ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6229/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

data de 9 ianuarie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă,

reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului

București și SC T.N. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie bunurile

imobile din litigiu, bunuri care au aparținut autoarei sale B.M.A., conform

contractului de vânzare-cumpărare din 11 decembrie 1936 și înregistrat la A.F.C.

Sector 3 Albastru și de care aceasta a fost deposedată în mod nelegitim și fără

titlul de statul comunist; obligarea pârâtei SC T.N. SA să își retragă

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru

amplasamentul în suprafață de 55.370 mp situată în sector 3 cu deducerea suprafeței

de 781 rap. ce reprezintă totalul celor 5 corpuri de teren arătate la pct. 1.

În motivarea

cererii, reclamantul susține că este moștenitorul defunctei B.M.A. care, prin

contractul de vânzare-cumpărare din 11 decembrie 1936, a cumpărat imobilul

situat în București, imobil preluat ulterior în proprietatea statului. Autoarea

sa a depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare ce nu a fost

soluționată.

Prin

întâmpinarea formulată la data de 17 aprilie 2007, pârâta SC T.N. SA a invocat

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Prin sentința

civilă nr. 1860 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și

s-a respins acțiunea formulată de reclamant, ca fiind formulată de o persoană

fără calitate procesuală activă.

Tribunalul a

reținut că reclamantul este moștenitorul fostului proprietar al mobilului, însă

acesta nu a făcut dovada acestei calități, testamentul depus la dosar putând

face dovada cel mult a calității de succesibil ce ar putea institui temei

pentru dobândirea calității de moștenitor.

împotriva

acestei sentințe, a declarat apel reclamantul P.I., criticând-o ca nelegală și

netemeinică, susținând că din actele dosarului rezultă, fără putință de tăgadă,

că este nepotul de soră al defunctei B.M.A. titulara dreptului de proprietate

asupra imobilului revendicat, și totodată, legatar testamentar al acesteia în

privința imobilului în litigiu, așa cum rezultă din testamentul din 25

octombrie 1995.

În raport de

aceste înscrisuri, apelantul-reclamant susține că instanța de fond, în mod

greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active

Prin Decizia

civilă nr. 524 din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.I.I., împotriva

sentinței civile nr. 1860 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți

Municipiul București, prin Primarul General și SC T.N. SA București.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța a reținut că sunt nefondate motivele de apel

formulate de reclamant, în mod corect prima instanță reținând faptul că acesta

este lipsit de calitate procesuală activă, atâta timp cât nu a dovedit că este

moștenitorul fostului proprietar al imobilului solicitat, testamentul invocat

neputând face decât, cel mult, dovada calității de succesibil, dovada

acceptării succesiunii urmând a fi făcută doar cu un certificat de moștenitor

care nu a fost depus la dosarul cauzei.

S-a reținut și

faptul că testamentul din 25 octombrie 1995, deși apare ca înregistrat în

opisul actelor autentice, nu se găsește arhivat în mapa actelor testamentare,

precum și faptul că lipsește încheierea de autentificare a testamentului, care

face trimitere doar la imobilul din București, nu și la celelalte imobile

revendicate.

S-a

concluzionat că soluția de respingere a acțiunii pronunțată de prima instanță,

întemeiată pe lipsa calității procesuale active a reclamantului, este legală și

temeinică, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a făcut nici dovada calității

de proprietar a autoarei defuncte B.M.A. asupra terenurilor revendicate.

Împotriva

deciziei respective, la data de 17 decembrie 2009, a declarat recurs

reclamantul P.I.I., criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea

acesteia, în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei

instanțe, care să fie schimbată în totalitate, admițându-se acțiunea civilă în

revendicare, așa cum a fost formulată.

Prin motivele

de recurs depuse odată cu cererea, a susținut că decizia recurată este

nelegală, întrucât instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unui înscris

esențial și determinant, respectiv asupra certificatului de calitate de legatar

din 2009 care face dovada faptului că reclamantul din prezenta cauză este

moștenitorul autoarei sale defuncte, B.A., proprietar al imobilului aflat în

litigiu și trecut în mod abuziv în patrimoniul statului, anterior anului 1989.

