ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 774/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 774/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Deliberând asupra

recursurilor de față, constată:

Prin sentința penală nr. 135

din 19 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara au fost condamnați

următorii inculpați:

urmează:

- 17 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 alin.

(1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea

permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 527/2002 a Judecătoriei Hunedoara urmând ca

pedeapsa să se execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de

executat în total 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 14 octombrie 2003 la

zi.

urmează:

- un an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de nedenunțarea unor infracțiuni, prevăzută de

art. 262 alin. (1) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C.

pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare.

Inculpatul a fost privat de

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 527/2002 a Judecătoriei Hunedoara urmând ca

pedeapsa să se execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de

executat în total 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a confiscat un laț de lemn corp delict.

În baza art. 169 C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către partea civilă D.G. a unui lănțișor și a unei

brățări din aur.

În baza art. 14, art. 346 și

art. 998 C. civ., inculpatul V.D.A.S. a fost obligat la 98.308.615 lei

despăgubiri civile, D.G.

S-a respins cererea de

părții civile de obligarea la despăgubiri a inculpatului F.I.C.

Inculpații au fost obligați,

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut

următoarele:

La sfârșitul lunii

septembrie 2003, victima D.A.F. a început să efectueze reparații și lucrări de

zugrăvit în apartamentul lui A.A., concubinul surorii sale și l-a luat pe

inculpatul V.D.A.S. să-l ajute.

La data de 2 octombrie 2003,

cei doi s-au întâlnit la apartament și au continuat lucrările până seara, în

jurul orei 20,00, când a izbucnit un conflict, victima lovindu-l pe inculpat cu

palma peste față iar inculpatul a luat un laț din lemn, pe care îl foloseau

pentru a îndrepta pereții și a lovit-o puternic de 3 ori în partea stângă a

gâtului și a capului.

Victima a căzut la pământ

iar inculpatul știind că victima are bani asupra sa i-a sustras din portofel

950 Euro și 900.000 lei, un lănțișor și o brățară din aur, un telefon mobil și

un minicasetofon, după care a părăsit apartamentul.

În urma loviturilor primite

victima a decedat.

Inculpatul V.D.A.S. s-a

întâlnit, în jurul orei 21,00, cu inculpatul F.I.C. și cu doi martori cărora

le-a arătat o bancnotă de 500 Euro spunându-le că are bani de la un frate din

Italia și vrea să cumpere o mașină pentru a efectua un transport.

Inculpatul F.I.C. i-a propus

să cumpere o mașină de la vărul său F.G., astfel încât ambii inculpați s-au

deplasat la locuința acestuia. Inculpatul V.D.A.S. a cumpărat cu suma de 400

Euro și 200.000 lei autoturismul Dacia, încheindu-se un contract olograf de vânzare

cumpărare.

Apoi inculpații au plecat cu

mașina, pe care au condus-o pe rând prin Hunedoara, deși nici unul dintre ei nu

poseda permis de conducere.

Mașina a fost lăsată apoi în

fața blocului și inculpații au plecat în oraș cu un taxi, ocazie cu care inculpatul

V.D.A.S. a schimbat bancnota de 500 Euro obținând suma de 17.000.000 lei, a

cumpărat o cartelă Connex pe care a pus-o pe telefonul sustras de la victimă.

Apoi inculpatul V.D.A.S. s-a

întors în apartamentul unde lăsase victima, a spălat cu un prosop și cu niște

cârpe sângele și a pus cadavrul victimei în doi saci de rafie pe care susține

că i-a primit de la celălalt inculpat și a plecat.

În jurul orei 2,00,

inculpatul V.D.A.S. a revenit în apartament însoțit de F.I.C. și împreună au

transportat cadavrul în portbagajul autoturismului și au plecat la Călan unde

au abandonat în apropierea unui bloc cadavrul, și apoi au revenit la Hunedoara

unde s-au întâlnit cu martorii D.Șt., K.T. și F.V. pe care i-au luat la

plimbare cu mașina. Automobilul a fost condus de această dată de inculpatul

F.I.C. care l-a un moment dat a pierdut controlul volanului și a intrat în

coliziune cu o țeavă a rețelei de gaz.

A doua zi, în jurul orei

9,00, inculpații și F.G. s-au dus la un notar public dar nu au reușit să

autentifice actul de vânzare-cumpărare întrucât inculpatul V.D.A.S. nu avea

asupra sa actul de identitate. De aici inculpații au dus mașina la un service

particular și i-au dat lui S.C.D. 3.000.000 lei pentru reparații.

Din banii rămași inculpatul

V.D.A.S. a cumpărat piese auto, un casetofon cu boxe, ștergătoare și oglinzi pe

care le-a dus la service, precum și obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. De

asemenea, i-a solicitat martorului P.R.V. să amaneteze pe numele său lănțișorul

și brățara pentru care a primit de la SC G. SRL din Hunedoara, 4.025.000 lei.

În aceeași zi a fost

descoperit la Călan cadavrul victimei.

În urma autopsiei efectuate

s-a constatat că moartea victimei a fost violentă și a fost determinată de

leziuni produse prin loviri repetate cu un corp dur la nivelul feței și a

gâtului.

