ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 894/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 434 din 18

iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost condamnat inculpatul S.C.I.

la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a),

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 716 zile închisoare rămas neexecutat

din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 795 din 8

decembrie 1999 a Tribunalului Timiș, rest contopit cu pedeapsa aplicată, la

care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, în final, inculpatul urmând a

executa 8 ani și 6 luni închisoare.

Prin aceeași sentință a mai fost

condamnată și inculpata G.C. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 9

septembrie 2002, la zi.

Sub aspectul laturii civile,

inculpații au fost obligați să plătească părții civile V.A., suma de 130 euro

și 1.400.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În noaptea de 6 septembrie 2002, în

jurul orelor 24,00, partea vătămată s-a aflat în Gara de Nord din Timișoara, de

unde urma să plece cu trenul în Italia. La un moment dat, partea vătămată a fost

abordată de inculpata G.C. și de R.O. (scos de sub urmărire penală și

sancționat administrativ în faza de urmărire penală), care s-au oferit să-l

găzduiască. Pentru a o convinge pe partea vătămată de bunele lor intenții, cei

doi au condus-o la locuința, unde au venit și coinculpatul S.C.I. și concubina

acestuia, L.A. (scoasă de sub urmărire penală și sancționată administrativ),

după care cei cinci, s-au deplasat prin diferite baruri unde au consumat

băuturi alcoolice, în final îndreptându-se spre zona Cartierului Bega cu un

autoturism. Partea vătămată a luat loc pe bancheta din spate a autoturismului,

lângă ea așezându-se inculpata G.C. Conform înțelegerii dintre inculpați, la un

moment dat, G.C. a început să țipe după ajutor, motivând că partea vătămată ar

fi încercat să abuzeze sexual de ea, context în care inculpatul S.C.I. a

intervenit și a început să lovească victima cu pumnii în față, timp în care G.C.

i-a sustras portofelul în care se aflau 190 euro, 400.000 lei, permisul de

conducere, cartela telefonică și câteva iconițe religioase.

După comiterea infracțiunii, inculpații

și persoanele care i-au însoțit au plecat cu autoturismul și în aceeași noapte

au schimbat valuta, sumele obținute împărțindu-le între ei.

În urma agresiunii, partea vătămată

a suferit leziuni care au necesitat 6 zile îngrijiri medicale.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală,

planșelor foto executate în cauză, raportului medico-legal, depozițiilor

martorilor R.O., L.A., E.T., M.D. și P.M., probe coroborate cu declarațiile

inculpaților.

Curtea de Apel Timișoara prin

decizia penală nr. 301/ A din 13 august 2003, a admis apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, a desființat sentința penală atacată

numai pe latura civilă și a înlăturat obligarea inculpaților la plata sumelor

de 190 euro și 400.000 lei, dispunând totodată, confiscarea acestor sume în

folosul statului.

Apelurile declarate de inculpați au

fost respinse ca nefondate.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul S.C.I. a declarat recurs prin care a solicitat reducerea pedepsei

aplicate.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond a stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din

punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus-menționat, iar

instanța de apel a constatat că sub acest aspect, hotărârea pronunțată este

legală.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte constată că au fost respectate

criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de pericolul

social concret al faptei comise cât și de persoana făptuitorului.

Astfel, la dozarea pedepsei s-a avut

în vedere împrejurările în care infracțiunea a fost săvârșită (respectiv,

faptul că victima a fost atrasă, noaptea, într-un loc puțin circulat, după o

înțelegere prealabilă între coinculpați) și urmările acesteia (partea vătămată

a fost deposedată de acte și de toți banii, a suferit leziuni care au impus mai

multe zile de îngrijiri medicale pentru vindecare).

Referitor la profilul moral al

inculpatului, din probele administrate rezultă că acesta a avut o poziție

oscilantă cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată și a comis

infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie. Sub acest ultim aspect,

este de relevat că inculpatul a fost anterior condamnat, prin sentința penală nr.

795 din 8 decembrie 1999 a Tribunalului Timiș la pedeapsa de 5 ani închisoare,

tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanța de

fond și verificate de instanța de control judiciar, pedeapsa aplicată în

cuantumul stabilit, fiind bine dozată, de natură a asigura realizarea scopului

coercitiv și preventiv-educativ al sancțiunii penale, motiv pentru care

recursul declarat nu este fondat și va fi respins, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C.I., împotriva deciziei penale nr. 301 din 13 august

2003 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 februarie 2004.