S-a susținut și

faptul că, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu a

autoarei defuncte a fost făcută prin depunerea contractului de vânare-cumpărare

prin care aceasta a dobândit dreptul în litigiu, fiind fără relevanță

considerentele reținute de către instanța de apel potrivit cărora, la dosarul

cauzei nu a fost depusă schița anexă a acestui contract, prin care să se poată

identifica vecinătățile și să se poată stabili identificarea imobilului,

întrucât aceste considerente nu sunt legate de calitatea procesuală activă a

reclamantului, fiind vorba de dovezi ce țin de examinarea fondului cauzei.

S-a mai

învederat și faptul că, dovada calității procesuale active nu se justifică nici

prin adresele emise de Primăria municipiului București, prin care se indică

situația juridică a imobilului anterior formulării acțiunii în instanță,

întrucât mențiunile privind-o pe numita P.S. face referire la unele dintre

parcelele de teren rezultate ca urmare a parcelărilor realizate în timp, iar,

pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că față de aceste parcele ce au

aparținut unor terțe persoane nu ar avea calitate succesorală,a cestea

însumează doar suprafața de 290 mp, or terenul revendicat are suprafața totală

de 781 mp.

S-a

concluzionat că reclamantul-recurent justifică calitatea procesuală activă

pentru revendicarea terenului situat în municipiul București, așa cum rezultă

din adresa din 2006 a Primăriei municipiului București în suprafață de 781 mp

care a aparținut autoarei B.A., conform contractului de vânzare-cumpărare din

18 decembrie 1936.

La data de 11

iunie 2010, intimata SC T.N. SA București a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat.

A nalizând

recursul declarat de reclamant, prin prisma criticelor formulate, Înalta Curte

constată că este fondat și-l v-a admite, potrivit considerentelor ce urmează:

Dispozițiile art.

312 alin. (5) C. proc. civ., stipulează faptul că - în cazul în care instanța a

cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul, fără a intra în cercetarea

fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare

instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.

În cauză, sunt

aplicabile aceste dispoziții legale care atrag admiterea recursului declarat de

reclamant, modificarea deciziei recurate, cu consecința desființării hotărârii

primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluționării,

pe fond, a acțiunii în revendicare.

Aceasta,

întrucât, în mod greșit, Curtea de Apel București a menținut hotărârea

Tribunalului București care a reținut, în mod eronat, excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului P.l.I.

Astfel,

instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe pe baza considerentelor,

potrivit cărora reclamantul nu a făcut dovada calității de succesor al

defunctei B.M.A. și nici dovada calității de proprietar a acesteia în ceea ce

privește terenurile solicitate, la data preluării de către stat, întrucât

dovada acceptării succesiunii autoarei nu se poate face cu testamentul depus la

dosar, ci numai cu un certificat de moștenitor sau certificat de calitate de

legatar.

În cadrul

Curții de Apel București, înscrisul invocat a fost însă depus la dosar, la fila

16 aflându-se certificatul de calitate de legatar din 8 septembrie 2009 emis de

B.N.P. F.D. cu sediul în municipiul București, certificat care atestă faptul că

de pe urma autoarei B.M.A., decedată pe 3 septembrie 2002, a rămas în calitate

de moștenitor testamentar numitul P.l.I., care a fost instituit legatar cu

titlu particular, conform testamentului din 25 octombrie 1995 emis de fostul

Notariat de Stat București.

Se constată

astfel, că instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe care a

soluționat cauza, pe excepție, respectiv cea referitoare la lipsa calității

procesuale active a reclamantului, în condițiile în care a omis să se pronunțe

asupra acestui înscris esențial și determinant, respectiv asupra certificatului

de calitate de legatar din 8 septembrie 2009 care face dovada faptului că

reclamantul este moștenitorul testamentar al defunctei sale autoare B.M.A.,

proprietara imobilului aflat în litigiu, trecut în mod abuziv în patrimoniul

statului anterior anului 1989.

