ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2713/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 29 decembrie 2006, M.D. și E.M. au solicitat instanței – în contradictoriu cu Municipiul București, prin Primar General, S.I. și S.T. - să oblige pârâții de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din București, sector 1, compus din teren, în suprafață totală de 1831 mp și construcție. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 480, art. 481 C. civ. și Legea nr. 10/2001, reclamanții au învederat că au formulat notificare prin care au cerut Primăriei Municipiului București, restituirea în natură a imobilului, solicitare la care însă nu au primit niciun răspuns, entitatea investită neconformându-se dispozițiilor art. 25 alin. (1) din legea specială, reparatorie.

Investit în primă instanță, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1165 din 19 septembrie 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și în consecință a respins acțiunea ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă. A respins totodată, celelalte excepții invocate prin întâmpinări, ca neîntemeiate. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că justificarea admiterii excepției lipsei calității procesuale active este dată de inadvertențele existente între numele și cetățenia celor doi reclamanți, precum și de lipsa actelor doveditoare a calității lor de moștenitori a soției autorului lor, numita E.D.

Astfel, se arată, din certificatul de căsătorie al autorilor reclamanților, act eliberat de autoritățile elene, rezultă că numele acestora sunt D.C. și D.E., a căror cetățenie a fost dobândită prin înscriere, iar copiii lor, E.M. au dobândit cetățenia greacă, prin naștere. În felul acesta, nu se poate explica faptul că în Jurnalul nr. 8358 din 29 aprilie 1947 al Tribunalului Ilfov, averea rămasă de pe urma defunctului C.D., a fost trimisă în posesia soției sale E.D. și a fiului M.D. fiica acestuia, M.E., renunțând la succesiune. Toate aceste inadvertențe, conchide instanța fondului, legate de numele acestor persoane, duc la concluzia că reclamanții nu au făcut dovada identității lor cu privire la calitatea de moștenitori ai foștilor proprietari ai imobilului.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin decizia nr. 791 din 28 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamanților, reținând că identitatea de persoane între cele menționate în înscrisurile emanând de la autoritățile române și cele elene, se poate realiza în mod indubitabil numai în situația în care, există identitate de nume, de domiciliu și de stare civilă, ca și elemente de identificare ale persoanei fizice avute în vedere de legea română, conform art. 12, art. 13-15, art. 22-14 ale Decretului nr. 31/1954, aplicabile ambelor categorii de înscrisuri, conform cu art. 7 alin. (3) al Legii nr. 105/1992.

Cu toate că, se mai arată, instanța a solicitat reclamanților să depună o declarație a unui traducător autorizat din care să rezulte modul de transcriere a numelor din limba greacă în limba română, la dosar s-a depus o declarație a unui traducător, care are mai mult caracterul unei declarații de notorietate, pe când declarațiile care trebuiau să aibă acest caracter, date de către T.K. și D.L., cetățeni greci, se referă la aspecte de ordin lingvistic, în legătură cu forța probantă a acestora din urmă, neputându-se aprecia dacă cei în cauză aveau cunoștințele necesare pentru a se putea pronunța în legătură cu similitudinea de nume.

Chiar dacă din această similitudine de nume, concluzionează instanța de control judiciar, se naște o prezumție de identitate, ea nu este suficientă în dovedirea identității de persoane, dintre cele menționate în actele emise de autoritățile române și de cele elene deoarece nu există nici un alt element care intră în componența mijloacelor de identificare a persoanei fizice care să mai corespundă, cum sunt: domiciliul, datele de naștere sau de deces. În cauză, au declarat recurs în termen legal reclamanții M.D. și E.M. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, după cum urmează: - în mod greșit s-a confirmat soluția respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale active, în condițiile în care probele administrate în cauză atestă fără echivoc că E.D.

(soția lui C.D. – decedat la 27 octombrie 1946) este una și aceeași persoană cu E.D., autoarea reclamanților. - tot astfel, actele cauzei atestă că D.C. (soțul E.D.) este una și aceeași persoană cu D.C.H., soțul lui E.D., din actele autorităților elene. - s-a tras o concluzie greșită, legat de rudenia între E.M. și M.D., din simpla traducere incorectă a cuvântului grec „amfithalis”. - M.D. este una și aceeași persoană cu M.D., diferența constând doar în traducerea numelui propriu din limba greacă în cea română. - la dosar, contrar celor susținute, există o declarație a unui traducător autorizat, care lămurește diferențele fonetice, semantice și gramaticale ale scrierii și pronunției numelor proprii.

Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed. Din actele cauzei, rezultă că imobilul în litigiu, teren în suprafață de 1831 mp situat în București, a fost proprietatea lui C.S.D., fiind achiziționat de acesta, prin două contracte de vânzare-cumpărare succesive, autentificate la 14 ianuarie 1937 (pentru porțiunea de 558 mp) și respectiv 2 iulie 1943, pentru restul suprafeței, de 1273 mp (f. 11 și 14 – dosar fond). Din cuprinsul „jurnalului” nr. 8358 din 29 iulie 1947 aflat în dosar nr. 327/1946 al Tribunalului Ilfov, (fila 15 fond) rezultă că succesorii lui C.S.D. – decedat la 27 octombrie 1946 – sunt: E.D., în calitate de soție supraviețuitoare și M.D., fiu, E.M., (născută D.) fiică, renunțând la succesiunea tatălui său.

În legătură cu identitatea dintre fostul proprietar al imobilului și autorul reclamanților, precum și dintre aceștia din urmă și succesorii persoanei ce figurează în acte ca și cumpărător al celor două terenuri, în suprafață de 558 și respectiv 1273 mp, instanțele au apreciat greșit asupra actelor deduse judecății, prin care reclamanții își legitimează, fără echivoc, calitatea procesuală activă. Astfel, din certificatul de moștenitor eliberat de Tribunalul Ioannina, la 26 martie 2008, tradus din limba neogreacă de către un traducător autorizat a cărui semnătură a fost legalizată, în acord cu dispozițiile art. 8 lit. e) și f) din Legea nr. 36/1995, apostilat conform Convenției de la Haga – f. 80 – dosar recurs - rezultă că reclamanții sunt unicii moștenitori coindivizari ai mamei lor E.D., fiica lui C., născută T., văduvă a lui C.D.

și moștenitoare a acestuia, în calitate de soție supraviețuitoare. Din extrasele registrelor stării civile ale municipiilor Pamvotida și Ioannina, apostilate conform Convenției de la Haga de la 5 octombrie 1961, rezultă deasemenea descendența reclamanților față de autorii C. și E.D. Prin declarația autentică a unui traducător autorizat de limba neogreacă (a se vedea autorizația nr. 1965 din 1 iunie 1999 emisă de Ministerul Justiției) se atestă faptul că, corespondentul prenumelui grecesc „E.” este în limba română „E.”, al lui „C.”, „C.” iar numele „D.” se poate scrie, ca și transcriere fonetică „D.”, aceste transcrieri reprezentând echivalentul ortografic sau fonetic al numelui sau prenumelui (prin menționarea corespondentului acestora), într-o altă limbă, fiind permise potrivit instrucțiunilor Ministerului Justiției, publicate în M.O.

nr. 37 din 21 februarie 1996. Nefondată este și susținerea vizând o eventuală contradicție ce ar exista între data nașterii reclamantei E.M. și cea a fratelui său M.D., în condițiile în care din considerentele hotărârii nr. 45/2008 a Judecătoriei din Ioanina, ar rezulta că aceștia sunt frați gemeni, împrejurare care, reține instanța de apel, pune sub semnul îndoielii prezumția de identitate de persoană, născută din identitate de nume. Or, această aparentă contradicție este dată de greșita traducere a cuvântului „amfithalis”, cuprins în hotărârea instanței grecești, care în limba română înseamnă frați cosangvini și uterini (născuți din aceeași mamă și același tată) iar nu gemeni, cuvânt al cărui corespondent în limba greacă este „didymos”(a se vedea Dicționarul limbii elene moderne – Editura Centrul de Lexicologie – 1998) Consecință, toate probele administrate, atestă fără echivoc, că moștenitorii lui C.D.

decedat la data de 27 octombrie 1946 sunt aceeași cu moștenitorii lui C.D., înregistrat cu aceeași dată a decesului, precum și faptul că M.D. și E.M. sunt aceleași persoane cu M.D. și M.E. Nu în ultimul rând, calitatea procesuală activă a acestora a fost recunoscută și în alte cauze (a se vedea sent. civ. nr. 1511/F din 30 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, irevocabilă) în care reclamanții au solicitat instanțelor lăsarea în deplină proprietate și posesie a unor alte imobile, ce au aparținut aceluiași autor, C.S.D. Așa fiind, în considerarea celor ce preced recursul urmează a se admite, cu consecința casării ambelor hotărâri date în cauză și a trimiterii dosarului primei instanțe, pentru soluționarea pe fond a cererii, cu prilejul rejudecării urmând a se face verificări și sub aspectul capacității procesuale de folosință a reclamanților, născuți, potrivit probelor administrate, la 23 martie 1920 și respectiv 10 ianuarie 1922.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanții D.M. și M.E. împotriva deciziei nr. 791 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează sus-menționata decizie, precum și sentința nr. 1165 din 19 septembrie 2007 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.