ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7477/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 4

aprilie 2002 și precizată ulterior, reclamantul T.D. a chemat în judecată

Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea acestei autorități a

administrației publice centrale, să modifice Ordinul M.P. nr. 1038 din 10

august 2001, în sensul acordării gradului de colonel și a dreptului de a purta

uniformă, în condițiile legii.

De asemenea, a cerut obligarea

aceleiași autorități, la plata unor daune materiale și morale în valoare totală

de 8.000 Euro.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în mod nelegal s-a dispus trecerea lui în rezervă cu gradul de

locotenent colonel, și nu acesta de colonel, care i se cuvine.

A precizat că are studii superioare

și a susținut examenul pentru gradul militar superior, dar actele doveditoare

prezentate, nu au fost luate în considerare de emitentul ordinului, care

ulterior, a continuat să-i conteste drepturile pretinse.

În drept, T.D. a invocat

dispozițiile art. 65 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 90/2001, art. 998 C. civ.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea cauzei, după casarea cu

trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr. 1636 din 16

octombrie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, întrucât la data trecerii în rezervă, reclamantul nu

absolvise un curs postuniversitar, necesar conform legii, pentru acordarea

gradului de colonel.

În al doilea rând, portul uniformei

militare după trecerea ofițerului în rezervă, nu constituie un drept al

acestuia, ci o simplă vocație, pe care autoritățile militare o pot satisface cu

ocazia emiterii ordinului de trecere în rezervă.

S-a concluzionat că în lipsa unui

drept subiectiv legitim al reclamantului, care să fi fost vătămat prin actul

administrativ supus controlului jurisdicțional, acțiunea întemeiată pe

dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, nu poate fi admisă.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul T.D.

Recurentul a susținut că instanța de

fond a nesocotit prevederile art. 56 parag. C lit. b) și art. 65 din Legea nr. 80/1995,

ale căror cerințe erau îndeplinite la data trecerii în rezervă. Că, de vreme ce

a promovat examenul de capacitate pentru gradul de colonel și a participat la

mai multe forme de perfecționare, Ministerul Apărării Naționale trebuia să-i

acorde gradul militar imediat superior și dreptul de a purta uniformă, în baza art.

27 din aceeași lege.

Recursul este nefondat.

Din probele cu acte administrate în

cauză, rezultă fără echivoc că reclamantul T.D. a fost trecut în rezervă cu

gradul militar de locotenent-colonel, datorită faptului că a împlinit la acea

dată, vârsta legală de pensionare și nu mai putea fi menținut în cadrele

militare.

Calitatea sa de participant la unele

seminarii organizate de parteneri externi, precum și la alte forme de pregătire

profesională, nu a fost contestată de către pârât.

S-a ținut însă, seama de faptul că

reclamantul nu a făcut dovada absolvirii unei forme de învățământ postacademic

sau postuniversitar, în țară sau în străinătate, condiție stipulată prin

dispozițiile art. 56 parag. C lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul

cadrelor militare.

Potrivit art. 107 alin. (3) din lege,

timp de 3 ani de la intrarea ei în vigoare, locotenent-coloneii și căpitan-comandorii

care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 56 alin. (1) parag. C lit. b),

vor putea fi înaintați în gradul următor, în urma promovării examenului pentru

gradul de colonel, respectiv de comandor.

Curtea de apel a reținut în mod

judicios, că, întrucât reclamantul a promovat examenul de colonel în anul 1995,

putea fi trecut în rezervă cu gradul de colonel până la data de 19 septembrie

1998, pe baza examenului susținut pentru acest grad, chiar dacă nu absolvise un

curs postuniversitar sau postacademic.

Având în vedere că trecerea în

rezervă a fost dispusă prin ordinul M.P. nr. 1038 din 10 august 2001 și

desigur, modificările și completările aduse Legii nr. 80/1995, prin O.U.G. nr. 90/2001

(în privința obligativității absolvirii unei forme de învățământ postacademic

sau postuniversitar), eronat se susține în recurs că acțiunea era totuși,

întemeiată.

Pe de altă parte, portul uniformei

militare de către ofițerul trecut în rezervă, nu constituie un drept, ci o

simplă vocație a acestuia.

Prin urmare, reclamantul căruia nu i

s-a recunoscut dreptul la acordarea gradului de colonel cu prilejul trecerii în

rezervă, nu poate pretinde nici repararea pretinsului prejudiciu (material și

moral), provocat de pârât prin emiterea actului administrativ și nerecunoașterea

dreptului la portul uniformei militare.

Având în vedere considerentele

expuse în cele ce preced și inexistența în cauză a unor motive de casare de

ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi

invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.D.

împotriva sentinței civile nr. 1636 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.