Este adevărat

faptul că prin cererea introductivă de instanță, reclamantul Prunner losef Ion

a revendicat o serie de bunuri imobile (terenuri ) situate în municipiul

București, iar testamentul invocat autentificat din 25 octombrie 1995 emis de

fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 București, face vorbire doar de

imobilul situat în municipiul București, însă, cel puțin pentru acest imobil,

reclamantul face dovada calității de moștenitor testamentar și, implicit, justifică

calitatea procesuală activă în promovarea acțiunii civile în revendicare.

Urmează ca, în

urma rejudecării după casare, să se suplimenteze probatoriul administrat în

cauză, pentru a se verifica susținerile reclamantului potrivit cărora în baza

contractului de vânzare-cumpărare autentificat la fostul tribunal Ilfov prin

procesul-verbal din 11 decembrie 1936, autoarea acestuia B.M.A. a dobândit un

imobil situat în municipiul București, sector 3, precum și faptul că, ulterior,

trupul de teren a fost parcelat în mai multe bucăți, astfel încât, în prezent,

același teren se află situat la mai multe adrese poștale, respectiv suprafața

de 113 mp, suprafața de 191 mp, suprafața de 151 mp, suprafața de 138 mp și

suprafața de 188 rap.

Urmează, de

asemenea, ca pe baza unei expertize tehnice, să se individualizeze cu

exactitate terenul respectiv, punându-i-se în vedere reclamantului să depunăl,

alături de contractul de vânzare-cumpărare, schița de plan unde, potrivit

actului autentic, sunt precizate dimensiunile și vecinătățile acestuia, pentru

a se putea stabili suprafața inițială a terenului cumpărat de autoare în anul 1936.

Prin

individualizarea acestui teren, cu precizarea suprafeței, a vecinătăților și a

dimensiunilor laturilor, se va putea stabili dacă terenurile revendicate de

către reclamant se suprapun cu terenul ce a făcut obiectul actului de

vânzare-cumpărare, prin care autoarea reclamantului a dobândit un imobil situat

în municipiul București.

Se va reține

astfel faptul că, în baza testamentului din 25 octombrie 1995 emis de fostul

Notariat de Stat al Sectorului 4 București și a certificatului de legatar din din

8 septembrie 2009 emis de B.N.P. F.D., cu sediul în municipiul București,

reclamantul P.I.I. face dovada calității de moștenitor a autoarei B.M.A. și,

implicit, a calității sale procesuale active în promovarea acțiunii civile în

revendicare, cel puțin pentru imobilul situat în municipiul București, sector

3, imobil ce apare menționat în cele două înscrisuri.

La aceasta se

adaugă faptul că, de asemenea, în mod greșit, instanța de apel a reținut că nu

s-a făcut dovada calității de proprietar a autoarei B.M.A. asupra terenurilor

revendicate, câtă vreme a fost depus la dosar actul autentic care a stat la

baza promovării acțiunii în revendicare, respectiv actul de vânzare-cumpărare

din 18 decembrie 1936, fiind fără relevanță, sub aspectul dovedirii acestui

drept, faptul că actul de vânzare-cumpărare nu a fost însoțit de schița de plan

despre care se face vorbire în conținutul înscrisului.

Această schiță

de plan este necesară numai pentru identificarea și individualizarea suprafeței

de teren revendicate și pentru a se putea stabili și a se putea verifica

susținerea reclamantului, potrivit cărora trupul de teren unitar situat în anul

1936 a suferit mai multe parcelări, iar mai multe bucăți din acest trup se află

situate la adresele poștale indicate în acțiune.

În consecință,

față de cele arătate, se constată că recursul declarat de reclamant este fondat

și se va admite, avându-se în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

coroborate cu art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., se va modifica decizia

recurată, în sensul că se va admite apelul declarat de același reclamant

împotriva sentinței civile nr. 1860/ F din 12 decembrie 2008 a Tribunalul

București, secția a V-a civilă, hotărâre care va fi desființată și se va

dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, în vederea

soluționării pe fond a acțiunii civile în revendicare cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul P.I.I. împotriva Deciziei nr. 524 din 28 octombrie 2009

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică

decizia în sensul că:

Admite apelul

declarat de același reclamant împotriva sentinței nr. 1860/ F din 12 decembrie

2008 a Tribunalului București, secția a V-a civila.

Desființează

sentința și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.