ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9086/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta L.E., în calitate de soție supraviețuitoare a lui L.N., a contestat hotărârea nr. 1858 din 20 martie 2003 a Casei Județene de Pensii Mureș, solicitând acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că soțul său, decedat, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 379 din 29 septembrie 2003, a admis contestația formulată împotriva hotărârii nr. 1858 din 20 martie 2003, a Casei de Pensii Mureș, pe care a anulat-o și a obligat intimata să stabilească în favoarea reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 8 ianuarie 1952 - 7 iulie 1955, în care soțul reclamantei a efectuat stagiul militar într-o unitate de muncă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din livretul militar prezentat în copie la dosar, rezultă că N.L. a efectuat stagiul militar, în perioada anilor 1953 - 1955, în unități de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, fiind folosit ca „mână de lucru” și lăsat la vatră, ca soldat neinstruit. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că din livretul militar prezentat, rezultă că soțul reclamantei a efectuat stagiul militar la o unitate militară, iar nu la un detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Stabilirea drepturilor prevăzute de legea menționată se face, așa cum rezultă din art. 6 alin. (2) al aceluiași act normativ, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare sau de U.M. 02405 Pitești. Din livretul militar depus în copie la dosarul cauzei, rezultă că soțul reclamantei a efectuat serviciul militar în perioada 8 ianuarie 1952 - 7 iulie 1955, la U.M.

03048 Cîlnic și U.M. 03939 Lugoj. Acest unic înscris, care cuprinde și o serie de corecturi necertificate, nu reprezintă o dovadă concludentă că L.N. a efectuat serviciul militar în unități (detașamente) aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii , astfel că instanța a pronunțat o soluție pe baza unui probatoriu insuficient. Copia livretului militar seria Ba nr. 039066 evidențiază că înscrierea făcută inițial la rubrica denumirea specialității militare, „bun pentru serviciul combatant neinstruit”, a fost barată, iar la cea privind funcțiile îndeplinite pe timpul serviciului militar, a fost înscrisă o abreviere neconcludentă („constr.”). Pentru o bună soluționare a cauzei, se impune casarea hotărârii și trimiterea, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea suplimentării probelor în sensul arătat, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței nr. 379 din 29 septembrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2004.