ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7088/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 15 iulie 2004 la Tribunalul Cluj și întemeiată pe dispozițiile Legii nr.

10/2001 reclamanta L.E. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, Primarul

Municipiului Cluj, Consiliul local al municipiului Cluj și Primăria Cluj,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să-i recunoască dreptul

de proprietate și să-i predea posesia și folosința asupra imobilului (teren și

construcție) situat în Cluj, înscris în C.F. sub A + 2 cu nr.top. nou 8940/2 în

suprafață de 854 mp și în C.F. ind. și C.F. col Cluj.

În drept a invocat dispozițiile

Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 213/1998.

În motivare a arătat că imobilul a

fost preluat fără titlu. La data preluării imobilul era în proprietatea mamei

sale a cărei moștenitoare este reclamanta.

La data de 2 august 2004 reclamanta

și-a completat acțiunea solicitând rectificarea C.F. în sensul de a se radia

din foaia nr. 9713 dreptul de proprietate al statului de sub B 4 și să se

dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de

moștenire asupra imobilului înscris în C.F.

În ședința publică din data de 10

septembrie 2004 reprezentantul pârâților a invocat lipsa calității procesuale

pasive a Primăriei Municipiului Cluj Napoca.

Prin sentința civilă nr. 2396 din 22

noiembrie 2004 Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Primăriei municipiului Cluj-Napoca și a respins acțiunea precizată.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu are calitate procesuală pasivă

deoarece imobilul este deținut de Statul Român, respectiv Consiliul local al

municipiului Cluj Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca, acestuia

revenindu-i calitatea procesuală pasivă.

Pe fondul pricinii instanța a

reținut că reclamanta a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită în

sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii.

Prin notificarea înregistrată la

Biroul executorului judecătoresc C.M. sub nr. 438 din 9 iulie 2001 reclamanta a

solicitat Prefecturii Județului Cluj măsuri reparatorii sub formă de

despăgubiri bănești pentru imobil.

La data de 26 iunie 2003 reclamanta

și-a completat notificarea arătând că solicită restituirea în natură a

apartamentelor nevândute chiriașilor și despăgubiri pentru restul clădirii,

după împlinirea termenului de depunere a notificării prevăzute de art. 21 din

Legea nr. 10/2001.

Prefectura județului Cluj a înaintat

dosarul Primăriei municipiului Cluj Napoca.

Mai reține instanța că prin acțiune

reclamanta și-a modificat obiectul notificării și că modificarea notificării nu

poate fi valorificată în instanță.

Cât privește cele 6 apartamente

înstrăinate chiriașilor, contractele de vânzare-cumpărare nu au fost contestate

în instanță.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat apel.

Se susține că imobilul a fost

preluat de stat, fără titlu, situație în care reclamanta nu și-a pierdut

niciodată dreptul de proprietate și că temeiul de drept al acțiunii este în mod

firesc art. 480 C. civ., completându-se cu dispozițiile Legii nr. 10/2001

dispoziții la care se face trimitere de altfel în cererea de chemare în

judecată.

În mod greșit a reținut instanța că

prin acțiune reclamanta și-a modificat obiectul notificării și că această

modificare nu poate fi valorificată în instanță și că s-a depășit termenul

prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.

În realitate notificarea a fost

completată și nu poate fi considerată tardivă din acest motiv iar, pe de altă

parte, instanța trebuia să judece acțiunea așa cum a fost formulată.

Mai arată reclamanta că din cauză că

nu i s-a răspuns la notificare a formulat acțiunea și că principiul consacrat

în Legea nr. 10/2001 este restituirea în natură.

Prin decizia civilă nr. 808 A din 30

septembrie 2005 Curtea de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări

sociale pentru minori și familie, a admis apelul, a schimbat în parte sentința

în sensul admiterii acțiunii formulate împotriva pârâților Primăria

Municipiului Cluj-Napoca prin Primarul Municipiului Cluj-Napoca și a obligat

pârâții la emiterea dispoziției pentru restituirea în natură a suprafeței de

854 mp teren, proprietatea Statului Român din C.F. nr.top. 8940/2 urmând ca

pentru restul terenului de 284 mp și construcții transcrise în C.F. Cluj să se

acorde măsurile reparatorii în echivalent. A menținut restul dispozițiilor

referitoare la ceilalți pârâți. A obligat intimatul Primarul Municipiului

Cluj-Napoca să plătească apelantei suma de 12.000.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că promovarea acțiunii a fost determinată de lipsa răspunsului la

notificare și că sunt în speță incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Regimul juridic al imobilului este

reglementat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 iar

reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.

