, iar conform art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 18/1991, nu face obiectul acestei legi.

Faptul că la aceeași dată, 1

ianuarie 1990, terenul se afla în patrimoniul unei întreprinderi de stat și a

făcut obiectul H.G. nr. 834/1991, exclude incidența în cauză a dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 10/2001.

În plus, din hotărârea nr. 303 din

20 august 2004 a Adunării generale extraordinare a acționarilor SC U.T.H. SA

Timișoara, rezultă că parcela cu nr. topo 22543 se afla în capitalul social al

acestei societăți, care a înglobat prin fuziune SC T.T. SA (fila 92 dosar

4795/2006).

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor

formulate a arătat că hotărârile pronunțate în fond și apel sunt lipsite de

temei legal, fiind date cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001; și că măsura

administrativă de înaintare a dosarului către Primăria Cluj este temeinică și

legală, întrucât din actele doveditoare depuse la dosar, cât și din analiza

situației de fapt rezultă că imobilul revendicat a fost inclus în C.A.P., de

unde a fost expropriat și că, sub aceste aspecte, motivarea instanței de apel

că în patrimoniul SC U.T.H. SA Timișoara, care a preluat prin fuziune

patrimoniul SC T.T. SA, societate privatizată, este evidențiat terenul în

litigiu, și că A.V.A.S. este competentă să soluționeze notificarea este

contrară dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

De asemenea, se mai arată că, la

data preluării, terenul în litigiu avea destinație agricolă, situație în care, potrivit

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilul nu intră sub incidența

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Examinând decizia în limita

criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:

Cadrul procesual este stabilit de

reclamant prin cererea de chemare în judecată, în care acesta menționează

persoanele cu care înțelege să se judece, obiectul cererii de chemare în judecată,

iar instanța, chiar dacă nu este ținută de calificarea juridică dată de

reclamant acțiunii, nu poate schimba obiectul cererii și nici nu poate

introduce o altă persoană în proces decât cele arătate de reclamant prin

cerere.

În speță, prin cererea de chemare în

judecată, reclamanta O.A. a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. „să emită

dispoziție motivată asupra notificării nr. 2190/2001, având ca obiect acordarea

de măsuri reparatorii pentru terenul situat în Cluj-Napoca, în zona Rudari,

înscris în C.F. 19745 Cluj, nr. top 22543, în suprafață de 3032 mp”, iar în

limitele acestui cadru procesual are loc judecata în fond , apel și recurs.

Prin urmare, s-a solicitat

cenzurarea în justiție a refuzului recurentei-pârâte de a soluționa notificarea

formulată de intimata-reclamantă în termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr.

10/2001, devenit art. 25 din legea republicată.

Recurenta-pârâtă, prin recursul său,

formulează critici cu privire la stabilirea obligației de a face în sarcina sa

prin hotărârea primei instanțe, menținută prin decizia recurată, respectiv de a

se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată asupra notificării nr.

2190/2001, ce are ca obiect acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în

litigiu, cu motivarea că terenul în litigiu a fost inclus la C.A.P. de unde a fost expropriat, însă nu formulează critici cu privire la incidența în speță

a prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Cu alte cuvinte, deși nu arată

expres, recurenta-pârâtă critică decizia recurată ca fiind dată cu aplicarea

greșiră a art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Calitatea de entitate obligată să

soluționeze notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, de către

foștii proprietari sau moștenitorii acestora, pentru imobilele preluate abuziv

de stat, se stabilește în raport de regimul juridic al acestor imobile la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv la 14 februarie 2001.

Or, potrivit extrasului de C.F., la

data respectivă, imobilul în litigiu era deținut în proprietate de SC T.T. SA, preluată

prin fuziune de SC U.T.H. SA.

Societatea SC T.T. SA s-a privatizat

anterior apariției Legii nr. 10/2001, la 14 ianuarie 1999, conform contractului

de vânzare-cumpărare nr. 31, prin care Fondul Proprietății de Stat a înstrăinat

către SC T.T. toate acțiunile pe care le deținea, fila 110 dosar fond.

Prin urmare, în mod corect, cu

respectarea prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată,

pentru imobilul în litigiu, fiind deținut de o societate comercială

privatizată, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2) din lege,

instanțele de fond și apel au obligat A.V.A.S., în calitate de continuatoare a

Fondului Proprietății de Stat implicat în privatizare, să soluționeze

notificarea formulată de intimata-reclamantă și nu unitatea deținătoare a

imobilului care era integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii

nr. 10/2001.

Celelalte critici, formulate de

recurenta-pârâtă, vizează fondul raportului juridic născut prin notificarea

recurentei-pârâte de către reclamantă, care, față de obiectul prezentului

litigiu, ce vizează obligația de a face instituită în sarcina acesteia, în

calitate de entitatea notificată, de a soluționa notificarea prin decizie și

dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, nu

vor fi primite și analizate, întrucât exced cadrului procesual în limitele

căruia s-a desfășurat judecata în fond și apel.

Pentru considerentele expuse,

instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de pârâta A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 186 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

octombrie 2010.