ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6586/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6586/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria

Timișoara la 24 ianuarie 2006, reclamanta P. (C.) O.S. Timișoara Cetate a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Industriilor și Comerțului,

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, S.C. T. SA Timișoara prin

lichidator S.C. M.R. S.R.L. Timișoara, M.M. și S.C. I. S.R.L. Timișoara,

solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate din 9 septembrie 1993 și a anexelor

acestuia, eliberate de Ministerul Industriilor și Comerțului în favoarea S.C.

T. S.A. Timișoara pentru terenul în suprafață de 2186 mp, din totalul de 13.566

mp, din CF Timișoara.

De asemenea, a

solicitat să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor de privatizare în

baza cărora imobilul construcție din Timișoara, evidențiat în CF Timișoara, nr.

top. X, cunoscut sub numele "C.M." sau "C.a." a trecut în

proprietatea pârâtei S.C. T. S.A. Timișoara.

Reclamanta a

solicitat și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente de

înstrăinare a imobilului, încheiate între pârâții S.C. T. S.A. Timișoara, M.M.

și S.C. I. S.R.L. Timișoara.

Ulterior reclamanta a

renunțat la judecată în contradictoriu cu pârâții S.C. T. S.A. Timișoara, prin

lichidator S.C. M.R. S.R.L. Timișoara, Ministerul Economiei și Comerțului,

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București și Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților.

De asemenea, a

renunțat la judecata capătului de cerere privind constatarea nulității absolute

parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei

S.C. T. S.A. Timișoara, emis de Ministerul Industriilor pentru terenul de 2186

mp din CF Timișoara.

Reclamanta a arătat

că această cerere a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 400 din 12

noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 894 din 15 martie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, operând în această privință autoritatea de lucru judecat.

Pe de altă parte,

alături de pârâții M.M. și S.C. I. S.R.L. Timișoara, reclamanta a chemat în

judecată și pe pârâții Municipiul Timișoara prin Primar și Consiliul Local

Timișoara.

De asemenea,

renunțând la primul capăt de cerere, reclamanta a precizat și completat obiectul

acțiunii, în sensul că a solicitat constatarea preluării abuzive în 1968 de

către Statul Român, cu titlu de succesiune vacantă, a imobilului înscris în CF

Timișoara, nr. top. X și restituirea acestuia în natură.

A solicitat să se

constate nulitatea absolută a tuturor actelor de privatizare asupra imobilului

în litigiu, emise în favoarea pârâtei S.C. T. S.A., precum și nulitatea

absolută a actelor subsecvente de vânzare-cumpărare către pârâtul M.M. și apoi

către pârâta S.C. I. S.R.L. Timișoara.

Cererea reclamantei a

fost motivată în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, modificată și

completată prin Legea nr. 247/2005, art. 44 din Constituție, art. 721 - 724 și

1209 C. civ., art. 34 și 36 din Decretul-Lege nr. 115/1938 și art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin precizările

ulterioare, a adăugat în susținerea acțiunii și art. 480, 481 și 482 C. civ.,

art. 1 și 3 din Decretul nr. 31/1954, art. 1 din O.U.G. nr. 13/1998, art. 6

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 223/1998 și art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că Fundația M.S. a luat naștere ca urmare a

testamentului întocmit de P.S., născută M., la 29 iunie 1948 prin care i-a fost

testat imobilul situat în Municipiul Timișoara, respectiv construcția cunoscută

drept "C.a.", imobil compus din două etaje și teren în suprafață de

2.186 mp.

S-a susținut că

fundația a funcționat potrivit Statutului și Instrucțiunilor pentru

administrarea fundației aprobate de G.P.I.R.B.S. din 23 decembrie 1860, iar P.

(C.) O.S. Timișoara Cetate are calitate de administrator, fără a fi însă

intabulată în cartea funciară.

