ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1604/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanta F.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 1963 din 2 mai 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, motivând că și în anul 1953, fostul ei soț s-a aflat într-un detașament de muncă, beneficiind de aceleași drepturi prevăzute de art. 1-3 din Legea nr. 309/2002. Prin sentința civilă nr. 46 din 16 februarie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de F.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în perioada 18 ianuarie 1953 - 31 decembrie 1953, fostul soț al reclamantei și-a satisfăcut stagiul militar la o unitate militară, respectiv la U.M.

03642 Sighișoara și această perioadă a stagiului militar nu poate fi asimilată celei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002. Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, F.I., motivând, în esență, că fostul său soț a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, și în perioada 18 ianuarie 1953 - 31 decembrie 1953. Recursul este nefondat. Potrivit mențiunilor făcute în livretul militar al defunctului F.F., rezultă că acesta s-a încorporat la 18 ianuarie 1953, la U.M. 03642 Sighișoara, fiind lăsat la vatră, la data de 31 decembrie 1953. Această perioadă a stagiului militar nu poate fi asimilată celei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, care prevede că beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Fostul soț al reclamantei și-a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară, și nu într-un detașament de muncă. Abia în data de 5 iunie 1954, fostul soț al reclamantei s-a aflat la G.A.S. Drăgășani, în detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, până la 14 decembrie 1955, data lăsării la vatră, perioadă pentru care comisia a admis cererea. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.I. împotriva sentinței civile nr. 46 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2005.