ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 66/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 747 din 28 septembrie 2004 a Tribunalului Cluj, inculpatul M.F. (F.) a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. S-a dispus aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a computat timpul arestării preventive, de la 8 martie 2004, la zi. Inculpatul a fost obligat în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., să plătească părții civile G.A. suma de 500.000 lei despăgubiri civile, iar în baza art. 191 C. proc.

pen., să plătească statului suma de 3.500.000 lei cheltuieli judiciare. S-a reținut că, în după-amiaza zilei de 7 martie 2004, inculpatul M.F. (F.) împreună cu R.C. (care s-a sustras urmăririi penale și s-a dispus disjungerea cauzei), în timp ce se întorceau cu trenul de la Deva în municipiul Cluj Napoca, observând că partea vătămată G.A. avea asupra sa o sacoșă, s-au hotărât să-i sustragă bunurile care le avea la el. În jurul orelor 21,00, partea vătămată a coborât în gara din Cluj Napoca și s-a deplasat cu troleibuzul până la penultima stație, de pe Calea Florești. În jurul orelor 22,00, în timp ce circula pe această stradă, partea vătămată a fost atacată de cei doi, inculpatul M.F. a prins-o cu mâna de gură, a lovit-o cu pumnul în față și i-a căutat bani în buzunare și negăsind bani, i-a smuls geanta.

Partea vătămată a fost lovită și de celălalt participant și apoi ambii inculpați au fugit de la locul faptei. La strigătele de ajutor ale părții vătămate, un echipaj de jandarmi a pornit în căutarea agresorilor și au reușit să-l prindă pe inculpat, care avea asupra sa geanta cu bunurile sustrase, în timp ce R.C. a reușit să fugă și se sustrage urmăririi penale. Potrivit raportului medico-legal, partea vătămată a suferit în urma agresiunii, echimoze și excoriații la nivelul feței, care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale. Inculpatul M.F. (F.) a declarat apel împotriva sus-menționatei sentințe, susținând în principal să fie achitat căci nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, întrucât cel mult doar a luat apărarea lui R.C., pe care în consideră principalul vinovat.

În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., reducându-se pedeapsa, la jumătate. Prin decizia penală nr. 312 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, a fost respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat, s-a dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 8 martie 2004, la zi, s-a menținut starea de arest și a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul apărător oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva sus-menționatei decizii, inculpatul a declarat recurs, susținând că greșit s-a reținut în sarcina sa infracțiunea de tâlhărie, căci el doar a lovit partea vătămată, ca să scape pe celălalt făptuitor cu care se bătea.

Inculpatul a solicitat achitarea sau schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de lovire, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Criticile formulate sunt nefondate. Instanțele de judecată au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza declarațiilor părții vătămate G.A., coroborate cu procesele verbale ale organelor de jandarmi, planșele foto, găsirea corpului delict sustras de inculpat lângă acesta și declarațiile martorilor M.I. și Z.D.B., precum și recunoașterea inculpatului la urmărirea penală. La instanță, inculpatul a recunoscut numai faptul că a agresat pe partea vătămată, împreună cu celălalt făptuitor, negând deposedarea de geantă.

Apărarea inculpatului nu a fost primită, din moment ce probele demonstrează că inculpatul a participat împreună cu celălalt făptuitor la deposedarea prin violență a părții vătămate, de geanta cu lucruri, geanta fiind găsită asupra inculpatului. Față de situația de fapt, corect reținută, încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., este corectă. În ceea ce privește pedeapsa aplicată, fiind stabilită la nivelul minimului special, nu poate fi criticată ca prea severă, iar reducerea sub minimul special nu ar fi posibilă decât prin recunoașterea de circumstanțe atenuante. Ori, față de gravitatea faptei, împrejurările în care ea a fost comisă și poziția inculpatului de a încerca să se disculpe, sau să-și atenueze răspunderea prin susținerile nesincere de la instanță, corect nu s-au recunoscut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.

Criticile formulate fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează, a se respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Totodată, urmează a se deduce timpul arestării preventive și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare, către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. (F.) împotriva deciziei penale nr. 312 din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 martie 2004 la 6 ianuarie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2005.