S-a precizat că

F.M.S. apare în CF Timișoara nr. top. X ca "posesor la localizare",

ceea ce dovedește că, la data înființării cărților funciare, aceasta exista și

a acționat neîntrerupt până în 1967 - 1968, conform scopului avut la

înființare.

Reclamanta a mai

arătat că la 12 decembrie 1968, Statul Român, în mod abuziv, și-a intabulat

dreptul de proprietate cu titlul de succesiune vacantă, cu încălcarea

dispozițiilor art. 480 C. civ., ale art. 724 - 727 C. civ. și ale Legii nr.

21/1924, întrucât patrimoniul unei persoane juridice care își desfășoară

activitatea în baza unui statut legal, nu poate forma obiect al unei succesiuni

vacante.

S-a învederat că

Statul Român, prin O.U.G. nr. 13 din 7 iulie 1998, cât și prin O.U.G. nr. 94

din 29 iunie 2000 a recunoscut, cu efect retroactiv, preluarea abuzivă în

timpul regimului comunist a imobilului evidențiat în CF Timișoara, nr. top. X,

cunoscut sub numele "C.M.".

S-a susținut că,

fiind înscris în lista specială a monumentelor, ansamblurilor și șirurilor

istorice din România, la poziția X și declarat monument istoric încă din

perioada interbelică, statut pe care îl are și în prezent, imobilul în litigiu

nu putea fi inclus în proprietatea S.C. T. S.A. Timișoara și vândut ulterior

către M.M. și S.C. I. S.R.L.

Pârâta S.C. I. S.R.L.

a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanta F.M.S.,

reprezentată de P. (C.) O.S. Timișoara Cetate și a solicitat să se constate

nulitate absolută a testamentului din 29 iunie 1849 pentru lipsa capacității de

folosință a testatoarei, întrucât testamentul invocat de reclamantă este

întocmit ulterior decesului acesteia.

Prin Sentința civilă

nr. 3287 din 25 noiembrie 2010, Tribunalul Timiș a luat act de renunțarea

reclamantei la judecată în contradictoriu cu pârâții S.C. T. S.A. Timișoara,

Ministerul Economiei și Comerțului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

S-a luat act de

renunțarea reclamantei la soluționarea capătului de cerere având ca obiect

constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate din 9 septembrie 1993, eliberat de Ministerul

Industriilor, în favoarea S.C. T. S.A. Timișoara și a anexelor 2, 4 și 5 la

acest certificat, respectiv anularea certificatului de proprietate asupra

terenului în suprafață de 2186 mp, înscris în CF Timișoara.

S-a admis excepția

lipsei capacității de folosință a reclamantei, invocată de pârâta S.C. I.

S.R.L. Timișoara.

S-a respins acțiunea

reclamantei având ca obiect constatarea nulității actelor de privatizare și a

actelor de înstrăinare subsecvente, constatarea preluării abuzive a imobilului

de către Statul Român și revendicarea imobiliară.

S-a disjuns cererea

reconvențională formulată de pârâta S.C. I. S.R.L., având ca obiect constatarea

nulității testamentului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reprezentanta

reclamantei nu a făcut dovada faptului că aceasta din urmă îndeplinește

condițiile cerute succesiv de Legea nr. 21/1924 și O.G. nr. 26/2000 pentru

existența sa valabilă.

S-a apreciat că nu

pot fi luate în considerare cele două hotărâri judecătorești invocate de

reclamantă în dovedirea capacității de folosință a F.M.S., care nu au dezlegat

problema de drept în discuție.

Astfel, s-a reținut

că prin Decizia nr. 894 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că

fundația nu a fost dizolvată niciodată, invocându-se ca argument puterea de

lucru judecat a Deciziei civile nr. 11/1996 a Curții de Apel Timișoara care a

apreciat că fundația se poate reorganiza potrivit legilor actuale și că

Biserica O.S. are calitate procesuală, deoarece dacă fundația s-ar fi dizolvat

ar fi moștenit-o.

