ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 827/2010

Deliberând asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31

ianuarie 2001 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

reclamantele C.T., I.M., P.I.M. și T.R. au chemat În judecată pârâții

Municipiul București prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului

București și R.A. Locato și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o

va pronunța, să-i oblige pe pârâți să lase reclamantelor în deplină proprietate

și posesie imobilul compus din teren și construcție, situat în, sector 2,

București.

În motivarea cererii

s-a arătat că numitul C.J., unchiul reclamantelor, a fost proprietarul imobilului

dobândit în baza contractului de vânzare­cumpărare din 4 martie 1938 încheiat

cu C.M., imobil format din teren în suprafață de 11.272 mp și două construcții.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost transcris sub nr. 4017/1938 și înscris în

C.F. sub nr. 26052/1940. Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr.

92/1950, poziția 43, deși proprietarul era exceptat de la aplicarea

prevederilor decretului.

Reclamantele au

arătat că unchiul lor a decedat la data de 26 iulie 1986 și că sunt singurele

moștenitoare ale defunctului.

Prin încheierea de la

data de 14 martie 2001, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 47

din Legea nr. 10/2001.

La data de 4 decembrie

2007, reclamantele C.T. și I.M. și-au precizat cererea de chemare În judecată,

chemându-i în instanță, în calitate de pârâți și pe J.K. și M.H., D.A.R. și B.N.

și SC. I.M.S.A. SA.

Prin cererea

precizatoare, reclamantele au arătat că revendică de la numiții J.K. și M.H.

suprafața de 3.483,23 mp situată în, sector 2, de la numiții D.A.R. și B.N. suprafața

de 3.333,76 mp situată în, sector 2 și de la SC I.M.S.A. SA suprafața de

1.429,69 mp situată în, sector 2.

În motivarea cererii

precizatoare reclamantele au susținut că prin Dispoziția Primăriei Municipiului

București nr. 6158 din 11 iulie 2006, li s-a restituit în natură suprafața de 2.214,08

mp teren, iar prin Dispozițiile nr. 6159 și nr. 6160 li s-au acordat măsuri

reparatorii pentru suprafața de 1.429,69 mp, respectiv a fost declinată

soluționarea cererii către M.C.C.

Suprafețele de teren

indicate în cererea precizatoare au ajuns, în urma unor înstrăinări succesive,

în proprietatea pârâților indicați.

Prin sentința civilă nr.

1861 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și a fost respinsă

cererea reclamantelor ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală

activă.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că reclamantele nu au făcut dovada că

numita T.C., soția defunctului C.J., a fost moștenită de către acesta din urmă,

după cum nu au făcut nici dovada decesului celei dintâi.

Instanța a apreciat

că reclamantele au făcut dovada identității dintre autorul lor și fostul

proprietar al imobilului, numitul C.J., prin depunerea certificatului de

moștenitor și a declarației de notorietate, însă nu au făcut dovada faptului că

autorul lor, a moștenit și cota soției sale pentru a putea revendica întreg

imobilul.

Prin urmare, tribunalul

a considerat că reclamantele pot revendica numai cota din imobil ce a aparținut

defunctului C.J.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamantele C.T. și I.M.

Pe parcursul

judecării cauzei în apel, s-a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 5/9

ianuarie 2009 prin care se dovedește că J.C. a fost moștenitorul soției sale predecedate,

B.F.C., căsătorită C., cunoscută și sub numele de B.T.C.

Prin Decizia civilă nr.

412 din 18 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis

apelul declarat de apelanții reclamanți C.T. și I.M. împotriva sentinței civile

nr. 1861 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre continuarea

judecății la aceeași instanță.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Soluția de admitere a

excepției lipsei calității procesuale active a fost justificată de faptul că

reclamantele nu au dovedit că sunt moștenitoarele numitei T.C. care deținea, la

momentul preluării imobilului de către stat, o cotă de ½ din dreptul de

proprietate asupra imobilului revendicat.

Din certificatul de

moștenitor din 9 ianuarie 2009, depus în faza de judecată a apelului, rezultă

că C.J., autorul reclamantelor, este unicul moștenitor al numitei B.F.C., zisă

și B.T.C., decedată.

Curtea de Apel a reținut

că, printr-un înscris nou, depus în instanța de apel, s-a făcut dovada

calității procesuale active în sensul că reclamantele au venit inclusiv la

moștenirea defunctei T.C. prin intermediul defunctului C.J., astfel cum rezultă

din certificatele de moștenitor din 3 octombrie 2000 și din data 9 ianuarie

2009.

Instanța de apel a

concluzionat că, față de cele arătate, soluția de admitere a excepției lipsei

calității procesuale active nu mai poate fi reținută.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au decarat și motivat recurs pârâții J.K., M.H., D.A.R.

și B.N.

Prin motivele de

recurs formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenții susțin că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală

deoarece înscrisurile noi depuse în faza procesuală a apelului nu sunt

suficiente pentru a face dovada calității procesuale active a reclamantelor.

Înalta Curte urmează

a respinge, ca nefondate, recursurile declarate, pentru următoarele

considerente:

Este necontestat în

cauză că imobilul în litigiu a fost dobândit, în indiviziune, prin contractul

de vânzare-cumpărare din 04 martie 1938, de T.C. și J.C.

Nu s-a contestat, de asemenea,

că reclamantele sunt moștenitoarele defunctului, J.C., așa cum rezultă din

certificatul de moștenitor din 03 octombrie 2000.

Ceea ce a fundamentat

soluția primei instanțe, de respingere a cererii formulate de reclamante pentru

lipsa calității procesuale active, a fost faptul că, în primul ciclu procesual,

acestea nu au putut proba și împrejurarea că sunt moștenitoarele celuilalt

coproprietar al imobilului, T.C.

Pe parcursul

judecării apelului, a fost depus la dosar certificatul de moștenitor din 09

ianuarie 2009 emis în urma decesului defunctei B.F.C., zisă și B.T.C., din care

rezultă că întreaga masă succesorală rămasă în urma decesului acesteia, i-a

revenit soțului său, C.J.

Potrivit art. 88 alin.

(1) din Legea nr. 36/1995, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească,

certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de

moștenitor și a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moștenitor în parte.

Prin certificatul de

moștenitor din 09 ianuarie 2009, reclamantele au probat că autorul lor, J.C., a

fost unicul moștenitor al soției sale predecedate, T.C. Pe cale de

retransmitere succesorală, succesiunea dobândită de defunctul J.C. în urma

decesului soției sale, a fost transmisă moștenitorilor săi, reclamantele din

prezentul litigiu (calitatea reclamantelor de succesori ai defunctului J.C. a

fost constatată prin certificatul de moștenitor din 03 octombrie 2000).

În consecință, pe

calea moștenirii directe în cazul cotei de ½ care a aparținut

defunctului J.C. din dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu și pe

calea moștenirii prin retransmitere succesorală, pentru cota ce a aparținut

coproprietarei T.C., reclamantele au dobândit calitate procesuală activă în cauză,

așa cum în mod corect a stabilit instanța de apel.

Deși în cuprinsul

motivelor de recurs formulate de pârâții J.K. și M.H. sunt indicate și

prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de

recurs nu cuprinde critici care să poată fi circumscrise acestui caz de

modificare a hotărârii.

Simpla menționare

prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în cuprinsul cererii de recurs nu

reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute

de art. 302

1

C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte apreciază că

nu este legal investită cu exercitarea controlului judiciar din perspectiva

acestui motiv de recurs.

În consecință, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâții D.A.R., B.N., J.K., M.H. împotriva Deciziei

nr. 412 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.