Pe parcursul cercetărilor

s-a stabilit că suma de 950 Euro luată de inculpatul V.D.A.S. de la victimă

fusese sustrasă de aceasta în luna august 2003, de la numitul G.F.S., astfel că

suma de 3.000.000 lei ridicată de la inculpat precum și accesoriile auto și

autoturismul au fost predate acestei persoane.

Prin decizia penală nr. 377/

A din 11 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a desființat

sentința numai sub aspectul omisiunii reținerii stării de recidivă cu privire

la una dintre infracțiunile comise de inculpatul V.D.A.S.

Rejudecând, instanța de apel

a făcut aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de

art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 săvârșită de inculpatul V.D.A.S.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie au fost

respinse apelurile declarate de inculpați, s-a menținut starea de arest a

acestora și s-a dedus la zi detenția preventivă.

S-a reținut că este

întemeiat motivul de apel invocat de procuror cu privire la omiterea instanței

de a reține starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., la

infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 comisă de

inculpatul V.D.A.S. întrucât și această faptă a fost comisă în cursul

termenului de încercare.

S-a apreciat că nu este

fondată critica din apelul procurorului privind individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului V.D.A.S., acestea fiind corespunzătoare atât gradului de

pericol social al faptelor comise cât și elementelor care caracterizează

persoana inculpatului cu privire strictă la starea sa de boală și afecțiunile

psihice pe care le prezintă.

S-a mai reținut că este

nefondată cererea inculpatului V.D.A.S. de a i se aplica măsura de siguranță

prevăzută de art. 114 C. pen., întrucât raportul de expertiză medico-legală nu

recomandă luarea acestei măsuri, iar de pe altă parte instituirea acesteia ar

echivala cu agravarea situației inculpatului în propria cale de atac.

Instanța a reținut că nu

este întemeiată nici solicitarea inculpatului de a se reduce pedeapsa aplicată.

De asemenea, s-a reținut că

situația de fapt a fost corect stabilită din probele administrate rezultând cu

certitudine comiterea infracțiunilor de către inculpatul F.I.C., fiind

nefondată cererea acestuia de a se dispune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru

infracțiunea prevăzută de art. 262 și art. 264 alin. (1) C. pen.

Instanța de apel a apreciat

că este nefondată și solicitarea inculpatului F.I.C. de a se dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei atâta timp cât pedeapsa

rezultantă este mai mare de 2 ani, iar pe de altă parte nu există motive care

să creeze convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără ca aceasta să

fie executată.

Inculpații au declarat

recurs.

În motivarea recursurilor

s-a susținut în principal că inculpații au comis numai infracțiunea de

conducere fără permis și au solicitat achitarea pentru celelalte infracțiuni în

temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și aplicarea art. 86

1

C. pen., cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului F.I.C., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În subsidiar inculpatul

V.D.A.S. a solicitat reducerea pedepselor.

Recursurile își găsesc

temeiul în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și respectiv 14

C. proc. pen., dar nu sunt fondate.

Curtea constată că situația

de fapt a fost corect stabilită de instanță care a făcut o justă interpretare a

probelor.

Justificat au fost

înlăturate declarațiile date de inculpați în faza de cercetare judecătorească,

care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză și prin care

inculpatul V.D.A.S. a încercat să acrediteze ideea că a lovit victima cu lațul

pentru că aceasta i-a făcut avansuri sexuale și că acest lucru s-a petrecut în

prezența inculpatului F.I.C. care este de fapt cel care a ucis victima

strângând-o de gât, iar inculpatul F.I.C. a pretins că a ajutat la

transportarea cadavrului susținând că nu a știut că victima a fost ucisă de

celălalt inculpat.

Declarațiile date de

inculpați în faza de urmărire penală se coroborează cu concluziile raportului

medico-legal de autopsie, cu declarațiile martorilor, procesele verbale de

conducere în teren și cu celelalte înscrisuri din dosar, astfel încât

constituie mijloace de probă în înțelesul art. 69 C. proc. pen. și în mod

corect au fost avute în vedere ca atare de instanță.

Curtea apreciază că sunt

nefondate și motivele de recurs vizând greșita individualizare a pedepselor,

acestea fiind proporționale cu pericolul social concret al faptelor determinat

de modalitatea și împrejurările în care au fost comise și urmările produse

precum și cu elementele de circumstanțiere personală a inculpaților.

Având în vedere conținutul

concret al infracțiunilor comise de inculpatul F.I.C. se apreciază că scopul

pedepsei nu s-ar putea realiza decât prin executarea acesteia, astfel încât nu

sunt întrunite condițiile pentru aplicarea art. 86

1

C. pen.

Față de considerentele

expuse, Curtea va respinge recursurile inculpaților, ca nefondate, conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă pentru inculpatul V.D.A.S.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., fiecare inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații V.D.A.S. și F.I.C. împotriva

deciziei penale nr. 377/ A din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului V.D.A.S., timpul arestării preventive de la 4 octombrie 2003 la 2

februarie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat V.D.A.S. să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul

inculpat F.I.C. să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2005.