ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3211/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 1109/2006 pronunțată în rejudecare a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Cluj-Napoca și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților L.E. și R.D.L. împotriva Primarului Municipiului Cluj-Napoca, D.A., C.I. și B.M. privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea reclamanților față de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, pentru lipsa calității procesuale pasive, reclamanții fiind obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1100 RON către pârâta B.M.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că părți ale contractului de vânzare-cumpărare sunt SC C. SA Cluj-Napoca și defunctul C.I. Întrucât prin precizarea la acțiune din 15 noiembrie 2006, reclamanții au înțeles să se judece în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca și moștenitorii C.I., analizarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare nu este posibilă numai în raport cu una din părțile acestuia, de vreme ce Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca nu are calitate procesuală iar Primarul Municipiului Cluj-Napoca nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare. Raportat la aceste considerente, Tribunalul a respins acțiunea reclamanților, reținând lipsa calității procesuale pasive atât a pârâtului, Primarul Municipiului Cluj-Napoca cât și a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj.

Prin decizia nr. 97 A din 10 aprilie 2007 Curtea de Apel Cluj a admis apelul reclamanților L.E. și R.D.L., decedată în cursul procesului, și continuat de L.A.E. împotriva sentinței civile nr. 1109 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut din conținutul precizării la acțiune că reclamanții indicând temeiul juridic al acțiunii în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare și relevând reaua credință a părților contractante, au înțeles să se judece în continuare cu Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, în calitate de parte contractantă și de reprezentant al Statului Român, al cărui titlu de proprietate îl contestă prin prisma prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 cărora le corespund dispozițiunile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 republicată.

În acest context, precizarea de acțiune formulată de reprezentantul reclamanților reprezintă o extindere de acțiune și față de Primarul Municipiului Cluj-Napoca precum și moștenitorii defunctului C.I., nicăieri din cuprinsul acestei precizări nespecificându-se în mod expres că reclamanții ar fi înțeles să renunțe la judecată față de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. Chiar dacă reprezentantul reclamanților ar fi făcut verbal o astfel de declarație, acest act de dispoziție nu era valabil fără acceptul expres al reclamanților, semnatari ai precizării de acțiune ori în absența unei procuri speciale din partea reclamantei R.D.L. lipsă la termenul din 15 noiembrie 2006. Întrucât instanța de fond a ignorat cu desăvârșire aceste aspecte a reținut în mod nelegal prin sentință, ca urmare a precizărilor de acțiune din 15 noiembrie 2006 pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca nu mai are calitate procesuală pasivă.

Rezolvând litigiu pe această excepție, instanța nu a mai intrat în cercetarea fondului, motiv pentru care Curtea de Apel Cluj, a desființat sentința nr. 1109 din 13 decembrie 2006, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj. Împotriva deciziei a declarat recurs B.M., criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea recursului, pârâta arată că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a actului dedus judecății, față de precizarea de acțiune făcută de avocat și a nesocotit poziția procesuală a reclamanților, exprimată oral la instanța de fond, prin care au arătat că înțeleg să se judece cu Primarul Municipiului Cluj alături de pârâții persoane fizice, moștenitorii titularului contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a solicitat prin acțiune.

Chiar dacă reclamanții au indicat temeiul juridic al acțiunii, făcând referire la art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ei au stabilit cadrul juridic al acțiunii, în raport cu pârâții față de care au înțeles să se valorifice dreptul subiectiv dedus judecății. În speță nu este vorba de o renunțare la judecată în sensul art. 246 C. proc. civ ., instanța nemotivându-și soluția pe aceste dispozițiuni, ci apelanții au solicitat a se analiza sentința în contextul strict al motivării acesteia. Recursul este întemeiat astfel cum se va arăta în cele ce urmează. În speță, obiectul acțiunii, îl constituie anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 32913 din 5 februarie 1997 încheiat între SC C. SA și defunctul C.I., iar temeiul juridic al nulității îl constituie dispozițiunile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, întrucât imobilul fiind preluat fără titlu valabil, este exceptat de la prevederile Legii nr. 112/1995.

Atunci când persoana îndreptățită atacă în justiție actele de înstrăinare încheiate în legătură cu imobilul a cărui restituire se solicită, respectiv anularea acestuia, nu sunt incidente prevederile art. 26 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, deoarece procedura are un caracter special strict circumscrisă la deciziile/dispozițiile emise în cadrul procedurii prealabile administrative, reglementată de Legea nr. 10/2001. În acest caz nu mai sunt incidente prevederile menționate, ci solicitarea se poate face pe calea dreptului comun, competența în primă instanță fiind stabilită conform art. 1 și art. 2 C. proc. civ . Sub aspect material judecătoria are plenitudinea de competență pentru judecata în primă instanță, de vreme ce judecă toate procesele și cererile, în afara acelora care, prin excepție sunt date în competența altor instanțe.

În privința litigiilor în materie civilă pentru determinarea competenței materiale este avut în vedere criteriul valorii pricinii, competența în primă instanță a judecătoriei fiind limitată numai la pricinile al căror obiect are o valoare de până la 500.000 lei inclusiv. Aceasta înseamnă că nu este necesară o lege specială pentru determinarea competenței judecătoriei și că ori de câte ori prin lege nu se prevede competența altei instanțe sau organ de jurisdicție de a judeca pricina în primă instanță, cererea trebuie adresată judecătoriei. În speță, instanța de recurs a pus în discuție din oficiu competența materială a tribunalului căruia reclamanții li s-au adresat, de a soluționa cauza pe fond.

Întrucât pe tot parcursul procesului, în toate fazele procesuale, reclamanții nu au probat că imobilul, obiectul material al contractului de vânzare-cumpărare are o valoare mai mare de 500.000 lei, de natură să atragă competența în primă instanță a tribunalului, competența de soluționare a cauzei revine în virtutea plenitudinii de competență, judecătoriei, în temeiul art. 1 C. proc. civ. Acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul art. 45 din Legea nr. 10/2001 fiind o acțiune de sine stătătoare și nu accesorie acțiunii întemeiată pe art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se soluționează potrivit procedurii de drept comun și-i sunt incidente dispozițiunile de competență generale prevăzute de Codul de procedură civilă.

Așa fiind, pentru considerentele de mai sus expuse, în temeiul art. 313 C. proc. civ., recursul declarat de B.M. va fi admis iar decizia atacată 37 A/2007 a Curții de Apel Cluj, precum și sentința nr. 1109 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Cluj, vor fi casate, cauza fiind trimisă pentru soluționare pe fond la Judecătoria Cluj-Napoca. Instanța competentă va examina și cererea formulată de R.L.D. de renunțare la judecata față de Consiliul Local al Municipiului Cluj, formulată prin declarația autentică nr. 169 din 20 februarie 2007, fila 37 dosar nr. 4039/117/2006, precum și aspectele evidențiate de B.M. în motivarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de B.M. împotriva deciziei nr. 97 A din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 1109 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Cluj, secția civilă, și trimite cauza pentru soluționare pe fond la Judecătoria Cluj-Napoca. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2008.