ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7477/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 4 aprilie 2002 și precizată ulterior, reclamantul T.D. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea acestei autorități a administrației publice centrale, să modifice Ordinul M.P. nr. 1038 din 10 august 2001, în sensul acordării gradului de colonel și a dreptului de a purta uniformă, în condițiile legii. De asemenea, a cerut obligarea aceleiași autorități, la plata unor daune materiale și morale în valoare totală de 8.000 Euro. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod nelegal s-a dispus trecerea lui în rezervă cu gradul de locotenent colonel, și nu acesta de colonel, care i se cuvine.

A precizat că are studii superioare și a susținut examenul pentru gradul militar superior, dar actele doveditoare prezentate, nu au fost luate în considerare de emitentul ordinului, care ulterior, a continuat să-i conteste drepturile pretinse. În drept, T.D. a invocat dispozițiile art. 65 din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, modificată și completată prin O.U.G. nr. 90/2001, art. 998 C. civ. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea cauzei, după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr. 1636 din 16 octombrie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Instanța a reținut că o atare soluție se impune, întrucât la data trecerii în rezervă, reclamantul nu absolvise un curs postuniversitar, necesar conform legii, pentru acordarea gradului de colonel.

În al doilea rând, portul uniformei militare după trecerea ofițerului în rezervă, nu constituie un drept al acestuia, ci o simplă vocație, pe care autoritățile militare o pot satisface cu ocazia emiterii ordinului de trecere în rezervă. S-a concluzionat că în lipsa unui drept subiectiv legitim al reclamantului, care să fi fost vătămat prin actul administrativ supus controlului jurisdicțional, acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, nu poate fi admisă. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul T.D. Recurentul a susținut că instanța de fond a nesocotit prevederile art. 56 parag. C lit. b) și art. 65 din Legea nr. 80/1995, ale căror cerințe erau îndeplinite la data trecerii în rezervă.

Că, de vreme ce a promovat examenul de capacitate pentru gradul de colonel și a participat la mai multe forme de perfecționare, Ministerul Apărării Naționale trebuia să-i acorde gradul militar imediat superior și dreptul de a purta uniformă, în baza art. 27 din aceeași lege. Recursul este nefondat. Din probele cu acte administrate în cauză, rezultă fără echivoc că reclamantul T.D. a fost trecut în rezervă cu gradul militar de locotenent-colonel, datorită faptului că a împlinit la acea dată, vârsta legală de pensionare și nu mai putea fi menținut în cadrele militare. Calitatea sa de participant la unele seminarii organizate de parteneri externi, precum și la alte forme de pregătire profesională, nu a fost contestată de către pârât.

S-a ținut însă, seama de faptul că reclamantul nu a făcut dovada absolvirii unei forme de învățământ postacademic sau postuniversitar, în țară sau în străinătate, condiție stipulată prin dispozițiile art. 56 parag. C lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare. Potrivit art. 107 alin. (3) din lege, timp de 3 ani de la intrarea ei în vigoare, locotenent-coloneii și căpitan-comandorii care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 56 alin. (1) parag. C lit. b), vor putea fi înaintați în gradul următor, în urma promovării examenului pentru gradul de colonel, respectiv de comandor. Curtea de apel a reținut în mod judicios, că, întrucât reclamantul a promovat examenul de colonel în anul 1995, putea fi trecut în rezervă cu gradul de colonel până la data de 19 septembrie 1998, pe baza examenului susținut pentru acest grad, chiar dacă nu absolvise un curs postuniversitar sau postacademic.

Având în vedere că trecerea în rezervă a fost dispusă prin ordinul M.P. nr. 1038 din 10 august 2001 și desigur, modificările și completările aduse Legii nr. 80/1995, prin O.U.G. nr. 90/2001 (în privința obligativității absolvirii unei forme de învățământ postacademic sau postuniversitar), eronat se susține în recurs că acțiunea era totuși, întemeiată. Pe de altă parte, portul uniformei militare de către ofițerul trecut în rezervă, nu constituie un drept, ci o simplă vocație a acestuia. Prin urmare, reclamantul căruia nu i s-a recunoscut dreptul la acordarea gradului de colonel cu prilejul trecerii în rezervă, nu poate pretinde nici repararea pretinsului prejudiciu (material și moral), provocat de pârât prin emiterea actului administrativ și nerecunoașterea dreptului la portul uniformei militare.

Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced și inexistența în cauză a unor motive de casare de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.D. împotriva sentinței civile nr. 1636 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.