ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2713/2010

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 29

decembrie 2006, M.D. și E.M. au solicitat instanței – în contradictoriu cu Municipiul

București, prin Primar General, S.I. și S.T. - să oblige pârâții de a le lăsa

în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din București, sector 1,

compus din teren, în suprafață totală de 1831 mp și construcție.

În motivarea cererii, întemeiată pe

dispozițiile art. 480, art. 481 C. civ. și Legea nr. 10/2001, reclamanții au

învederat că au formulat notificare prin care au cerut Primăriei Municipiului

București, restituirea în natură a imobilului, solicitare la care însă nu au

primit niciun răspuns, entitatea investită neconformându-se dispozițiilor art.

25 alin. (1) din legea specială, reparatorie.

Investit în primă instanță,

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1165 din 19

septembrie 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților și în consecință a respins acțiunea ca fiind introdusă de

persoane lipsite de calitate procesuală activă.

A respins totodată, celelalte

excepții invocate prin întâmpinări, ca neîntemeiate.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că justificarea admiterii excepției lipsei

calității procesuale active este dată de inadvertențele existente între numele

și cetățenia celor doi reclamanți, precum și de lipsa actelor doveditoare a

calității lor de moștenitori a soției autorului lor, numita E.D.

Astfel, se arată, din certificatul

de căsătorie al autorilor reclamanților, act eliberat de autoritățile elene,

rezultă că numele acestora sunt D.C. și D.E., a căror cetățenie a fost

dobândită prin înscriere, iar copiii lor, E.M. au dobândit cetățenia greacă,

prin naștere.

În felul acesta, nu se poate explica

faptul că în Jurnalul nr. 8358 din 29 aprilie 1947 al Tribunalului Ilfov,

averea rămasă de pe urma defunctului C.D., a fost trimisă în posesia soției

sale E.D. și a fiului M.D. fiica acestuia, M.E., renunțând la succesiune.

Toate aceste inadvertențe, conchide

instanța fondului, legate de numele acestor persoane, duc la concluzia că

reclamanții nu au făcut dovada identității lor cu privire la calitatea de

moștenitori ai foștilor proprietari ai imobilului.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin decizia nr. 791 din 28

octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamanților, reținând că

identitatea de persoane între cele menționate în înscrisurile emanând de la

autoritățile române și cele elene, se poate realiza în mod indubitabil numai în

situația în care, există identitate de nume, de domiciliu și de stare civilă,

ca și elemente de identificare ale persoanei fizice avute în vedere de legea

română, conform art. 12, art. 13-15, art. 22-14 ale Decretului nr. 31/1954,

aplicabile ambelor categorii de înscrisuri, conform cu art. 7 alin. (3) al Legii

nr. 105/1992.

Cu toate că, se mai arată, instanța

a solicitat reclamanților să depună o declarație a unui traducător autorizat

din care să rezulte modul de transcriere a numelor din limba greacă în limba

română, la dosar s-a depus o declarație a unui traducător, care are mai mult

caracterul unei declarații de notorietate, pe când declarațiile care trebuiau

să aibă acest caracter, date de către T.K. și D.L., cetățeni greci, se referă

la aspecte de ordin lingvistic, în legătură cu forța probantă a acestora din

urmă, neputându-se aprecia dacă cei în cauză aveau cunoștințele necesare pentru

a se putea pronunța în legătură cu similitudinea de nume.

Chiar dacă din această similitudine

de nume, concluzionează instanța de control judiciar, se naște o prezumție de

identitate, ea nu este suficientă în dovedirea identității de persoane, dintre

cele menționate în actele emise de autoritățile române și de cele elene deoarece

nu există nici un alt element care intră în componența mijloacelor de

identificare a persoanei fizice care să mai corespundă, cum sunt: domiciliul,

datele de naștere sau de deces.

În cauză, au declarat recurs în

termen legal reclamanții M.D. și E.M. care, invocând temeiurile prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, după cum

urmează:

- în mod greșit s-a confirmat

soluția respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale active, în

condițiile în care probele administrate în cauză atestă fără echivoc că E.D.

(soția lui C.D. – decedat la 27 octombrie 1946) este una și aceeași persoană cu

E.D., autoarea reclamanților.

- tot astfel, actele cauzei atestă

că D.C. (soțul E.D.) este una și aceeași persoană cu D.C.H., soțul lui E.D.,

din actele autorităților elene.

- s-a tras o concluzie greșită,

legat de rudenia între E.M. și M.D., din simpla traducere incorectă a

cuvântului grec „amfithalis”.

- M.D. este una și aceeași persoană

cu M.D., diferența constând doar în traducerea numelui propriu din limba greacă

în cea română.

