ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4748/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4748/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul V.M.A., în contradictoriu cu pârâtul M.A.N.,

a solicitat, în principal, anularea în tot a Ordinului M.A.N. nr. MP/283 din 8

iunie 2012 și, pe cale de consecință: reîncadrarea în funcția avută anterior;

plata unei despăgubiri pentru daune materiale reprezentând diferența dintre

drepturile de natură salarială avute anterior emiterii ordinului și cele

actuale, începând cu 8 iunie 2012 și până la plata efectivă a acestora,

actualizat în raport cu indicele de inflație; considerarea perioadei cuprinse

între data emiterii Ordinului și data anulării lui prin hotărâre judecătorească

ca vechime în funcția de general; plata unei despăgubiri de 1 leu pentru

daunele morale suferite; în subsidiar, a solicitat anularea în parte a

Ordinului M.A.N. nr. MP/283 din 8 iunie 2012 și, pe cale de consecință:

încadrarea pe o altă funcție din cadrul M.A.N. prevăzută în statul de

organizare cu grad de general de brigadă; plata unei despăgubiri pentru daune

materiale reprezentând diferența dintre drepturile de natură salarială avute

anterior emiterii ordinului și cele actuale, începând cu 8 iunie 2012 și până

la plata efectivă a acestora, actualizat în raport cu indicele de inflație;

considerarea perioadei cuprinse între data emiterii Ordinului și data anulării

lui prin hotărâre judecătorească ca vechime în funcția de general; plata unei

despăgubiri de 1 leu pentru daunele morale suferite. A solicitat, de asemenea,

suspendarea executării Ordinului nr. 283 din 8 iunie 2012 până la pronunțarea

instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus,

începând cu 8 iunie 2012, eliberarea sa din funcția de șef direcție pe statul

anexă „M.” al D.M.R.U. a M.Ap.N. (funcție prevăzută în stat cu gradul de

general de brigadă), încetarea detașării la M.A.I. – A.N.R.S.P.S. – D.G.P.S. –

D.P.E.N.A. și numirea în funcția de șef birou intendență și C.L. la structura

Resurse din S.M.F.N. (funcție prevăzută în stat cu gradul de colonel).

A

susținut că Ordinul este nelegal și netemeinic pentru următoarele motive:

Cât

privește eliberarea din funcția de șef direcție pe statul anexă „M.” al D.M.R.U.

a M.A.N. și numirea în funcția de șef birou intendență și C.L. la structura R.S.M.F.N.,

Ordinul este motivat în drept pe dispozițiile art. 75

1

din Legea nr.

85/1995. Având în vedere că numirea nu s-a realizat prin procedura generală a

Comisiilor de selecție, rezultă că s-au aplicat dispozițiile art. 75

1

alin. (1) teza a II- a din lege, care vizează “situații de excepție în care se

impune adoptarea de măsuri urgente”, caz în care numirea trebuie să vizeze o

“funcție similară celei deținute sau superioară acesteia”, condiții care, însă,

nu au fost respectate. Astfel, situația care impunea adoptarea de măsuri

urgente nu a fost motivată în fapt, spre a putea fi verificată, ceea ce

determină caracterul arbitrar și abuziv al Ordinului, iar numirea nu a avut loc

pe o funcție similară (de același grad) sau superioară cele deținute, ci pe o

funcție inferioară, prevăzută în ștat cu grad de colonel, ceea ce echivalează

cu aplicarea unei sancțiuni disciplinare, respectiv retrogradarea în funcție.

Or, o astfel de retrogradare în funcție, fără a fi o consecință a unei

sancțiuni disciplinare, reprezintă o încălcare a drepturilor conferite prin

cadrul normativ care guvernează statutul militarilor.

Referitor

la măsura încetării detașării, întemeiată pe art. 101 din Legea nr. 85/1995,

reclamantul a arătat că alineatul 3 al acestui text de lege prevede că

detașarea unui cadru militar poate înceta “în situația când interesele M.A.N. o

impun” și că, nici sub acest aspect, Ordinul nu este motivat, nefiind indicate

interesele care au impus luarea acestei măsuri, mai ales că s-a remarcat prin

îndeplinirea ireproșabilă a atribuțiilor specifice din fișa postului.

