ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3463/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Constanța sub nr. 2216/36/2008, reclamantul B.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale anularea tuturor

actelor administrative emise din data de 22 decembrie 1989 până în prezent,

prin care a fost discriminat și i s-a încălcat un drept privat, fiind trecut în

rezervă, deși trebuia să primească Ordinul Meritul Militar cl.

I

și să fie avansat la gradul de colonel

și fiindu-i încălcat dreptul de proprietate prin neincluderea în pensia

militară a Grupei

I

de muncă pentru perioada

de 24,6 ani de activitate ca ofițer activ.

In motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat în esență că prin Ordinele A 30 din 15 februarie 1990 al Armatei a II-a,

a fost inclus, retroactiv și fără a fi consultat, începând cu data de 01

februarie 1990, în structura MApN și mutat „ disciplinar" sau preventiv la

Comandamentul Militar Tulcea.

A mai arătat că prin Ordinul nr. 8 din

09 martie 1990 al Comandamentului Teritorial Bacău a fost retrogradat în funcția

de maior începând cu data de 01 martie 1990, fără nici o justificare prin

scăderea corespunzătoare a soldei, iar prin Ordinul nr. 743 din 05 aprilie 1990

al MApN prin care a fost trecut în rezervă, i-a fost lezat un interes legitim

privat, nedorind să treacă în rezervă în acel moment întrucât peste trei luni,

la data de 01 august 1990, urma să împlinească 25 de ani de activitate ca

ofițer activ și avea dreptul la Ordinul Militar cl.

I,

care îi asigura unele drepturi materiale, iar peste 2 ani

și jumătate împlinea toate condițiile pentru a fi avansat la gradul de colonel.

De asemenea, a mai arătat reclamantul

că decizia de pensionare nr. 050836 din 11 iulie 1990, prin care i s-a stabilit

o vechime în muncă de 33 ani, 9 luni și 5 zile, din care ofițer cu o vechime de

24 de ani, a fost emisă cu încălcare dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 214/1977,

întrucât pensia astfel calculată nu cuprinde grupa

I

de muncă, pe perioada de 24 de ani vechime.

În ședința publică din data de 06

noiembrie 2008 reclamantul a arătat că înțelege să conteste decizia de

pensionare, dorind ca drepturile să-i fie calculate conform legii.

Prin sentința civilă nr. 892/CA din 06

noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2216/36/2008 al Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în

raport de dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, privind

pensiile militare de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie, iar prin

Decizia civilă nr. 1642 din 24 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 2216/36/2008

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

a fost respins recursul ca tardiv formulat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VIII-a, sub nr. 23009/3/AS/2009, iar la data

de 16 octombrie 2010 reclamantul a formulat o cerere precizatoare prin care a

solicitat anularea Ordinului A 30 din 15 februarie 1990 al Armatei a II-a, prin

care a fost inclus, retroactiv și fără a fi consultat, începând cu data de 01

februarie 1990, în structura MApN și mutat „disciplinar" sau preventiv la

Comandamentul Militar Tulcea, a Ordinului nr. 8 din 09 martie 1990 al

Comandamentului Teritorial Bacău prin care a fost retrogradat în funcția de

maior începând cu data de 01 martie 1990 și a Ordinului nr. 743 din 05 aprilie 1990

al MApN prin care a fost trecut în rezervă.

Prin sentința civilă nr. 6324 din 16

octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a VIII-a, a fost admisă

excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, având în vedere că reclamantul

solicită anularea unor acte administrative unilaterale emise de MApN, în raport

de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr.

23009/3/2009, iar prin întâmpinare pârâtul MApN a invocat excepția lipsei

procedurii prealabile și excepția tardivității acțiunii.

De asemenea, la data de 21 septembrie 2010

pârâtul MApN a invocat excepția de necompetență materială a instanței față de

capătul de cerere privind recalcularea pensiei din momentul întocmirii

dosarului de pensie cu toate majorările.

In ședința publică din data de 21

septembrie 2010, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Curtea a pus în

discuția părților excepțiile lipsei procedurii prealabile, tardivității

formulării acțiunii invocate de pârât, și excepția necompetenței materiale a

instanței cu privire la capătul

II

din

cererea de chemare în judecată, în subsidiar, acordând cuvântul și pe fondul cauzei.

Prin sentința nr. 2473 din 5 octombrie

2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția tardivității și a respins capătul de cerere privind anularea

Ordinului nr. 30 din 16 februarie 1990 al Armatei a

II

a, a Ordinului nr. 8 din 9 martie 1990 al Comandamentului

Teritorial Bacău și a Ordinului M.C. 743 din 05 aprilie 2004 al Ministrului

Apărării Naționale, ca tardiv formulat.

