ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 17 iulie 2002, reclamantul M.I. a chemat în judecată Comisia de contestații

pensii a S.R.I., solicitând corectarea și modificarea deciziei de pensie, în

sensul de a se înscrie în aceasta, gradul de colonel și de a i se recalcula

drepturile bănești de pensie, aferente acestui grad.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că deși în anul 1987 a promovat examenul pentru gradul de colonel, totuși, întrucât nu avea funcția corespunzătoare gradului, nu a fost

avansat, în schimb i s-a plătit 75% din solda acestui grad, astfel cum rezultă

din actele depuse la dosar. A mai arătat reclamantul că a cerut să fie

pensionat, și, în mod greșit, i s-a acordat gradul de locotenent-colonel, în loc

de colonel, fiind astfel păgubit la pensie (prin decizia de pensie nr. 080562

din 25 aprilie 2002), cu suma aferentă gradului de colonel, că, deși a atacat

această decizie la Comisia de contestații pensii, totuși, corecția solicitată

nu a fost efectuată, menținându-se prin decizia nr. 11 din 25 iunie 2002,

decizia de pensie nr. 080562/2002, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 80/1995

și cele ale Legii nr. 164/2001, precum și cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și art.

48 alin. (1) din Constituția României.

Tribunalul Vrancea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 112 din 12

noiembrie 2002, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reținând, în

esență, pe de o parte, că dispozițiile art. 65 din Legea nr. 80/1995, nu sunt

aplicabile în cauză, reclamantul fiind rezervist din anul 1990, iar, pe de altă

parte, că înaintarea în grad este o chestiune facultativă, nu obligatorie,

generată de existența sau inexistența funcțiilor corespunzătoare gradului

pentru aspirantul la avansare. S-a mai reținut că cererea de chemare în

judecată a reclamantului este orientată greșit împotriva unei simple decizii

prin care au fost actualizate drepturile de pensie.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul M.I., iar Curtea de Apel Galați, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 382/R din 23 aprilie 2003, l-a

admis și în rejudecare a modificat sentința atacată, în sensul că a admis

acțiunea reclamantului și a obligat pârâta U.M. 0198 – S.R.I. – Comisia de

contestații pensii, să modifice decizia de pensie nr. 11 din 25 iunie 2002, în

sensul recalculării pensiei militare de serviciu, corespunzător gradului de

colonel. S-a reținut, în esență, că dispozițiile art. 65 din Legea nr. 80/1995,

trebuie coroborate cu cele ale art. 108 din același act normativ, întrucât din

precizările exprese ale acestuia din urmă rezultă cu evidență că

intimata-pârâtă are obligația să recalculeze pensia recurentului-reclamant,

corespunzător gradului de colonel.

Împotriva deciziei nr. 382/R din 23

aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a formulat recurs în anulare, Procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, susținând că această hotărâre a fost

pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

În dezvoltarea motivelor recursului

în anulare s-a susținut că atâta timp, cât reclamantul a avut la data trecerii

în rezervă, gradul de locotenent-colonel, nu i se putea acorda solda

corespunzătoare gradului de colonel și că instanța de recurs a considerat

greșit că art. 65 din Legea nr. 80/1995 se aplică și acestuia, neținând cont

nici de prevederile art. 15 din Statutul cadrelor militare, privind înaintarea

în grad.

Concluzionând, s-a susținut că

întrucât reclamantul nu a fost avansat la gradul de colonel, nici reactualizarea

pensiei nu poate fi realizată în funcție de solda corespunzătoare acestui grad.

Examinându-se decizia atacată, în

raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul în

anulare este nefondat, urmând a fi respins.

Conform prevederilor art. 65 din

Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare „locotenent-coloneii și

căpitan-comandorii în activitate, cărora le-a expirat stagiul minim în grad,

dar nu au fost înaintați în grad pe timpul cât s-au aflat în activitate,

întrucât nu au fost încadrați pe funcții prevăzute cu grade corespunzătoare

celor la care urmau să fie avansați, la trecerea în rezervă sau direct în

retragere prin aplicarea art. 85 lit. a) – e), vor fi înaintați în gradul

următor și trecuți în rezervă sau direct în retragere, cu noul grad, dacă

îndeplinesc celelalte condiții prevăzute de prezenta lege”.

În cauză, se constată, astfel cum

corect a reținut și instanța de fond, că reclamantul se încadrează în

dispozițiile art. 85, că acesta a absolvit cursul necesar avansării în gradul

de colonel, dar nu a fost înaintat în grad, din lipsă de funcții și că

avansarea în gradul de colonel a avut loc ulterior, în anul 1993, după trecerea

sa în rezervă.

Potrivit însă, dispozițiilor art. 108

din Legea nr. 80/1995, prevederile din prezenta lege referitoare la cadrele

militare în rezervă și retragere, pensionari militari, se aplică și celor

aflați în plată la intrarea în vigoare a prezentei legi.

În consecință, prin acest ultim text

se exprimă rațiunea legiuitorului, în sensul de nu a permite discriminări între

cei pensionați înainte de intrarea în vigoare a acestei legi și cei pensionați

ulterior.

Dispozițiile art. 15 invocate în

recursul în anulare, sunt din vechiul statut al corpului ofițerilor, iar nu din

Legea nr. 80/1995 și instituiau, într-adevăr, posibilitatea înaintării la

gradele superioare, ceea ce nu echivala însă, cu aplicarea aleatorie și abuzivă

a acestei norme, ci tot în raport cu celelalte prevederi ale fostului statut.

În consecință, nefiind îndeplinite

condițiile art. 330 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr.

29/1990, urmează a se respinge recursul în anulare formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei nr. 382/R din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.