A

susținut că a absolvit trei colegii de studii strategice și cursuri de înaltă

pregătire a funcționarilor publici, care îl recomandau pentru ocuparea funcției

deținute în cadrul M.A.I. – A.N.R.S.P.S., astfel încât se impune reanalizarea

oportunității măsurii.

A mai

precizat că, în afara faptului că veniturile salariale i-au fost diminuate, punând

în pericol siguranța familiei și mai ales a celor doi copii minori, dintre care

unul cu probleme speciale, retrogradarea în funcție l-a prejudiciat și din

punct de vedere al carierei militare, nemaiputând accede în viitor la o

înaintare în gradul de general de brigadă.

Reclamantul

a motivat și întrunirea condițiilor suspendării actului administrativ, iar în

privința cererii de daune morale a invocat atingerea adusă demnității și

onoarei sale de militar de carieră prin destituirea care creează suspiciunea

unei sancționări pentru abateri disciplinare.

Prin

întâmpinare, pârâtul M.A.N. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată,

arătând că, potrivit principiului simetriei actelor juridice și exercitând prerogativele

de autoritate conferite conducătorului instituției prin Legea nr. 80/1995, prin

Ordinul nr. MP/283 din 8 iunie 2012, reclamantul a fost eliberat din funcție,

încetându-i detașarea la M.A.I. și a fost numit șef birou intendență și C.L. la

structura R.S.M.F.N.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 5386 din data de 28 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrative și fiscal, a admis în parte cererea

formulată de reclamantul V.M.A., a anulat Ordinul M.A.N. nr. MP/283 din 8 iunie

2012, pct. 1 și a obligat pârâtul să îl reîncadreze pe reclamant pe

funcția avută anterior Ordinului, precum și să-i achite despăgubiri

materiale reprezentând diferența dintre drepturile de natură salarială avute

anterior emiterii Ordinului și cele avute ulterior, începând cu 8 iunie 2012 și

până la reîncadrarea conform prezentei hotărâri.

A respins, ca rămasă

fără obiect, cererea de suspendare a executării Ordinului până la pronunțarea

instanței de fond și a respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenții.

Totodată, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, pe de

o parte, starea de fapt ca fiind aceea că, prin ordinul menționat, reclamantul,

având gradul de căpitan comandor, a fost eliberat din funcția de șef al D.P.E.N.A.

din cadrul M.A.I. – A.N.R.S.P.S. – D.G.P.S., pe statul anexă „M.” (funcție

prevăzută în ștat cu grad de general de brigadă), dispunându-se și încetarea

detașării la M.A.I. și numirea în funcția de șef birou intendență și C.L. la

structura R.S.M.F.N. (funcție prevăzută în ștat cu gradul de colonel), cu

mențiunea că va beneficia de coeficientul de ierarhizare al funcției din care

provine și că mutarea are loc în interes de serviciu, fără schimbarea

garnizoanei.

Pe de

altă parte, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește

motivarea în fapt a măsurii, Ordinul trimite la prev. art. 27 alin. 3 din „MRU/1/2,

competențe exercitate în domeniul resurselor umane de către conducătorii,

comandanții și șefii structurilor din M.A.N.”, aprobate prin Ordinul M.A.N. nr.

MS/23/2010, cu modificările ulterioare.

Referitor la

principiul simetriei actelor juridice - argument invocat prin întâmpinare de

către pârâtul M.A.N., Curtea de Apel, a apreciat că acesta este nefondat, având

în vedere că însuși ordinul atacat face trimitere la aplicarea, în ceea ce

privește eliberarea din funcția deținută și numirea în noua funcție, a

prevederilor art. 75

1

alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind

statutul cadrelor militare.

