ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5734/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul J.M. a chemat în

judecată Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea

pe care o va pronunța să constate că a fost nelegal retrogradat din funcția

echivalentă gradului de general cu doar câteva luni înainte de pensionare,

funcție îndeplinită cu calificativul „foarte bine” la sfârșitul anului 1995 și

obligarea pârâtului de a efectua o reparație morală și de a întocmi

documentația necesară pentru a fi avansat la gradul de general de brigadă în

retragere și înaintarea acestei documentații la Președintele României.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că a fost ofițer activ până în iunie 1996 când a fost pensionat la

limită de vârstă cu gradul de colonel. A mai arătat că în perioada 1992-1996 a fost detașat de la Ministerul Apărării Naționale la Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, unde a ocupat, începând cu anul 1993,

o funcție echivalentă gradului de general de brigadă pentru care a susținut

numeroase examene.

Pe la sfârșitul anului 1995, cu doar

3-4 luni înainte de vârsta de pensionare, a aflat că funcția pe care o deținea nu

mai este echivalentă cu gradul de general, urmare a restructurării și

reorganizării armatei.

Reclamantul a mai susținut că de mai

multe ori a solicitat o reparație morală prin înaintarea la gradul de general,

însă Președinția i-a comunicat că numai Ministerul Apărării Naționale este

îndreptățit să facă propuneri pentru a fi avansat general, însă, acesta i-a

comunicat că nu îndeplinește două din condițiile obligatorii pentru a fi

înaintat la gradul de general.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4456 din 16

februarie 2009 a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că situația coloneilor în retragere se analizează pe baza

prevederilor Legii nr. 80/1995, a Precizărilor metodologice privind întocmirea grilei

de evaluare a competențelor coloneilor și comandorilor în retragere propuși

pentru a li se acorda gradul de general de brigadă, precum și a criteriilor ce

trebuie să le îndeplinească aceștia, aprobate de ministrul apărării naționale.

Întrucât reclamantul nu a probat

nici măcar realizarea punctajului minim pentru a fi inclus în categoria celor îndreptățiți

să fie propuși pentru acordarea gradului de general, curtea de apel a reținut că

nu ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului

în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul J.M., susținând, în

esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut ca nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute în grila de evaluare, necesare pentru a fi inclus în categoria

celor îndreptățiți să fie propuși pentru acordarea gradului de general.

Consideră recurentul că în ultima

perioadă de activitate înainte de pensionarea pentru limită, de vârstă cu

gradul de colonel, a fost detașat la Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, unde a ocupat o funcție echivalentă gradului de general de

brigadă iar ulterior, ca urmare a restructurării și reorganizării această

funcție nu a mai fost considerată echivalentă, ceea ce presupune, în fapt, o

retrogradare în funcție nelegală.

În raport de prevederile grilei de

evaluare, recurentul-reclamant apreciază că acestea nu trebuie să evalueze

competența, ci posibilitatea de acordare a gradului de general.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării

Naționale nu a formulat întâmpinare invocând prin concluziile orale excepția nulității

recursului formulat iar pe fond solicitând respingerea acestuia, ca nefundat.

În ceea ce privește excepția

invocată, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. o apreciază ca fiind neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 306

alin. (1) și (3) C. proc. civ., respectiv faptul că motivarea acestuia a fost

făcută în termenul legal iar dezvoltarea criticilor formulate permite încadrarea

acestora în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Analizând sentința atacată, în

raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat.

Soluția instanței de fond, cu

privire la cererea recurentului-reclamant de constatare a refuzului nejustificat

al intimatului-pârât de a propune înaintarea în gradul de general este corectă.

Astfel cum rezultă din prevederile

art. 67 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, modificată și

completată, acordarea gradului de general coloneilor în retragere – cum este și

cazul recurentului – nu reprezintă un drept ci doar o vocație, reprezentând în fapt

o recompensă care se acordă la propunerea ministrului apărării naționale, după consultarea

colegiului ministerului, prin decret al Președintelui României.

Pe de altă parte, astfel cum în mod

corect a reținut și instanța de fond prin sentința atacată,

recurentul-reclamant nu îndeplinește două din condițiile obligatorii, respectiv

stagiul de 3 ani în gradul de colonel pe timpul cât a fost în activitate și

neîndeplinirea punctajului minim de 80 de puncte prevăzut de grila de evaluare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică în cauză nefiind dovedit

un refuz nejustificat de soluționare a cererii recurentului-reclamant, astfel

cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.

554/2004 modificată și completată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de J.M.

împotriva sentinței civile nr. 4456 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21

decembrie 2010.