Mai reține instanța că atâta timp

cât legea stabilește modalitățile și măsurile reparatorii este nelegală

concluzia tribunalului privind inadmisibilitatea modificării notificării și

valorificării ei pe calea justiției.

În materia Legii nr. 10/2001

calitatea procesuală pasivă revine conform art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1)

și art. 24 din lege Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.

Împotriva acestei decizii Primarul

Municipiului Cluj Napoca a formulat recurs fără a indica motivele de casare.

Prezentarea criticilor permite

încadrarea lor în art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Hotărârea este criticată pentru că

s-a substituit autorității administrative și a indicat modul în care această

autoritate urmează să soluționeze notificarea. Instanța putea cel mult să

oblige primăria la soluționarea notificării.

Reclamanta a înțeles să aleagă

măsura reparatorie de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul

revendicat.

Ulterior, după împlinirea termenului

legal de depunere a notificării prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 a

completat notificarea iar prin acțiune a modificat obiectul notificării.

Cele șase apartamente ale imobilului

au fost înstrăinate chiriașilor în condițiile Legii nr. 112/1995 iar aceste

contracte de vânzare-cumpărare nu au fost desființate în instanță.

Prin întâmpinare reclamanta L.E. a

solicitat respingerea recursului.

Recursul nu este fondat și va fi

respins pentru considerentele ce vor urma.

Critica privind substituirea

instanței autorității administrative este neîntemeiată și ca atare va fi

înlăturată.

Disponibilitatea constituie un

principiu specific procesului civil. Prin disponibilitate se înțelege

posibilitatea conferită de lege părților de a sesiza autoritățile judiciare, de

a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare. Judecătorul nu

poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în

limitele sesizării. Așa fiind și în raport de obiectul cererii de judecată așa

cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță rezultă netemeinicia acestei

critici.

Nici critica referitoare la faptul

că prin notificare reclamanta a ales măsura reparatorie de despăgubiri bănești,

ulterior prin acțiune și cu depășirea termenului prevăzut de art. 21 din Legea

nr. 10/2001, modificată, nu va fi primită.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că regimul juridic al imobilului este cel prevăzut de art. 2 alin. (1)

lit. g) din Legea nr. 10/2001 iar reclamanta este persoană îndreptățită în

înțelesul dispozițiilor art. 3 din lege.

De asemenea, reclamanta s-a

conformat dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 depunând în termen

notificarea însoțită de acte doveditoare.

Modalitatea de restituire prin

echivalent este o măsură cu caracter secundar, față de regula principală a restituirii

în natură reglementată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, ambele fiind însă

măsuri reparatorii prevăzute de lege, iar acordarea lor fiind apreciată în

funcție de situația de fapt.

Împrejurarea invocată de pârât că

reclamanta și-a schimbat obiectul notificării este lipsită de relevanță față de

considerentele expuse și atâta timp cât reclamanta este persoană îndreptățită

conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar regimul juridic al imobilului

intră sub incidența acestei legi.

În fine critica constând în faptul

că cele șase apartamente ale imobilului au fost înstrăinate chiriașilor în

condițiile Legii nr. 112/1995 contractele de vânzare-cumpărare nefiind

desființate în instanță, de asemenea nu poate fi primită deoarece Legea nr.

10/2001 statuează clar în art. 1 alin. (1) că imobilele preluate de stat se

restituie de regulă în natură iar în alin. (2) se dispune că în cazurile în

care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii

prin echivalent, soluția curții de apel fiind legală și sub acest aspect.

Așa fiind, pentru considerentele

expuse recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ. și în baza art. 274 C. proc. civ. recurentul,

fiind în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată

către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile

nr. 808 A din 30 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj.

Obligă recurentul să plătească

intimatei-reclamante L.E. suma de 970,30 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2006.