Instanța de fond

a reținut că, din coroborarea acestor dispoziții legale cu

prevederile H.G. nr. 106/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare și

ale Ordinului nr. 22/2010 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și

funcționarea sistemului de selecție și ierarhizare în vederea evoluției în

carieră a cadrelor militare din M.A.N., rezultă că acest cadru normativ conferă

cadrelor militare dreptul la promovarea în funcții de grad superior celui

deținut, dacă sunt întrunite condițiile cerute de lege și că de o astfel

de promovare s-a bucurat reclamantul, anterior emiterii actului atacat în cauză

fiind numit într-o funcție de grad superior celui pe care îl deține, respectiv

o funcție corespunzătoare gradului de general de brigadă.

Judecătorul fondului

a constatat, însă, că prin ordinul atacat, reclamantul ajunge să fie numit

într-o funcție inferioară celei deținute, încălcându-se prevederile art. 75

1

alin. (1), citate ca temei de drept al ordinului atacat, pe de o parte pentru

că nu este justificată situația urgentă care a determinat numirea prin Ordin al

ministrului apărării naționale, iar nu prin intermediul Comisiei de selecție,

potrivit Ghidului carierei militare, iar pe de altă parte, pentru că numirea nu

a avut loc într-o funcție similară sau superioară celei deținute, ci într-o funcție

inferioară.

Curtea a

apreciat că, în lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 80/1995 sau în actele

normative care o completează privitoare la dreptul conducătorului instituției

de a reveni asupra promovării acordate prin numirea într-o funcție prevăzută în

statul de organizare cu grad superior, promovarea în cauză are caracterul unui

drept câștigat, numirea fiind acordată pe baza îndeplinirii unor condiții de

eligibilitate, conform cadrului normativ citat.

Privitor

la vătămare, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța

de fond a constatat că aceasta există în cauză, întrucât, prin numirea în

funcția inferioară, reclamantul deși continuă (conform prevederilor exprese ale

Ordinului) să beneficieze de coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției

superioare deținute anterior, celelalte drepturi salariale aferente gradului de

general de brigadă au fost pierdute, ele fiind corespunzătoare noului grad al

funcției, acela de colonel, ducând la o diminuare a drepturilor de natură salarială,

conform dovezilor prezentate de reclamant în acest sens. În plus, reclamantul

este prejudiciat prin numirea într-o funcție inferioară celei deținute anterior

din punctul de vedere al carierei sale militare, în care este relevantă

deținerea pe o anumită perioadă de timp a funcției prevăzută în statele de

organizare cu grad de general sau similar.

Cât

privește măsura detașării dispusă prin același Ordin, întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 101 din Legea nr. 80/1995, prima instanță a

reținut că, întrucât detașarea reclamantului în cadrul M.A.I. conform

Ordinului M.A.N. nr. MP/788 din 26 octombrie 2010 s-a dispus pe durată

nedeterminată, măsura încetării detașării trebuia justificată conform

dispozițiilor alin. (3) al art. 101 din Legea nr. 80/1995, indicându-se

interesul M.A.N. care impune încetarea detașării. Or, ordinul atacat nu

răspunde acestei cerințe de legalitate, fiind nemotivat în fapt sub aspectul

motivelor care au determinat încetarea detașării.

Referitor

la plata unei despăgubiri pentru daunele morale suferite prin emiterea

ordinului, Curtea de apel a constatat că eventualul prejudiciu moral suferit de

reclamant, care, de altfel, nu a făcut obiectul unei probațiuni în cauză, nu

este susceptibil de dezdăunare materială.

3.

Recursul declarat împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva Sentinței

civile nr. 5386 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.N.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motive pe care le-a

încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

După o expunere

rezumativă a istoricului cauzei, recurentul – pârât a arătat că instanța de

fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile 75

1

alin. (1) din

Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale HG nr. 106/2011 pentru

aprobarea Ghidului carierei militare și ale Ordinului nr. 22/2010 pentru

aprobarea Normelor privind organizarea și funcționarea sistemului de selecție

și ierarhizare în vederea evoluției în carieră a cadrelor militare din M.A.N.