Prin considerentele

sentinței s-a constatat că lipsa capacității de folosință a fundației este

recunoscută de P. O.S. Timișoara Cetate și prin cererea înregistrată la Comisia

Specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din

România, în 3 martie 2003, ca și prin cererea din 25 ianuarie 2006,

înregistrată la aceeași comisie, prin care a solicitat retrocedarea imobilului

în nume propriu, iar nu ca reprezentantă a F.M.S.

S-a reținut că,

potrivit art. 17 alin. (3) și art. 12 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000, în

relațiile cu terții dovada personalității juridice a fundației se face cu

certificatul de înscriere, ori P. nu a făcut o astfel de dovadă.

Împotriva sentinței

menționate a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică

pentru ignorarea probelor administrate și a puterii de lucru judecat a

hotărârilor judecătorești, care fac dovada personalității juridice a fundației.

Reclamanta a criticat

și faptul că prima instanță a disjuns cererea reconvențională a pârâtei S.C. I.

S.R.L., întrucât atât în acțiunea principală, cât și în cererea reconvențională

se pune în discuție testamentul autentic al numitei P.M.S., ulterior căruia s-a

înființat fundația.

Prin Decizia civilă

nr. 1071/A din 2 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a

admis apelul declarat de reclamantă, a anulat în parte sentința apelată și a

trimis cauza la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea acțiunii principale, astfel

cum a fost precizată.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin considerentele

deciziei menționate, instanța de apel a reținut că, în mod eronat, prima

instanță nu a ținut seama de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în

privința chestiunilor juridice tranșate irevocabil prin hotărârile

judecătorești invocate. Astfel, s-a avut în vedere că, prin Decizia civilă nr.

11/COM din 16 ianuarie 1996 a Curții de Apel Timișoara au fost înlăturate

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei F.M.S. și a lipsei

calității de reprezentantă a F.B.O.S. Timișoara Cetate, căreia i s-a recunoscut

legitimarea procesuală activă de a recurge la justiție pentru redobândirea

patrimoniului fundației și implicit pentru reconstituirea acestuia.

S-a reținut, totodată,

că potrivit considerentelor Sentinței nr. 400 din 12 noiembrie 2003, pronunțate

în dosarul având ca obiect acțiunea în contencios administrativ pentru anularea

parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului din 9 septembrie 1993, acțiune formulată de reclamanta F.M.S. prin

B.O.S. Timișoara Cetate, C.B.S.O. Timișoara Cetate are calitatea de

administrator, necontestată de organele administrației de stat.

S-a constatat astfel,

că fundația a fost intabulată ca proprietară a imobilului și este înregistrată

în Registrul pentru fundațiile recunoscute ca persoane juridice din 22

noiembrie 1939, continuându-și activitatea conform Statutului și actului de

înființare până în anul 1968, când imobilul a fost preluat de stat și, ca

urmare, a încetat să-și desfășoare activitatea independent de voința sa, fără a

fi desființată și lichidată.

S-a apreciat că,

atâta vreme cât, cu putere de lucru judecat, i s-a recunoscut P.O.S. Timișoara

Cetate legitimarea procesuală activă de a recurge la justiție pentru

reconstituirea patrimoniului F.M.S., nu se poate ca într-un alt litigiu să se

rețină contrariul, respectiv că fundația nu mai este în ființă și că, neavând

capacitate de folosință, nu poate sta ca parte în proces.

Împotriva deciziei

menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâții S.C. I. S.R.L., M.M.

și reclamanta Primăria O.S. Timișoara Cetate.

Prin recursul său,

pârât S.C. I. S.R.L. a criticat decizia atacată ca nelegală pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că în mod eronat s-a

reținut în speță efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al Deciziei nr. 11

COM din 16 ianuarie 1996 a Curții de Apel Timișoara, care a soluționat o

acțiune întemeiată pe o altă cauză juridică decât cea în raport de care trebuie

analizată excepția lipsei capacității procesuale, în cadrul legislativ existent

la nivelul anului 1996, când era încă în vigoare Legea nr. 21/1924 privind

asociațiile și fundațiile.

