ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6229/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 9 ianuarie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului București și SC T.N. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie bunurile imobile din litigiu, bunuri care au aparținut autoarei sale B.M.A., conform contractului de vânzare-cumpărare din 11 decembrie 1936 și înregistrat la A.F.C. Sector 3 Albastru și de care aceasta a fost deposedată în mod nelegitim și fără titlul de statul comunist; obligarea pârâtei SC T.N. SA să își retragă certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru amplasamentul în suprafață de 55.370 mp situată în sector 3 cu deducerea suprafeței de 781 rap.

ce reprezintă totalul celor 5 corpuri de teren arătate la pct. 1. În motivarea cererii, reclamantul susține că este moștenitorul defunctei B.M.A. care, prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 decembrie 1936, a cumpărat imobilul situat în București, imobil preluat ulterior în proprietatea statului. Autoarea sa a depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare ce nu a fost soluționată. Prin întâmpinarea formulată la data de 17 aprilie 2007, pârâta SC T.N. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. Prin sentința civilă nr. 1860 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și s-a respins acțiunea formulată de reclamant, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Tribunalul a reținut că reclamantul este moștenitorul fostului proprietar al mobilului, însă acesta nu a făcut dovada acestei calități, testamentul depus la dosar putând face dovada cel mult a calității de succesibil ce ar putea institui temei pentru dobândirea calității de moștenitor. împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul P.I., criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că din actele dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că este nepotul de soră al defunctei B.M.A.

titulara dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, și totodată, legatar testamentar al acesteia în privința imobilului în litigiu, așa cum rezultă din testamentul din 25 octombrie 1995. În raport de aceste înscrisuri, apelantul-reclamant susține că instanța de fond, în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active Prin Decizia civilă nr. 524 din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.I.I., împotriva sentinței civile nr. 1860 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul București, prin Primarul General și SC T.N.

SA București. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt nefondate motivele de apel formulate de reclamant, în mod corect prima instanță reținând faptul că acesta este lipsit de calitate procesuală activă, atâta timp cât nu a dovedit că este moștenitorul fostului proprietar al imobilului solicitat, testamentul invocat neputând face decât, cel mult, dovada calității de succesibil, dovada acceptării succesiunii urmând a fi făcută doar cu un certificat de moștenitor care nu a fost depus la dosarul cauzei. S-a reținut și faptul că testamentul din 25 octombrie 1995, deși apare ca înregistrat în opisul actelor autentice, nu se găsește arhivat în mapa actelor testamentare, precum și faptul că lipsește încheierea de autentificare a testamentului, care face trimitere doar la imobilul din București, nu și la celelalte imobile revendicate.

S-a concluzionat că soluția de respingere a acțiunii pronunțată de prima instanță, întemeiată pe lipsa calității procesuale active a reclamantului, este legală și temeinică, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a făcut nici dovada calității de proprietar a autoarei defuncte B.M.A. asupra terenurilor revendicate. Împotriva deciziei respective, la data de 17 decembrie 2009, a declarat recurs reclamantul P.I.I., criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, care să fie schimbată în totalitate, admițându-se acțiunea civilă în revendicare, așa cum a fost formulată.

Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea, a susținut că decizia recurată este nelegală, întrucât instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unui înscris esențial și determinant, respectiv asupra certificatului de calitate de legatar din 2009 care face dovada faptului că reclamantul din prezenta cauză este moștenitorul autoarei sale defuncte, B.A., proprietar al imobilului aflat în litigiu și trecut în mod abuziv în patrimoniul statului, anterior anului 1989. S-a susținut și faptul că, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu a autoarei defuncte a fost făcută prin depunerea contractului de vânare-cumpărare prin care aceasta a dobândit dreptul în litigiu, fiind fără relevanță considerentele reținute de către instanța de apel potrivit cărora, la dosarul cauzei nu a fost depusă schița anexă a acestui contract, prin care să se poată identifica vecinătățile și să se poată stabili identificarea imobilului, întrucât aceste considerente nu sunt legate de calitatea procesuală activă a reclamantului, fiind vorba de dovezi ce țin de examinarea fondului cauzei.

S-a mai învederat și faptul că, dovada calității procesuale active nu se justifică nici prin adresele emise de Primăria municipiului București, prin care se indică situația juridică a imobilului anterior formulării acțiunii în instanță, întrucât mențiunile privind-o pe numita P.S. face referire la unele dintre parcelele de teren rezultate ca urmare a parcelărilor realizate în timp, iar, pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că față de aceste parcele ce au aparținut unor terțe persoane nu ar avea calitate succesorală,a cestea însumează doar suprafața de 290 mp, or terenul revendicat are suprafața totală de 781 mp.

S-a concluzionat că reclamantul-recurent justifică calitatea procesuală activă pentru revendicarea terenului situat în municipiul București, așa cum rezultă din adresa din 2006 a Primăriei municipiului București în suprafață de 781 mp care a aparținut autoarei B.A., conform contractului de vânzare-cumpărare din 18 decembrie 1936. La data de 11 iunie 2010, intimata SC T.N. SA București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat. A nalizând recursul declarat de reclamant, prin prisma criticelor formulate, Înalta Curte constată că este fondat și-l v-a admite, potrivit considerentelor ce urmează: Dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., stipulează faptul că - în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul, fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.

