ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 827/2010

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2001 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantele C.T., I.M., P.I.M. și T.R. au chemat În judecată pârâții Municipiul București prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului București și R.A. Locato și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să-i oblige pe pârâți să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie imobilul compus din teren și construcție, situat în, sector 2, București. În motivarea cererii s-a arătat că numitul C.J., unchiul reclamantelor, a fost proprietarul imobilului dobândit în baza contractului de vânzare­cumpărare din 4 martie 1938 încheiat cu C.M., imobil format din teren în suprafață de 11.272 mp și două construcții.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost transcris sub nr. 4017/1938 și înscris în C.F. sub nr. 26052/1940. Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, poziția 43, deși proprietarul era exceptat de la aplicarea prevederilor decretului. Reclamantele au arătat că unchiul lor a decedat la data de 26 iulie 1986 și că sunt singurele moștenitoare ale defunctului. Prin încheierea de la data de 14 martie 2001, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001. La data de 4 decembrie 2007, reclamantele C.T. și I.M. și-au precizat cererea de chemare În judecată, chemându-i în instanță, în calitate de pârâți și pe J.K. și M.H., D.A.R. și B.N. și SC. I.M.S.A.

SA. Prin cererea precizatoare, reclamantele au arătat că revendică de la numiții J.K. și M.H. suprafața de 3.483,23 mp situată în, sector 2, de la numiții D.A.R. și B.N. suprafața de 3.333,76 mp situată în, sector 2 și de la SC I.M.S.A. SA suprafața de 1.429,69 mp situată în, sector 2. În motivarea cererii precizatoare reclamantele au susținut că prin Dispoziția Primăriei Municipiului București nr. 6158 din 11 iulie 2006, li s-a restituit în natură suprafața de 2.214,08 mp teren, iar prin Dispozițiile nr. 6159 și nr. 6160 li s-au acordat măsuri reparatorii pentru suprafața de 1.429,69 mp, respectiv a fost declinată soluționarea cererii către M.C.C. Suprafețele de teren indicate în cererea precizatoare au ajuns, în urma unor înstrăinări succesive, în proprietatea pârâților indicați.

Prin sentința civilă nr. 1861 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și a fost respinsă cererea reclamantelor ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantele nu au făcut dovada că numita T.C., soția defunctului C.J., a fost moștenită de către acesta din urmă, după cum nu au făcut nici dovada decesului celei dintâi. Instanța a apreciat că reclamantele au făcut dovada identității dintre autorul lor și fostul proprietar al imobilului, numitul C.J., prin depunerea certificatului de moștenitor și a declarației de notorietate, însă nu au făcut dovada faptului că autorul lor, a moștenit și cota soției sale pentru a putea revendica întreg imobilul.

Prin urmare, tribunalul a considerat că reclamantele pot revendica numai cota din imobil ce a aparținut defunctului C.J. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele C.T. și I.M. Pe parcursul judecării cauzei în apel, s-a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 5/9 ianuarie 2009 prin care se dovedește că J.C. a fost moștenitorul soției sale predecedate, B.F.C., căsătorită C., cunoscută și sub numele de B.T.C. Prin Decizia civilă nr. 412 din 18 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelanții reclamanți C.T. și I.M. împotriva sentinței civile nr. 1861 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre continuarea judecății la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a fost justificată de faptul că reclamantele nu au dovedit că sunt moștenitoarele numitei T.C. care deținea, la momentul preluării imobilului de către stat, o cotă de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat. Din certificatul de moștenitor din 9 ianuarie 2009, depus în faza de judecată a apelului, rezultă că C.J., autorul reclamantelor, este unicul moștenitor al numitei B.F.C., zisă și B.T.C., decedată. Curtea de Apel a reținut că, printr-un înscris nou, depus în instanța de apel, s-a făcut dovada calității procesuale active în sensul că reclamantele au venit inclusiv la moștenirea defunctei T.C.

prin intermediul defunctului C.J., astfel cum rezultă din certificatele de moștenitor din 3 octombrie 2000 și din data 9 ianuarie 2009. Instanța de apel a concluzionat că, față de cele arătate, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active nu mai poate fi reținută. Împotriva acestei decizii, în termen legal au decarat și motivat recurs pârâții J.K., M.H., D.A.R. și B.N. Prin motivele de recurs formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții susțin că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală deoarece înscrisurile noi depuse în faza procesuală a apelului nu sunt suficiente pentru a face dovada calității procesuale active a reclamantelor.

Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate, pentru următoarele considerente: Este necontestat în cauză că imobilul în litigiu a fost dobândit, în indiviziune, prin contractul de vânzare-cumpărare din 04 martie 1938, de T.C. și J.C. Nu s-a contestat, de asemenea, că reclamantele sunt moștenitoarele defunctului, J.C., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor din 03 octombrie 2000. Ceea ce a fundamentat soluția primei instanțe, de respingere a cererii formulate de reclamante pentru lipsa calității procesuale active, a fost faptul că, în primul ciclu procesual, acestea nu au putut proba și împrejurarea că sunt moștenitoarele celuilalt coproprietar al imobilului, T.C.

Pe parcursul judecării apelului, a fost depus la dosar certificatul de moștenitor din 09 ianuarie 2009 emis în urma decesului defunctei B.F.C., zisă și B.T.C., din care rezultă că întreaga masă succesorală rămasă în urma decesului acesteia, i-a revenit soțului său, C.J. Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moștenitor în parte. Prin certificatul de moștenitor din 09 ianuarie 2009, reclamantele au probat că autorul lor, J.C., a fost unicul moștenitor al soției sale predecedate, T.C. Pe cale de retransmitere succesorală, succesiunea dobândită de defunctul J.C.

în urma decesului soției sale, a fost transmisă moștenitorilor săi, reclamantele din prezentul litigiu (calitatea reclamantelor de succesori ai defunctului J.C. a fost constatată prin certificatul de moștenitor din 03 octombrie 2000). În consecință, pe calea moștenirii directe în cazul cotei de ½ care a aparținut defunctului J.C. din dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu și pe calea moștenirii prin retransmitere succesorală, pentru cota ce a aparținut coproprietarei T.C., reclamantele au dobândit calitate procesuală activă în cauză, așa cum în mod corect a stabilit instanța de apel. Deși în cuprinsul motivelor de recurs formulate de pârâții J.K. și M.H. sunt indicate și prevederile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi circumscrise acestui caz de modificare a hotărârii. Simpla menționare prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte apreciază că nu este legal investită cu exercitarea controlului judiciar din perspectiva acestui motiv de recurs. În consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții D.A.R., B.N., J.K., M.H. împotriva Deciziei nr. 412 din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.