S-a susținut că

aceeași situație se regăsește și în privința celei de-a doua hotărâri

judecătorești invocate de intimata F.M.S., respectiv Sentința nr. 400/2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, care a analizat problema calității de administrator

a fundației prin raportul la instrucțiunile pentru administrarea acesteia aprobate

de fostul G.P.I.R.B.S. din 23 decembrie 1860 și, respectiv, prin referirea la

dispozițiile O.U.G. nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile ce au

aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din

România.

S-a învederat că

acest ultim act normativ a fost declarat neconstituțional tocmai în privința

dispoziției de restituire a imobilului ce face obiectul litigiului (Anexa la

O.U.G. nr. 13/1998), prin Decizia Curții Constituționale nr. 923/2009.

Prin urmare, s-a

susținut că, în drept, se pune o chestiune juridică nouă, ce implică o analiză

distinctă și, prin urmare, perfect susceptibilă să primească o dezlegare

proprie.

Cea de-a doua critică

formulată prin motivele de recurs a vizat nepronunțarea instanței de apel

asupra unor apărări și înscrisuri esențiale pentru soluționarea cauzei și

nelegalitatea deciziei recurate pentru încălcarea dispozițiilor O.G. nr.

26/2000 privind asociațiile și fundațiile.

În acest context, s-a

susținut că aplicabilitatea regimului juridic al O.G. nr. 26/2000 F.M.S.

presupunea în concret stabilirea și înregistrarea organelor de conducere

stabilite de acest act normativ (consiliu director și cenzori), depunerea de

bilanțuri anuale, etc., aceste dovezi nefiind făcute.

Prin recursul său,

pârâtul M.M. a criticat decizia instanței de apel pentru motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că nu se

putea constata existența juridică și capacitatea de folosință a F.M.S. pe

temeiul considerentelor Deciziei civile nr. 11 COM din 16 ianuarie 1996 a

Curții de Apel Timișoara și a Sentinței civile nr. 400/2003 a Curții de Apel

Alba Iulia, aceste hotărâri putând fi invocate drept temei al reînregistrării

vechii fundații în condițiile noii reglementări, dar neputând înlocui actul prevăzut

de legea în vigoare (art. 12 alin. (12) din O.G. nr. 26/2000), respectiv

certificatul de înscriere, ca dovadă a personalității juridice a unei fundații.

S-a invocat faptul că

personalitatea juridică a F.M.S. a încetat în anul 1968, conform dispozițiilor

art. 81 pct. 1 lit. b) și c) din Legea nr. 21/1924, fără radiere și fără nicio

altă formalitate, iar această situație de drept putea fi constatată oricând pe

cale judecătorească.

S-a criticat,

totodată, decizia recurată ca nelegală, având în vedere că nu s-a reținut că

acțiunea a fost formulată de P.O.S. Timișoara Cetate, fără ca aceasta să aibă

calitatea de reprezentant legal sau convențional al reclamantei.

Prin motivele sale de

recurs, reclamanta P.O.S. Timișoara Cetate, în calitate de reprezentant legal

al F.M.S. a criticat decizia recurată pentru greșita disjungere a cererii

reconvenționale, susținând că se impunea soluționarea unitară a acesteia și a

cererii principale, față de împrejurarea că era necesară administrarea unor

probe comune, în vederea corectei stabiliri a situației de fapt.

În subsidiar, s-a

solicitat să se modifice în parte decizia recurată în sensul de a nu se dispune

trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș, urmare a anulării Sentinței nr. 3287 din

25 noiembrie 2010 pronunțate de acesta, ci de a se evoca fondul pricinii de

către instanța de apel, conform dispozițiilor art. 297 pct. 1 C. proc. civ. cum

au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.