În cauză, sunt aplicabile aceste dispoziții legale care atrag admiterea recursului declarat de reclamant, modificarea deciziei recurate, cu consecința desființării hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluționării, pe fond, a acțiunii în revendicare. Aceasta, întrucât, în mod greșit, Curtea de Apel București a menținut hotărârea Tribunalului București care a reținut, în mod eronat, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P.l.I. Astfel, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe pe baza considerentelor, potrivit cărora reclamantul nu a făcut dovada calității de succesor al defunctei B.M.A. și nici dovada calității de proprietar a acesteia în ceea ce privește terenurile solicitate, la data preluării de către stat, întrucât dovada acceptării succesiunii autoarei nu se poate face cu testamentul depus la dosar, ci numai cu un certificat de moștenitor sau certificat de calitate de legatar.

În cadrul Curții de Apel București, înscrisul invocat a fost însă depus la dosar, la fila 16 aflându-se certificatul de calitate de legatar din 8 septembrie 2009 emis de B.N.P. F.D. cu sediul în municipiul București, certificat care atestă faptul că de pe urma autoarei B.M.A., decedată pe 3 septembrie 2002, a rămas în calitate de moștenitor testamentar numitul P.l.I., care a fost instituit legatar cu titlu particular, conform testamentului din 25 octombrie 1995 emis de fostul Notariat de Stat București.

Se constată astfel, că instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe care a soluționat cauza, pe excepție, respectiv cea referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantului, în condițiile în care a omis să se pronunțe asupra acestui înscris esențial și determinant, respectiv asupra certificatului de calitate de legatar din 8 septembrie 2009 care face dovada faptului că reclamantul este moștenitorul testamentar al defunctei sale autoare B.M.A., proprietara imobilului aflat în litigiu, trecut în mod abuziv în patrimoniul statului anterior anului 1989. Este adevărat faptul că prin cererea introductivă de instanță, reclamantul Prunner losef Ion a revendicat o serie de bunuri imobile (terenuri ) situate în municipiul București, iar testamentul invocat autentificat din 25 octombrie 1995 emis de fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 București, face vorbire doar de imobilul situat în municipiul București, însă, cel puțin pentru acest imobil, reclamantul face dovada calității de moștenitor testamentar și, implicit, justifică calitatea procesuală activă în promovarea acțiunii civile în revendicare.

Urmează ca, în urma rejudecării după casare, să se suplimenteze probatoriul administrat în cauză, pentru a se verifica susținerile reclamantului potrivit cărora în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la fostul tribunal Ilfov prin procesul-verbal din 11 decembrie 1936, autoarea acestuia B.M.A. a dobândit un imobil situat în municipiul București, sector 3, precum și faptul că, ulterior, trupul de teren a fost parcelat în mai multe bucăți, astfel încât, în prezent, același teren se află situat la mai multe adrese poștale, respectiv suprafața de 113 mp, suprafața de 191 mp, suprafața de 151 mp, suprafața de 138 mp și suprafața de 188 rap.

Urmează, de asemenea, ca pe baza unei expertize tehnice, să se individualizeze cu exactitate terenul respectiv, punându-i-se în vedere reclamantului să depunăl, alături de contractul de vânzare-cumpărare, schița de plan unde, potrivit actului autentic, sunt precizate dimensiunile și vecinătățile acestuia, pentru a se putea stabili suprafața inițială a terenului cumpărat de autoare în anul 1936. Prin individualizarea acestui teren, cu precizarea suprafeței, a vecinătăților și a dimensiunilor laturilor, se va putea stabili dacă terenurile revendicate de către reclamant se suprapun cu terenul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare, prin care autoarea reclamantului a dobândit un imobil situat în municipiul București.

Se va reține astfel faptul că, în baza testamentului din 25 octombrie 1995 emis de fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 București și a certificatului de legatar din din 8 septembrie 2009 emis de B.N.P. F.D., cu sediul în municipiul București, reclamantul P.I.I. face dovada calității de moștenitor a autoarei B.M.A. și, implicit, a calității sale procesuale active în promovarea acțiunii civile în revendicare, cel puțin pentru imobilul situat în municipiul București, sector 3, imobil ce apare menționat în cele două înscrisuri. La aceasta se adaugă faptul că, de asemenea, în mod greșit, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada calității de proprietar a autoarei B.M.A.

asupra terenurilor revendicate, câtă vreme a fost depus la dosar actul autentic care a stat la baza promovării acțiunii în revendicare, respectiv actul de vânzare-cumpărare din 18 decembrie 1936, fiind fără relevanță, sub aspectul dovedirii acestui drept, faptul că actul de vânzare-cumpărare nu a fost însoțit de schița de plan despre care se face vorbire în conținutul înscrisului. Această schiță de plan este necesară numai pentru identificarea și individualizarea suprafeței de teren revendicate și pentru a se putea stabili și a se putea verifica susținerea reclamantului, potrivit cărora trupul de teren unitar situat în anul 1936 a suferit mai multe parcelări, iar mai multe bucăți din acest trup se află situate la adresele poștale indicate în acțiune.

În consecință, față de cele arătate, se constată că recursul declarat de reclamant este fondat și se va admite, avându-se în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborate cu art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., se va modifica decizia recurată, în sensul că se va admite apelul declarat de același reclamant împotriva sentinței civile nr. 1860/ F din 12 decembrie 2008 a Tribunalul București, secția a V-a civilă, hotărâre care va fi desființată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, în vederea soluționării pe fond a acțiunii civile în revendicare cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul P.I.I. împotriva Deciziei nr. 524 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică decizia în sensul că: Admite apelul declarat de același reclamant împotriva sentinței nr. 1860/ F din 12 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a civila. Desființează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2010.