- la dosar, contrar celor susținute,

există o declarație a unui traducător autorizat, care lămurește diferențele

fonetice, semantice și gramaticale ale scrierii și pronunției numelor proprii.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Din actele cauzei, rezultă că

imobilul în litigiu, teren în suprafață de 1831 mp situat în București, a fost

proprietatea lui C.S.D., fiind achiziționat de acesta, prin două contracte de

vânzare-cumpărare succesive, autentificate la 14 ianuarie 1937 (pentru

porțiunea de 558 mp) și respectiv 2 iulie 1943, pentru restul suprafeței, de

1273 mp (f. 11 și 14 – dosar fond).

Din cuprinsul „jurnalului” nr. 8358

din 29 iulie 1947 aflat în dosar nr. 327/1946 al Tribunalului Ilfov, (fila 15

fond) rezultă că succesorii lui C.S.D. – decedat la 27 octombrie 1946 – sunt: E.D.,

în calitate de soție supraviețuitoare și M.D., fiu, E.M., (născută D.) fiică,

renunțând la succesiunea tatălui său.

În legătură cu identitatea dintre

fostul proprietar al imobilului și autorul reclamanților, precum și dintre

aceștia din urmă și succesorii persoanei ce figurează în acte ca și cumpărător

al celor două terenuri, în suprafață de 558 și respectiv 1273 mp, instanțele au

apreciat greșit asupra actelor deduse judecății, prin care reclamanții își

legitimează, fără echivoc, calitatea procesuală activă.

Astfel, din certificatul de

moștenitor eliberat de Tribunalul Ioannina, la 26 martie 2008, tradus din limba

neogreacă de către un traducător autorizat a cărui semnătură a fost legalizată,

în acord cu dispozițiile art. 8 lit. e) și f) din Legea nr. 36/1995, apostilat

conform Convenției de la Haga – f. 80 – dosar recurs - rezultă că reclamanții

sunt unicii moștenitori coindivizari ai mamei lor E.D., fiica lui C., născută T.,

văduvă a lui C.D. și moștenitoare a acestuia, în calitate de soție

supraviețuitoare.

Din extrasele registrelor stării

civile ale municipiilor Pamvotida și Ioannina, apostilate conform Convenției de

la Haga de la 5 octombrie 1961, rezultă deasemenea descendența reclamanților

față de autorii C. și E.D.

Prin declarația autentică a unui

traducător autorizat de limba neogreacă (a se vedea autorizația nr. 1965 din 1

iunie 1999 emisă de Ministerul Justiției) se atestă faptul că, corespondentul

prenumelui grecesc „E.” este în limba română „E.”, al lui „C.”, „C.” iar numele

„D.” se poate scrie, ca și transcriere fonetică „D.”, aceste transcrieri

reprezentând echivalentul ortografic sau fonetic al numelui sau prenumelui

(prin menționarea corespondentului acestora), într-o altă limbă, fiind permise

potrivit instrucțiunilor Ministerului Justiției, publicate în M.O. nr. 37 din

21 februarie 1996.

Nefondată este și susținerea vizând

o eventuală contradicție ce ar exista între data nașterii reclamantei E.M. și

cea a fratelui său M.D., în condițiile în care din considerentele hotărârii nr.

45/2008 a Judecătoriei din Ioanina, ar rezulta că aceștia sunt frați gemeni,

împrejurare care, reține instanța de apel, pune sub semnul îndoielii prezumția

de identitate de persoană, născută din identitate de nume.

Or, această aparentă contradicție

este dată de greșita traducere a cuvântului „amfithalis”, cuprins în hotărârea

instanței grecești, care în limba română înseamnă frați cosangvini și uterini

(născuți din aceeași mamă și același tată) iar nu gemeni, cuvânt al cărui

corespondent în limba greacă este „didymos”(a se vedea Dicționarul limbii elene

moderne – Editura Centrul de Lexicologie – 1998)

Consecință, toate probele

administrate, atestă fără echivoc, că moștenitorii lui C.D. decedat la data de

27 octombrie 1946 sunt aceeași cu moștenitorii lui C.D., înregistrat cu aceeași

dată a decesului, precum și faptul că M.D. și E.M. sunt aceleași persoane cu M.D.

și M.E.

Nu în ultimul rând, calitatea

procesuală activă a acestora a fost recunoscută și în alte cauze (a se vedea

sent. civ. nr. 1511/F din 30 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a

V-a civilă, irevocabilă) în care reclamanții au solicitat instanțelor lăsarea

în deplină proprietate și posesie a unor alte imobile, ce au aparținut

aceluiași autor, C.S.D.

Așa fiind, în considerarea celor ce

preced recursul urmează a se admite, cu consecința casării ambelor hotărâri

date în cauză și a trimiterii dosarului primei instanțe, pentru soluționarea pe

fond a cererii, cu prilejul rejudecării urmând a se face verificări și sub

aspectul capacității procesuale de folosință a reclamanților, născuți, potrivit

probelor administrate, la 23 martie 1920 și respectiv 10 ianuarie 1922.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

reclamanții D.M. și M.E. împotriva deciziei nr. 791 din 28 octombrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează sus-menționata decizie,

precum și sentința nr. 1165 din 19 septembrie 2007 a Tribunalului București, secția

a III-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

mai 2010.