ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1604/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamanta F.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 1963 din 2

mai 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, motivând că și în

anul 1953, fostul ei soț s-a aflat într-un detașament de muncă, beneficiind de

aceleași drepturi prevăzute de art. 1-3 din Legea nr. 309/2002.

Prin sentința civilă nr. 46

din 16 februarie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de F.I., în contradictoriu

cu Casa Județeană de Pensii Mureș.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că în perioada 18 ianuarie 1953 - 31

decembrie 1953, fostul soț al reclamantei și-a satisfăcut stagiul militar la o

unitate militară, respectiv la U.M. 03642 Sighișoara și această perioadă a

stagiului militar nu poate fi asimilată celei prevăzute de art. 1 din Legea nr.

309/2002.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs, F.I., motivând, în esență, că fostul său soț

a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, și în perioada 18 ianuarie

1953 - 31 decembrie 1953.

Recursul este nefondat.

Potrivit mențiunilor făcute

în livretul militar al defunctului F.F., rezultă că acesta s-a încorporat la 18

ianuarie 1953, la U.M. 03642 Sighișoara, fiind lăsat la vatră, la data de 31

decembrie 1953.

Această perioadă a stagiului

militar nu poate fi asimilată celei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002,

care prevede că beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean

român, care a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Fostul soț al reclamantei

și-a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară, și nu într-un

detașament de muncă.

Abia în data de 5 iunie 1954,

fostul soț al reclamantei s-a aflat la G.A.S. Drăgășani, în detașament de muncă

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, până la 14 decembrie 1955,

data lăsării la vatră, perioadă pentru care comisia a admis cererea.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.I.

împotriva sentinței civile nr. 46 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2005.