Examinând criticile

invocate de pârâta recurentă S.C. I. S.R.L., raportat la motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat pentru considerentele ce succed:

Instanța de apel a

reținut în mod legal că, deși în cauză nu operează excepția autorității de

lucru judecat în raport cu cele două hotărâri judecătorești invocate de

reclamantă, întrucât nu există identitatea de obiect, cauză și părți cerută de

art. 1201 C. civ., nu se poate ignora efectul pozitiv al puterii de lucru

judecat în privința chestiunilor dezlegate irevocabil în acele procese, chiar

și pe cale incidentală.

Astfel, în cauza

având ca obiect valabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului înscris

în CF Timișoara, prin Decizia civilă nr. 11/COM din 16 ianuarie 1996, Curtea de

Apel Timișoara, deși a respins recursul F.M.S. și a menținut soluția instanței

de apel, în sensul respingerii acțiunii, a modificat parțial considerentele

hotărârii instanței de apel și a înlăturat afirmația că B.O.S. Timișoara Cetate

nu are calitate procesuală activă să introducă acțiune în justiție pentru

redobândirea patrimoniului F.M.S. S-a reținut, totodată, că aceasta a încetat

să-și mai desfășoare activitatea din motive independente de voința sa și a

organelor de conducere. S-a considerat că și dacă fundația s-ar fi dizolvat

potrivit legii, succesorul ei ar fi fost tot B.O.S., deoarece în sprijinirea

misiunii de asistență socială a acestei biserici a fost constituită fundația.

Nu numai dispozitivul

care cuprinde soluția are putere de lucru judecat, ci și considerentele

hotărârii, în măsura în care explică dispozitivul și se reflectă în el.

Doctrina și practica

judiciară au statuat constant că, independent de efectele substanțiale ale

judecății, efectul pozitiv al lucrului judecat asigură imuabilitatea și

permanența constatărilor jurisdicționale anterioare.

Din Decizia nr.

11/COM din 16 ianuarie 1996 a Curții de Apel Timișoara rezultă cu evidență că

au fost înlăturate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei

F.M.S. și excepția lipsei calității de reprezentant a B.O.S. Timișoara Cetate,

căreia i s-a recunoscut legitimarea procesuală activă de a recurge la justiție

pentru redobândirea patrimoniului fundației.

Dezlegarea dată

acestei probleme de drept a fost confirmată încă o dată prin Sentința civilă

nr. 400 din 12 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4344/2003, având ca

obiect acțiunea în contencios administrativ a reclamantei F.M.S., prin B.O.S.

Timișoara Cetate, pentru anularea parțială a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor din 9 septembrie 1993.

Astfel, Curtea de

Apel Alba Iulia anulând certificatul de proprietate pentru terenul de 2186 mp

din CF Timișoara, a reținut la rândul său puterea de lucru judecat a Deciziei

civile nr. 11 din 16 ianuarie 1996 a Curții de Apel Timișoara în ceea ce

privește calitatea procesuală activă a reclamantei F.M.S., constituită ca

urmare a testamentului lăsat de P.S., născută M. și care a funcționat conform

Statutului și Instrucțiunilor de administrare, aprobate de fostul G.P.I.R.B.S.

din 23 decembrie 1860.

Curtea de Apel Alba

Iulia a reținut, totodată, că fundația a fost întabulată ca proprietară a

imobilului în litigiu și este înregistrată în registrul pentru fundațiile

recunoscute ca persoane juridice din 22 noiembrie 1939, astfel că și după

intrarea în vigoare a Legii nr. 21/1924 și-a continuat activitatea conform

statutului și actului de înființare, până la preluarea de către stat, în anul

1968, când a încetat să-și desfășoare activitatea din motive independente de

voința sa, fără a fi desființată și lichidată.

În consecință, atâta

timp cât s-a recunoscut P.O.S. Timișoara Cetate legitimarea procesuală activă

de a recurge la justiție pentru reconstituirea patrimoniului fundației, nu se

poate ca într-un litigiu ulterior să se rețină contrariul, respectiv lipsa

capacității de folosință a acesteia.