În speță, potrivit susținerilor

recurentului - pârât, nu se pune problema unei promovări, în sensul definit prin

Legea nr. 80/1995, ci a aplicării unei proceduri speciale de detașare la o altă

instituție publică și numire pe o funcție superioară gradului militar al reclamantului,

în cadrul instituției la care a fost detașat.

În ceea ce privește

vătămarea invocată de intimatul – reclamant, M.A.N. a arătat că, după încetarea

detașării și eliberarea din funcția deținută de Ministerul Administrației și

Internelor, acesta a fost numit pe o funcție superioară gradului avut, astfel

că nu există o vătămare legată de evoluția sa în carieră. De asemenea prin

ordinul de încetare a detașării se menține coeficientul gradului pe care a fost

detașat ofițerul, fapt ce determină calculul tuturor drepturilor salariale raportate

la acest coeficient.

Recurentul – pârât a

insistat asupra aplicabilității în cauză a prevederilor art. 101 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 80/1995, arătând că ministrul apărării naționale are dreptul

de a aprecia asupra motivelor care impun încetarea detașării.

intimatului

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul – reclamant a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat, arătând că recurentul – pârât pornește de la premisa eronată că prevederile

art. 75

1

din Legea nr. 80/1995 sunt incidente doar în situația în

care cadrele militare sunt numite în funcții din structuri ale M.A.N., cu toate

că el însuși și-a motivat ordinul pe aceste dispoziții legale.

A mai arătat că

recurentul – pârât încearcă inducerea în eroare a instanței cu privire la obiectul

raportului juridic dedus judecății (promovare, iar nu numire ori eliberare din

funcție), că nu a fost respectat art. 101 alin. (3) din Legea nr. 80/1995,

pentru că ordinul nu a fost motivat sub aspectul interesului public ce a justificat

încetarea detașării, că actul nu poate fi fundamentat doar pe un principiu al simetriei

juridice și că recurentul invocă art. 75 din Legea nr. 80/1995 cu un conținut

care nu mai este în vigoare, fiind modificat prin Legea nr. 53/2011.

Cât privește vătămarea

suferită, intimatul - reclamant a arătat că drepturile sale salariale au fost diminuate

cu 817 lei lunar, iar numirea pe o funcție corespunzătoare unui anumit grad

conferă și alte drepturi specifice care țin de cariera militară și de care a fost

lipsit ca urmare a încetării detașării.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor formulate de recurentul - pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatului, Înalta Curte constată

că recursul este fondat.

de drept relevante

Intimatul – reclamant

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ Ordinul nr. MP/283 din 8 iunie 2012, emis de M.A.N., prin care s-au

dispus următoarele măsuri: încetarea detașării în afara M.A.N., la M.A.I. – A.N.R.S.P.S.;

eliberarea din funcția de șef direcție pe statul anexa „M.” al D.M.R.U. numirea

în funcția de șef birou intendență și C.L. în Serviciul Logistic la S.R.S.M.F.N.

Conform Adresei de

comunicare nr. A/3664 din 13 iunie 2012, ordinul a fost întemeiat în drept pe prevederile

art.  75

1

, 78 și 101 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor

militare, cu modificările și completările ulterioare, iar în motivarea în fapt s-a

făcut trimitere la „art. 27 alin. (3) M.R.U., ½, competențe exercitate

în domeniul rezervelor umane de către conducătorii, comandanții și șefii

structurilor din M.A.N.”, în realitate tot o motivare în drept.

În ceea ce privește condițiile

în care operase detașarea intimatului – reclamant, din documentația depusă la

dosarul de fond rezultă că prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. MP/788

din 26 octombrie 2010 se dispusese eliberarea din funcția pe statul anexă „M.”

la D.M.R.U. a M.A.N., numirea și detașarea la M.A.I. – A.N.R.S.P.S., în vederea

îndeplinirii atribuțiilor funcției publice de conducere vacante de director la D.P.E.N.A.

din cadrul D.G.P.S., iar în mod corespunzător, prin Ordinul nr. 573 din 1

noiembrie 2010, președintele A.N.R.S.P.S. a dispus următoarele:

Art. 1 - Începând cu

data de 1 noiembrie 2010, căpitanul - comandor ing. V.M.A., eliberat din

funcție pe statul anexă „M." la D.M.R.U. a M.A.N., încetează îndeplinirea

atribuțiilor funcției publice de conducere de șef serviciu, S.I.T.A. și cer

deschis la D.C.A.V. din cadrul D.G.P.S. din A.N.R.S.P.S.