A admis excepția de necompetență

materială în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la

recalcularea pensiei cu toate majorările și a declinat competența în ceea ce

privește soluționarea acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului

București.

Pentru a pronunța această hotărâre

referitor la excepția de tardivitate a acțiunii, Curtea a constatat că Ordinul

nr. 743 din 05 aprilie 1990 al MApN prin care a fost trecut în rezervă a fost

emis la data de 05 aprilie 1999, fiind comunicat, cum însuși reclamantul a

arătat în cererea de chemare în judecată, la data de 19 aprilie 1990, când era

în vigoare Legea nr. 29/1990.

S-a mai reținut că reclamantul nu a

formulat o acțiune în contencios administrativ, în condițiile art. 5 alin.

ultim din Legea nr. 29/1990, în termen de un an de la data când a luat la

cunoștință de existenta ordinelor, cererea fiind înregistrată la data de 21

octombrie 2008, după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, 07 ianuarie 2005,

și din acest punct de vedere, acțiunea este introdusă cu depășirea termenului

de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

In ceea ce privește capătul de cerere

privind recalcularea pensiei din momentul întocmirii dosarului de pensie cu

toate majorările, Curtea a reținut că acest capăt de cerere nu are caracter

accesoriu, ci este un capăt de cerere principal, întrucât vizează un al raport

juridic, de asigurări sociale, reclamantul având calitatea de militar în

rezervă, cu drept de pensie, recalculată potrivit Legii nr. 90/2007, începând

cu data de 01 octombrie 2008.

Potrivit art. 54 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, împotriva deciziilor emise în

condițiile art. 53 se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de

la comunicare, la comisiile de contestații pensii care funcționează în cadrul

Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne și Serviciului Român

de Informații, iar deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în

instanță potrivit Legii nr. 19/2000.

Legea nr. 19 din 17 martie 2000,

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu

modificările și completările ulterioare, prevede la art. 155 alin. (1) lit. d)

că Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de

pensionare.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond a declarat recurs reclamantul B.M. criticând sentința atacată

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Se arată în motivarea căii de atac că

instanța de fond în mod eronat a admis excepția tardivității acțiunii și a

respins capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 30 din 16 februarie

1990 al Armatei a II-a, a Ordinului nr. 8 din 9 martie 1990 al Comandamentului

Teritorial Bacău și a Ordinului M.C. 743 din 05 aprilie 2004 al Ministrului Apărării

Naționale ca tardiv formulat, întrucât conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

„legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi contestat oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate". Astfel a susținut recurentul că acest articol statuează

imprescriptibilitatea dreptului la acțiune.

Se mai arată de către recurent că i-a

fost încălcat dreptul la apărare întrucât instanța de judecată nu a dispus

comunicarea întâmpinării formulată de pârâtul din prezenta cauză.

În continuare în cuprinsul cererii de

recurs recurentul reiterează motivele expuse prin cererea de chemare în

judecată ce formează obiectul litigiului dedus judecății.

Analizând sentința atacată, în raport

cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată

că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a

reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat

în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Cu privire la motivul de recurs invocat

de recurent în sensul respingerii în mod greșit a acțiunii ca tardiv formulată,

se reține că în mod corect s-a constatat de către instanța de fond că cererea

de chemare în judecată a fost introdusă în octombrie 2009, la aproape 20 de ani

de la data luării la cunoștință de actele administrative contestate,

depășindu-se cu mult atât termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 cât și termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din

același act normativ.

Cu privire la motivul de recurs

referitor la încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea întâmpinării

formulată în cauză, se reține că și acesta este neîntemeiat, instanța dispunând

amânarea pronunțării hotărârii tocmai pentru ca părțile să-și poată exprima

punctul de vedere prin „Concluzii scrise".

In ceea ce privește soluția de

admitere a excepției de necompetență materială a capătului de cerere privind

obligarea pârâtului-intimat la recalcularea pensiei cu toate majorările și de

declinare a competenței de soluționare a acestuia în favoarea Tribunalului

București, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost argumentată în mod corect

de către instanța de fond.

In speța de față este vorba despre un

litigiu de asigurări sociale. Reclamantul în calitatea sa de militar în rezervă

solicită recalcularea pensiei din momentul întocmirii dosarului de pensie, cu

toate majorările.

Potrivit art. 54 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, împotriva deciziilor emise în

condițiile art. 53 se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de

la comunicare, la comisiile de contestații pensii care funcționează în cadrul

Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne și Serviciului Român

de Informații, iar deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în

instanță potrivit Legii nr. 19/2000.

Legea nr. 19 din 17 martie 2000,

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu

modificările și completările ulterioare, prevede la art. 155 alin. (1) lit. d)

că Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de

pensionare.

Față de cele anterior menționate, Înalta

Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de B.M.

împotriva sentinței nr. 2743 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 iunie 2011.