ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 66/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 747

din 28 septembrie 2004 a Tribunalului Cluj, inculpatul M.F. (F.) a fost

condamnat la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a)

C. pen.

S-a dispus aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar potrivit art.

88 C. pen., s-a computat timpul arestării preventive, de la 8 martie 2004, la

zi.

Inculpatul a fost obligat în

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., să

plătească părții civile G.A. suma de 500.000 lei despăgubiri civile, iar în

baza art. 191 C. proc. pen., să plătească statului suma de 3.500.000 lei

cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, în

după-amiaza zilei de 7 martie 2004, inculpatul M.F. (F.) împreună cu R.C. (care

s-a sustras urmăririi penale și s-a dispus disjungerea cauzei), în timp ce se

întorceau cu trenul de la Deva în municipiul Cluj Napoca, observând că partea

vătămată G.A. avea asupra sa o sacoșă, s-au hotărât să-i sustragă bunurile care

le avea la el.

În jurul orelor 21,00,

partea vătămată a coborât în gara din Cluj Napoca și s-a deplasat cu

troleibuzul până la penultima stație, de pe Calea Florești.

În jurul orelor 22,00, în

timp ce circula pe această stradă, partea vătămată a fost atacată de cei doi,

inculpatul M.F. a prins-o cu mâna de gură, a lovit-o cu pumnul în față și i-a

căutat bani în buzunare și negăsind bani, i-a smuls geanta. Partea vătămată a

fost lovită și de celălalt participant și apoi ambii inculpați au fugit de la

locul faptei.

La strigătele de ajutor ale

părții vătămate, un echipaj de jandarmi a pornit în căutarea agresorilor și au

reușit să-l prindă pe inculpat, care avea asupra sa geanta cu bunurile

sustrase, în timp ce R.C. a reușit să fugă și se sustrage urmăririi penale.

Potrivit raportului

medico-legal, partea vătămată a suferit în urma agresiunii, echimoze și

excoriații la nivelul feței, care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile

îngrijiri medicale.

Inculpatul M.F. (F.) a declarat

apel împotriva sus-menționatei sentințe, susținând în principal să fie achitat

căci nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, întrucât cel mult doar a luat

apărarea lui R.C., pe care în consideră principalul vinovat.

În subsidiar, a solicitat

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., reducându-se pedeapsa, la jumătate.

Prin decizia penală nr. 312

din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, a fost respins apelul declarat de

inculpat, ca nefondat, s-a dedus din durata pedepsei timpul arestării

preventive de la 8 martie 2004, la zi, s-a menținut starea de arest și a fost

obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se

include și onorariul apărător oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva sus-menționatei decizii,

inculpatul a declarat recurs, susținând că greșit s-a reținut în sarcina sa

infracțiunea de tâlhărie, căci el doar a lovit partea vătămată, ca să scape pe

celălalt făptuitor cu care se bătea.

Inculpatul a solicitat

achitarea sau schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de

tâlhărie, în infracțiunea de lovire, iar în subsidiar, reducerea pedepsei

aplicate.

Criticile formulate sunt

nefondate.

Instanțele de judecată au

reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza declarațiilor

părții vătămate G.A., coroborate cu procesele verbale ale organelor de

jandarmi, planșele foto, găsirea corpului delict sustras de inculpat lângă

acesta și declarațiile martorilor M.I. și Z.D.B., precum și recunoașterea

inculpatului la urmărirea penală.

La instanță, inculpatul a

recunoscut numai faptul că a agresat pe partea vătămată, împreună cu celălalt

făptuitor, negând deposedarea de geantă.

Apărarea inculpatului nu a

fost primită, din moment ce probele demonstrează că inculpatul a participat

împreună cu celălalt făptuitor la deposedarea prin violență a părții vătămate,

de geanta cu lucruri, geanta fiind găsită asupra inculpatului.

Față de situația de fapt,

corect reținută, încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., este

corectă.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, fiind stabilită la nivelul minimului special, nu poate fi criticată

ca prea severă, iar reducerea sub minimul special nu ar fi posibilă decât prin recunoașterea

de circumstanțe atenuante.

Ori, față de gravitatea

faptei, împrejurările în care ea a fost comisă și poziția inculpatului de a

încerca să se disculpe, sau să-și atenueze răspunderea prin susținerile

nesincere de la instanță, corect nu s-au recunoscut în favoarea acestuia

circumstanțe atenuante.

Criticile formulate fiind

nefondate și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din

oficiu, urmează, a se respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, urmează a se

deduce timpul arestării preventive și a-l obliga pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare, către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. (F.) împotriva deciziei penale

nr. 312 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 martie 2004 la 6 ianuarie

2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 ianuarie 2005.