ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1003/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 45 din 21 februarie 2003, a

respins acțiunea formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de „Luptător în

Rezistența Anticomunistă”.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamantul nu a prezentat acte care să justifice acordarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul, soluționat prin decizia nr. 3450 din 23 octombrie

2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, care a

anulat recursul, ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul

a formulat contestație în anulare, motivată în baza art. 317 - 320 C. proc.

civ., susținând în esență că, fiind spitalizat în perioada 18 august - 21

septembrie 2003, nu a primit personal citația pentru judecarea recursului și a

considerat că nu avea obligația timbrării recursului, fiind scutit.

Contestația în anulare este

nefondată.

Se reține că citarea

recurentului-reclamant în recurs, pentru termenul din 23 octombrie 2003, s-a

făcut cu respectarea prevederilor art. 92 alin. (4) C. proc. civ., prin

afișarea citației, pe ușa principală a locuinței destinatarului și cu mențiunea

timbrării recursului, fiind precizat cuantumul de 17.000 lei al taxei judiciare

de timbru, care trebuia achitată și valorii de 1.500 lei a timbrului judiciar,

care trebuia depus. Se reține, de asemenea, că recurentul a expediat pentru

același dosar, la 22 septembrie 2003, „Concluzii scrise”, cu referire la

termenul stabilit la 23 octombrie 2003, solicitând, în temeiul art. 242 alin. (2)

C. proc. civ., judecarea în lipsă.

Nu este întemeiată nici

susținerea contestatorului, în sensul că ar fi fost exonerat de obligația

timbrării recursului, întrucât O.U.G. nr. 214/1999 nu conține dispoziții în

acest sens, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995.

În consecință, contestația

în anulare este nefondată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de B.N. împotriva deciziei nr. 3450 din 23 octombrie 2003, a

Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2005.