Art 2. - (1)

- Începând cu data de

1 noiembrie 2010, căpitanul - comandor ing. V.M.A., numit șef direcție pe

statul anexă „M." la D.M.R.U. a M.A.N. și detașat la M.A.I. – A.N.R.S.P.S.,

îndeplinește atribuțiile funcției publice de conducere de director la D.P.E.N.A.

din cadrul D.G.P.S. din A.N.R.S.P.S.

Din succesiunea

acestor acte juridice rezultă că numirea în funcția de șef direcție pe statul

anexă „M.” la D.M.R.U. a M.A.N. are o legătură directă cu detașarea în afara ministerului,

pentru îndeplinirea atribuțiilor funcției publice de conducere de director al

unei direcții din cadrul A.N.R.S.P.p., instituție subordonată M.A.I., având rolul

de a asigura corespondența birocratică dintre funcția pe care o exercită

intimatul – reclamant în cadrul instituției în favoarea căreia a operat

detașarea și funcția înregistrată în evidențele M.A.N., pe statul anexă „M.”,

așa cum se procedase și anterior, pe durata îndeplinirii atribuțiilor funcției publice

de șef al Serviciului Implementare tratate și acorduri și cer deschis.

Acestea sunt

argumentele pentru care instanța de control judiciar constată întemeiate

susținerile recurentului – pârât, în sensul că în speță nu a operat o veritabilă

numire ori promovare în accepțiunea art. 75 și 75

1

din Legea nr. 80/1995,

pe o funcție din structura M.A.N., obiectul principal al manifestării de voință

a ministrului de resort constituindu-l acordul în vederea detașării pentru exercitarea

unei funcții aflate în statul de funcții al unei alte instituții, în raport cu care

celelalte măsuri menționate anterior au caracter accesoriu.

Potrivit art. 101 alin.

(1) din Legea nr. 80/1995, ofițerii în activitate pot fi detașați pentru a

executa misiuni în afara M.A.N., iar în temeiul art. 101 alin. (3) din aceeași

lege în situația când interesele M.A.N. o impun, se poate dispune încetarea detașării

cadrelor militare prin Ordinul M.A.N. sau al comandanților stabiliți de acesta.

Prima instanță a considerat

că măsura încetării detașării nu a fost justificată printr-un interes al M.A.N.

în acest sens, dar pornind de la premisa că detașarea este, prin natura ei, o măsură

cu caracter temporar, Înalta Curte, reține că în speță nu pot fi identificate elemente

pe baza cărora să se poată reține că ministerul apărării naționale și-a exercitat

abuziv dreptul de apreciere, astfel încât ordinul contestat să fie calificat ca

expresie a unui exces de putere, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din

Legea nr. 554/2004.

Dimpotrivă,

interesul public legat de realizarea competenței M.A.N. [art. 2

alin. (1) lit. r)

teza finală din Legea nr. 554/2004] poate fi dedus din numirea intimatului –

reclamant în funcție

de șef

birou în cadrul S.L.S.R. din S.M.F.N., cu păstrarea

coeficientului de

ierarhizare al funcției superioare din care provenea.

În fine, Înalta Curte

constată că, în lipsa unor elemente de nelegalitate a ordinului, analiza distinctă

a argumentelor privind existența unei vătămări aduse intimatului – reclamant

prin diminuarea drepturilor salariale devine de prisos.

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii

acțiunii reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de M.A.N. împotriva Sentinței civile nr. 5386 din 28

septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul V.M.A.,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2013.