Critica formulată de

recurenta S.C. I. S.R.L. prin cel de-al doilea motiv de recurs referitoare la

nepronunțarea instanței de apel asupra unor apărări și înscrisuri depuse la

dosar, esențiale la soluționarea cauzei nu va fi examinată, având în vedere că

nu se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., ci motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., abrogat

prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000.

Pentru aceleași

considerente, expuse în analiza recursului declarat de S.C. I. S.R.L. va fi

respins și recursul declarat de recurentul M.M., recurs ce cuprinde critici

similare.

În plus, referitor la

critica privind lipsa calității de reprezentant a P.O.S., Timișoara Cetate,

Curtea va constata că nu a fost contestată calitatea de administrator a

C.B.S.O. Timișoara Cetate, recunoscută ca atare de autoritățile statului.

Astfel, prin O.U.G.

nr. 13/1998, privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților

cetățenilor aparținând minorităților naționale din România în Anexa 8, s-a

menționat "C.M. a F.M.S.", cu titular actual al dreptului de

proprietate contestat, M.M., iar ca solicitant al imobilul a fost nominalizată

Comunitatea Sârbilor din România.

Într-adevăr, prin

Decizia nr. 923 din 23 iunie 2009 a Curții Constituționale, publicată în M.Of.

al României, Partea I, nr. 520/29.07.2009, s-a admis în parte excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 13/1998 constatându-se

neconstituționalitatea prevederilor ordonanței referitoare la imobilul din

Timișoara, județul Timiș, care prevedeau restituirea C.M. către fostul

proprietar, însă pentru alte considerente decât cele vizând capacitatea

fundației, considerente referitoare la fondul dreptului, respectiv la

împrejurarea că imobilul a fost înstrăinat către S.C. I. S.R.L. din Timișoara,

constituind proprietate privată și beneficiind de protecție, conform art. 44 și

art. 136 alin. (5) din Constituție.

Referitor la recursul

declarat de reclamantă, Curtea va constata că niciuna dintre criticile invocate

nu este fondată.

Astfel, s-a invocat,

într-o primă critică, greșita disjungere a cererii reconvenționale, respectiv

greșita aplicare a art. 120 C. proc. civ.

Instanța de apel a

apreciat corect că măsura disjungerii dispusă de prima instanță este legală,

având în vedere dispozițiile alin. (2) al art. 120 C. proc. civ., în condițiile

în care a apreciat că numai cererea principală era în stare de judecată, pe

excepție, putând fi soluționată independent de cererea reconvențională.

Pe de altă parte, se

va reține că aprecierea asupra oportunității disjungerii pentru o mai bună

administrare a justiției din perspectiva soluțiilor posibil a fi pronunțate în

căile de atac, nu poate face obiectul controlului de legalitate în baza

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nici cea de-a doua

solicitare formulată de reclamanta revizuentă nu poate fi primită.

În legătură cu

soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare, consecutivă admiterii apelului

și anulării sentinței primei instanțe, Legea nr. 202/2010 a adus modificări

art. 297 C. proc. civ., consacrând regula reținerii cauzei spre rejudecare,

trimiterea fiind excepția de la această regulă.

Astfel trimiterea

cauzei la prima instanță se poate dispune când judecata s-a făcut fără

cercetarea fondului, cum este cazul în speță, iar trimiterea se solicită

expres, fie de către apelant, în cererea de apel, fie de către intimat, prin

întâmpinare.

Dispozițiile art. 297

alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate se aplică însă numai

proceselor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 publicată în

M.Of. 714/26.10.2010, astfel cum rezultă din art. XXII alin. (2) al acestui act

normativ.

Or, având în vedere

data introducerii acțiunii reclamantei, 24 ianuarie 2006, dispozițiile art. 297

C. proc. civ. în forma modificată sunt inaplicabile.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

toate recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de reclamanta F.M.S. reprezentată de P.O.S. Timișoara Cetate

și recursurile declarate de pârâții M.M. și S.C. I. S.R.L. împotriva Deciziei

nr. 1071/A din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL